Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 469/2015. Tribunalul ALBA

Decizia nr. 469/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 2829/176/2014

Document finalizat

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr._

DECIZIE Nr. 469/A/2015

Ședința publică de la 04 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. P.

Judecător B. A. A.

Grefier R. C.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimatul I. DE P. JUDETEAN A. împotriva sentinței civile nr. 2767/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu petentul B. D. I..

Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție CP nr._.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Nefiind invocate excepții referitoare la competență, instanța în temeiul art. 95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Instanța având în vedere actele depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 01.04.2014 sub dosar nr._, petentul B. D. I. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., prin hotărâre judecătorească:

-în principal, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/14.03.2014;

-în subsidiar, reducerea cuantumului sancțiunii cu pericolul social al faptei consemnate în procesul verbal sau înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului

În drept: OG nr. 2/2001.

În probațiune, petentul a depus, în copie, procesul-verbal de contravenție contestat.

Prin întâmpinarea formulată (fila 18), intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

In susținerea întâmpinării, intimatul a depus înscrisuri, respectiv: copia procesului-verbal contestat, raportul agentului constatator, planșe foto, atestatul operatorului radar, Buletin de verificare metrologică a aparatului radar montat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI -_, cazierul auto.

În drept, prevederile O.G.2/2001, ale OUG 195/2002 republicată, în conformitate cu prevederile art. 411, alin.l, pct.2, teza finală din C.p.c..

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul S. D. (fila 33).

Prin sentința civilă nr. 2767/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul B. D. I., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., s-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.03.2014, cu sancțiunea avertismentului și a fost înlăturată sancțiunea complementară a aplicării celor 3 puncte de penalizare, instanța având în vedere următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.03.2014, petentul B. D. I. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei și 3 puncte penalizare, de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., în cuprinsul procesului verbal reținându-se că petentul, pe raza localității Izvorul Ampoiului, a condus autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 76 km/h, această faptă fiind înregistrată cu aparatul radar MAI-_.

Examinând cu precădere procesul verbal contestat, sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța apreciază că procesul verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.

În acest sens, instanța reține faptul că procesul verbal de mai sus cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 6).

Procedând la cercetarea temeiniciei procesului verbal atacat încheiat de agentul constatator al intimatului, instanța reține următoarele:

Prin proba testimonială încuviințată în cauză nu s-a răsturnat prezumția de legalitate si veridicitate a procesului verbal contestat, însă martorul S. D. (f.33) a declarat că petentul nu a contestat viteza, dar a menționat că pe partea dreaptă a drumului nu erau construcții și că din acest motiv, viteza cu care petentul conducea nu ar fi pus în pericol circulația. A mai arătat că pe tronsonul de drum unde a fost oprit în trafic petentul, nu circulau mașini, cel mult a văzut o mașină circulând din sens invers.

Astfel, față de probele de la dosar: atestatul operatorului radar agent șef poliție S. D., buletin de verificare metrologică, planșă foto, raportul agentului constatator T. M., instanța constată că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată de agentul constatator, instanța reține că, potrivit art.5 alin.5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, raportat și la declarația martorului S. D., instanța apreciază că este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul, solicitând ca prin hotărârea pronunțată să se dispună schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție, așa cum a fost încheiat.

În motivare arată că în faza judecății în primă instanță, s-a recunoscut legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat, astfel că apreciază că sentința civilă nr. 2767/2014 este nelegală în ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate.

Conform art. 95 din OUG 195 "(1) încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgenta, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție si se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principala si, dupa caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art.96 alin.(2), iar in conformitate cu art. art. 96 din OUG 195/2002, "(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin același proces-verbal prin care se aplica si sancțiunea principala a amenzii sau avertismentului.(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare"

OUG 195/2002, în art. 108, alin.l, lit.b, pct.2, prevede următoarele: „(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai, a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe langa sancțiunea amenzii, si aplicarea unui număr de puncte de penalizare, dupa cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 2. depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. "

Aceasta dispoziție legala impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care sa atragă sancțiunea complementara respectiva.

De asemenea, consideră că fapta comisă de către petent, respectiv depășirea limitei de viteză admise în localități cu 26 km/h nu prezintă un pericol social redus care să ducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și la înlăturarea sancțiunii complementare a acordării celor patru puncte de penalizare.

Nerespectarea regimului legal de viteză au fost considerate de legiuitor ca fapte contravenționale ce au un pericol social abstract ridicat, stabilindu-se pe lângă sancțiunea principală a amenzii și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare. Viteza excesivă reprezintă una dintre cauzele principale ale accidentelor rutiere, iar o astfel de conduită în trafic trebuie descurajată prin aplicarea promptă a sancțiunilor legale.

În susținerea apelului, invocă practica judiciară a Tribunalului A., respectiv: Hotărâre nr. 183/2015, pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul civl nr._ .

În drept: art. 466 și urm. din codul de procedură civilă din Codul de Procedură Civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002 republicată.

Petentul nu a depus întâmpinare.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de intimatul apelant tribunalul constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:

Așa cum a reținut și prima instanță, procesul verbal prin care s-a dispus sancționarea petentului, a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. De altfel, prin plângerea formulată, petentul nu a invocat și vicii de formă ale actului de sanctionare. Și în ceea ce privește temeinicia procesului verbal, se reține că în mod corect judecătoria a apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, acest aspect nemaiputându-se relua în calea de atac, atât timp cât petentul nu a formulat apel în cadrul căruia să supună cenzurii instanței de control judiciar chestiunile care țin de faptă și vinovăție.

Astfel, prin neexercitarea apelului împotriva sentinței pronunțate în dosar nr._, fie sub forma apelului principal conform art.466, fie sub forma apelului incident potrivit art.472, petentul a achiesat implicit la această soluție în ceea ce îl privește, fiind evident că în calea de atac promovată de partea potrivnică pot fi analizate doar criticile de netemeinicie aduse de aceasta și, corelativ, apărările formulate de petent acestor critici, fără a fi permisă repunerea în discuție a aspectelor neapelate de petent. În caz contrar, ar însemna ca demersul judiciar inițiat de intimat, prin apelarea sentinței pronunțate de prima instanță, să profite și petentului care, deși nu a apelat această sentință, ar ajunge să transforme apărările formulate prin plângerea depusă în fața primei instanțe, prin care a susținut că procesul verbal este netemeinic într-un veritabil apel, ceea ce este inadmisibil.

În sensul celor mai sus expuse, sunt atât prevederile art.481 Cod pr.civila, în conformitate cu care, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege, cât și prevederile art.477 Cod pr.civilă, în conformitate cu care, instanța de apel, va proceda la rejudecarea fondului, în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Concluzionând, de vreme ce sentința pronunțată în cauză nu a fost apelată de către petent, potrivit art.430 alin.1 si 2 Cod pr.civilă, aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal, existența faptei și a vinovăției petentului.

Cu privire la reindividualizarea sancțiunii, se constată că în mod greșit prima instanță a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă în cauză.

Conform art.21 alin.3 din OG 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama, de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si celelalte date inscrise in procesul verbal. Potrivit art.5 alin.5 din același act normativ, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, iar conform art.7 alin.2, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.

În speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege mai sus menționate, neputându-se considera că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un grad de pericol social redus, cu atât mai mult cu cât chiar martorul audiat în cauză a precizat că l-a auzit pe petent afirmând cu ocazia opririi sale în trafic, faptul că pe partea dreaptă nu erau construcții (aspect consemnat și în procesul verbal la rubrica („Alte mențiuni”), concluzia firească fiind aceea că pe cealaltă parte existau asemenea edificate, contrar susținerilor din plângerea contravențională.

În plus, contraventia retinuta in sarcina petentului se inscrie in categoria acelora prin care legiuitorul a dorit sa ocroteasca valori sociale de o importanta majora, in speta viata, integritatea si siguranta participantilor la trafic, iar limitele legale ale sanctiunii amenzii contravenționale stabilite de legiuitor, coroborat cu sanctiunea complementara a punctelor penalizare, denota scopul preventiv ce s-a dorit a-i fi imprimat acestei contraventii.

Este adevărat ca depasirea vitezei maxime legale admise pe sectorul de drum în discuție nu s-a soldat cu nicio urmare in speta, cu producerea vreunui eveniment rutier, însă acest fapt este lipsit de relevanta din perspectiva criteriilor de individualizare oferite de art.21 alin.3 din OG 2/2001, câta vreme, astfel cum s-a reținut in cele ce preced, scopul reglementarii acestei contravenții este unul preventiv, știut fiind ca odată produse evenimentele rutiere cauzate de depasirea vitezei legale admise, consecințele pot fi uneori ireparabile.

În contextul celor mai sus expuse, avand in vedere gravitatea faptei retinute in sarcina petentului si riscurile la care, circuland cu depasirea vitezei legale admise, s-a expus si i-a expus pe ceilalți participanți la trafic, instanta de control judiciar apreciază ca nu se impunea nici inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate, si, pentru identitate de ratiune, nu se impunea nici inlaturarea pedepsei complementare a celor trei puncte penalizare aplicate.

A proceda altfel, adica a inlocui cu avertisment sanctiunea pecuniara si a inlatura pedepsa complementara a celor trei puncte penalizare, ar echivala cu a lipsi de efect vointa legiuitorului, in conditiile in care, acumularea unui anumit numar de puncte penalizare poate determina suspendarea permisului de conducere, astfel ca, cel putin pentru un interval de timp viitor si in considerarea punctelor de penalizare deja acumulate, petentul va fi mai atent in zonele cu restrictii de viteza.

Având în vedere aceste considerente în baza art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, iar sentința atacată va fi schimbată în sensul că va fi respinsă în totalitate plângerea contravențională formulată de petent.

În cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de intimatul IPJ A. împotriva sentinței civile nr.2767/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, în contradictoriu cu petentul B. D. I..

Schimbă sentința apelată în sensul că respinge plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 14.03.2014.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2015.

Președinte,

M. P.

Judecător,

B. A. A.

Grefier,

R. C.

Red.Tehnored.P.M.

Tehnoredact. R.C./4 ex./12.06.2015

Jud.fond-I.C.S. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 469/2015. Tribunalul ALBA