Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 05-03-2015, Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 1593/203/2013*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIE Nr.153/A/2015

Ședința publică de la 05 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE B. A. A.

Judecător M. P.

Grefier R. C.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul petent C. L. împotriva Sentinței Civile nr. 699/2014 pronunțată de Judecătoriei Câmpeni în dosar nr._ în contradictoriu intervenient ., și intimații INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN A., și B. M.-R..

Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.

Procedura legal îndeplinită, fara citarea partilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:

Mersul dezbaterilor si concluziile partilor, au fost consemnate in Incheierea Sedintei publice din 19.02.2015 cand instanta, din lipsa de timp pentru deliberare, in temeiul art. 396 din Noul Cod de Procedura Civila, a amanat pronuntarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

INSTANȚA

Asupra apelului de față

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni sub nr._ petentul C. L. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească:

În principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 28.08.2013, cu consecința anulării sancțiunii principale a amenzii contravenționale, cu consecința restituirii pe seama petentului a sumei de 400 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii, achitată conform chitanței anexate, precum și cu consecința anulării sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere;

În subsidiar, înlocuirea sancțiunii principale a amenzii contravenționale și a sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere, cu sancțiunea "avertisment";

În motivarea plângerii a arătat că în data de 9.08.2013, în jurul orei 14.00, se deplasa la volanul autovehiculului proprietate personală cu număr de înmatriculare_ dinspre Ghețarul Scărișoara spre satul Garda, pe drumul comunal

DC260. La data respectivă, drumul se afla în reparații, iar, pe acest fond, marcajele rutiere - inclusiv cele realizate pe carosabil care permit delimitarea sensurilor de circulație - lipseau. În acest context, din sens opus autovehiculului pe care îl conducea s-a apropiat autoturismul cu număr de înmatriculare_, care nu s-a încadrat corespunzător pe sensul său de mers și în limitele lățimii estimabile a benzii sale de circulație, pătrunzând parțial pe sensul său de mers și pe banda de circulație pe care el se afla. Consecința nerespectării benzii de deplasare și a distanței laterale corespunzătoare de către șoferul autoturismului cu număr de înmatriculare_ a fost aceea că acesta i-a acroșat autovehiculul cu oglinda sa retrovizoare, autovehiculul lui nesuferind nicio avarie, iar oglinda retrovizoare a celuilalt autoturism suferind doar o ușoară deteriorare. Față de starea de fapt de mai sus și față de cuprinsul procesului verbal contestat, înțelege să solicite în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 28.08.2013, cu consecința anulării sancțiunii principale a amenzii contravenționale, cu consecința restituirii sumei de 400 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii, achitată conform chitanței anexate, precum și cu consecința anulării sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere. În susținerea petitului principal, arată că, la întocmirea procesului verbal contestat nu au fost respectate dispozițiile aii. 10. alin. 1 și ale art. 16 din OG 2/2001 în ceea ce privește modul de individualizare a sancțiunii amenzii contravenționale. Astfel, agentul constatator nu a stabilit punctele de amendă pentru flecare dintre cele două fapte în parte pe care le-a reținut în sarcina lui, limitându-se la a indica un număr global de 10 puncte de amendă. Este adevărat că în cazul contravențiilor sancționate prin același proces verbal sancțiunile principale se adiționează, dar aceasta după ce ele au fost în prealabil stabilite individual în aprecierea petentului, agentul constatator trebuia să stabilească în primul rând numărul de puncte de amendă pentru flecare faptă în parte, iar abia apoi să le adiționeze. O consecință directă a neindividualizării punctelor amendă pentru fiecare faptă în parte este imposibilitatea petentului și, nu în ultimul rând al instanței de judecată, de a verifica corectitudinea modului de individualizare a sancțiunii aplicate. Mai mult, întrucât nu rezultă cu claritate ce amendă s-a aplicat și pentru care faptă, nu se poate decât prezuma că suma de 320 lei fiind cea dintâi indicată în cuprinsul procesului verbal a fost aplicată pentru cea dintâi faptă reținută în sarcina sa prin același proces verbal, în timp ce suma de 480 lei fiind cea dintâi indicată în cuprinsul procesului verbal - a fost aplicată pentru cea de a doua faptă reținută în sarcina sa prin respectivul proces verbal. Ori, urmând raționamentul de mai sus singurul care poate fi acceptat față de cuprinsul procesului verbal contestat – ajunge la concluzia că s-a aplicat amenda de 320 lei pentru fapta prevăzută de art. 101, alin 1 pct.5 din OUG nr. 195/2002, ceea ce echivalează cu o greșită individualizare a amenzii prin raportare la art. 98, alin. 4, lit b coroborat cu art. 101, alin 1 pct.5 - pentru această faptă se poate aplica o amendă corespunzătoare clasei a 111 - a de sancțiuni, deci de la 6 la 8 puncte amendă, ceea ce înseamnă că amenda ce i s-a aplicat este sub minimul legal. In plus, o majorare a ei de către instanța de judecată pentru respectarea limitelor legale ar echivala cu agravarea situației în propria - i cale de atac. Totodată, ajunge la concluzia că s-a aplicat amenda de 480 Iei pentru fapta prevăzută de art. 100, alin.3, lit. g din OUG nr. 195/2002, ceea ce echivalează cu o greșită individualizare a amenzii prin raportare la art. 98, alin. 4, lit a coroborat cu art. 100, alin 3 lit. g - pentru această faptă se poate aplica o amendă corespunzătoare clasei a II-a de sancțiuni, deci de la 4 la 5 puncte amendă, ceea ce înseamnă că amenda ce i s-a aplicat este peste maximul legal. Este de remarcat și faptul că, deși a fost chemat la organul de poliție pentru a preda permisul de conducere cu privire la care i s-a spus că s-a dispus reținerea, în cuprinsul procesului verbal astfel cum i-a fost comunicat nu rezultă că s-a aplicat o astfel de sancțiune. Se poate, dimpotrivă, observa că s-a dispus măsura imobilizării vehiculului, rubrica f) corespunzătoare reținerii permisului de conducere fiind necompletată. Or, este de principiu că in dubio pro reo. Un alt motiv care duce la anularea procesului verbal este acela că au fost încălcate dispozițiile art. 19 din OG nr.2/2001 privitoare la martorul asistent. în concret, deși procesul verbal a fost încheiat fără ca el să fiu de față, cum de altfel rezultă din cuprinsul procesului verbal contestat, acest proces verbal nu a fost semnat de un martor asistent. De asemenea, procesul verbal contestat nu cuprinde indicarea motivului pentru care a fost încheiat în absența unui martor asistent. Vătămarea care îi este pricinuită astfel nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal în cauză, deoarece un martor asistent ar fi putut atesta de ce și în ce condiții s-a încheiat în lipsa lui procesul verbal dedus judecății la un interval de aproape 20 de zile de la data evenimentului rutier în care a fost implicat. Pe fondul cauzei, solicită anularea procesului verbal contestat pentru că acesta nu reflectă reala stare de fapt.

Cu prioritate, trebuie observat că agentul constatator nu a fost de față la producerea evenimentului rutier, astfel încât procesul verbal dedus judecății nu se bucură de prezumțiile de legalitate și veridicitate care își au rădăcina în faptul că agentul constatator constată expropriis sensibus o anumită stare de fapt. Cât privește starea de fapt reală, a relatat-o în debutul motivelor ce susțin prezenta plângere: în nici un caz nu el este cel care nu a păstrat banda pe care circula și distanța laterală, ci, dimpotrivă, celălalt șofer implicat în evenimentul rutier.

În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu se impune anularea procesului verbal contestat, solicită înlocuirea sancțiunii principale a amenzii contravenționale și a sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere, cu sancțiunea "avertisment". Văzând dispozițiile art. 7 din OG nr.2/2001, apreciază că daunele minore survenite în urma evenimentului rutier în care a fost implicat justifică o astfel de înlocuire, denotând o gravitate redusă a faptelor reținute în sarcina sa. În plus. este de remarcat că nu a înțeles nici un moment să se sustragă sancțiunii aplicate și. deși a formulat plângere contravențională care este suspensivă de executare, a înțeles să achite în cel mai scurt timp amenda. Astfel, apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă în ceea ce-l privește pentru a produce atât efectul punitive, cât și cel preventiv specific sancțiunilor contravenționale.

In drept a invocat prevederile art. 10, alin. I, art. 16 din OG nr.2/2001, art. 98, art. 100, art. 101 din OUG nr. 195/2002.

S-a timbrat cererea cu 40 lei taxă judiciară de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.

Prin întâmpinarea formulată intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN A. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării a arătat procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, petentul a fost sancționat conform art. 101, alin. l, pct.5 și art. 100 alin. l, lit. g din OUG 195/2002 republicată, cu amendă în cuantum de 800 lei. Apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.

Analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Având în vedere cele expuse mai sus, solicită respingerea acțiunii formulată de către petent și să mențineți procesul-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.

În drept a invocat prevederile O.G.2/2001, ale OUG nr. 195/2002 republicată.

Prin Sentința civilă nr. 176/2013, s-a admis plângerea formulată, a fost anulat procesul –verbal atacat, s-au înlăturat sancțiunile aplicate și a fost obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele aspecte:

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța constată că nu există nici una dintre cauzele de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, domiciliului acestuia, faptei săvârșite și datei comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța apreciază că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile recunoscute și garantate de art.6 CEDO, care face parte din dreptul intern, în temeiul art.11 din Constituția României și care are prioritate față de legislația internă în temeiul aceluiași act normativ.

Instanța are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în speță cauza A. contra României în care s-a stabilit că în pofida caracterului pecuniar al sancțiunii contravenționale și a naturii civile a legii care sancționează contravenția în discuție, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, pentru că se constată că dispoziția a cărei încălcare se reproșează reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui grup determinat de persoane, ci tuturor cetățenilor; aceasta le impune un anumit comportament și asociază acestei exigențe o sancțiune care încearcă să descurajeze și să reprime în același timp; sancțiunea contravențională, chiar dacă în concret are o valoare rezonabilă, poate atinge un maxim care ar crea dificultăți în plată.

Potrivit prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, faptele de natură contravențională sunt asimilate celor de natură penală și pe cale de consecință, persoana acuzată de comiterea unei contravenții este prezumată nevinovată până când vinovăția este legal stabilită. România a ratificat convenția prin Legea nr. 30/1994, obligându-se să asigure interpretarea și aplicarea normelor interne în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele internaționale la care a aderat, în caz de neconcordanță cu legislația internă, documentele sus – menționate având prioritate. Orientarea sus menționată a fost preluată fără rezerve de către instanțele judecătorești din România, în practica juridică de dată recentă, astfel ca în condițiile în care potrivit argumentelor mai sus expuse, este evident că sarcina probării temeiniciei actului administrativ sancționator revine agentului constatator. Astfel în măsura în care procesul verbal de contravenție nu este susținut de dovezi legale în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de vinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscută de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze referitoare la contravenții. Chiar România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.

Față de cele de mai sus, instanța nu poate decât să concluzioneze că acuzația adusă petentului, este o acuzație contravențională și beneficiază de prezumția de nevinovăție care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată, revine în primul rând organului constatator și nu petentului. In privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel că își rezervă dreptul de a formula probațiunea după comunicarea tuturor actelor care au stat la baza procesului verbal de contravenție și care au fost solicitate a-i comunicate în finalul prezentei plângeri.

Instanța reține, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că scopul Convenției este acela al garantării unor drepturi concrete și efective și nu al unora teoretice sau iluzorii ( hotărârea Artico c.Italiei din 13 mai 1980) și că dreptul de acces la justiție nu se limitează la dreptul de a angaja o procedură civilă, ci aceasta trebuie să fie efectiv, incluzând dreptul de a obține o decizie a instanței sesizate ( Hotărârea Kutic c.Croația din 1 martie 2002 ), instanță care trebuie să se bucure de jurisdicție deplină, în sensul că această instanță trebuie să fie competentă să analizeze atât aspecte de fapt, cât și cele de drept ale cauzei ( hotărârea Koskinas c. Greciei din 20 iunie 2002) și care să poată stabili ea însăși starea de fapt ( hotărârea Peltier c. Franței din 21 mai 2002). O instanță care este ținută de interpretarea dată de către un organ administrativ unei chestiuni de fapt( hotărârea Devlin c. Marii Britanii din 30 octombrie 2001) sau de drept( hotărârea Chevrol c. Franție din 13 februarie 2003) deduse judecății nu va fi considerată ca având jurisdicție deplină.

In speță organul constatator a propus ca probe: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției; raportul agentului constatator; înregistrarea accidentului pe suport magnetic de DVD depusă la organul constatator de B. M. R. .

In privința raportului agentului constatator, neexistând niciun text de lege care să-i confere valoare probatorie, instanța nu-l va analiza ca probă în prezenta procedură.

Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

In acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.

Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Este adevărat că la dosar s-a depus înregistrarea accidentului pe suport magnetic de DVD depusă la organul constatator de B. M. R. însă din vizionarea acesteia nu rezultă cu certitudine care din conducătorii autovehiculelor implicate in accidentul rutier ușor nu au respectat distanța regulamentară.

La întocmirea procesului verbal contestat nu au fost respectate dispozițiile art10. alin. 1 și ale art. 16 din OG 2/2001 în ceea ce privește modul de individualizare a sancțiunii amenzii contravenționale deoarece agentul constatator nu a stabilit punctele de amendă pentru flecare dintre cele două fapte în parte pe care le-a reținut în sarcina lui, limitându-se la a indica un număr global de 10 puncte de amendă. Este adevărat că în cazul contravențiilor sancționate prin același proces verbal sancțiunile principale se cumulează, dar aceasta după ce ele au fost în prealabil stabilite individual în aprecierea petentului.

O consecință directă a neindividualizării punctelor amendă pentru fiecare faptă în parte este imposibilitatea instanței de judecată, de a verifica corectitudinea modului de individualizare a sancțiunii aplicate.

Din procesul verbal nu rezultă cu claritate ce amendă s-a aplicat și pentru care faptă, nu se poate decât prezuma că suma de 320 lei fiind cea dintâi indicată în cuprinsul procesului verbal a fost aplicată pentru cea dintâi faptă reținută în sarcina sa prin același proces verbal, în timp ce suma de 480 lei fiind cea dintâi indicată în cuprinsul procesului verbal - a fost aplicată pentru cea de a doua faptă reținută în sarcina sa prin respectivul proces verbal.

Ori, urmând raționamentul de mai sus singurul care poate fi acceptat față de cuprinsul procesului verbal contestat – ajunge la concluzia că s-a aplicat amenda de 320 lei pentru fapta prevăzută de art. 101, alin 1 pct.5 din OUG nr. 195/2002, ceea ce echivalează cu o greșită individualizare a amenzii prin raportare la art. 98, alin. 4, lit b coroborat cu art. 101, alin 1 pct.5 deoarece pentru această faptă se poate aplica o amendă corespunzătoare clasei a 111 - a de sancțiuni, deci de la 6 la 8 puncte amendă, ceea ce înseamnă că amenda ce i s-a aplicat este sub minimul legal.

De asemenea concluzia că s-a aplicat amenda de 480 lei pentru fapta prevăzută de art. 100, alin.3, lit. g din OUG nr. 195/2002, ceea ce echivalează cu o greșită individualizare a amenzii prin raportare la art. 98, alin. 4, lit. a coroborat cu art. 100, alin 3 iit.g - pentru această faptă se poate aplica o amendă corespunzătoare clasei a II -a de sancțiuni, deci de la 4 la 5 puncte amendă, ceea ce înseamnă că amenda ce i s-a aplicat este peste maximul legal.

Este de remarcat și faptul că, deși a fost chemat la organul de poliție pentru a preda permisul de conducere cu privire la care i s-a spus că s-a dispus reținerea, în cuprinsul procesului verbal astfel cum i-a fost comunicat nu rezultă că s-a aplicat o astfel de sancțiune.

Se poate observa că s-a dispus măsura imobilizării vehiculului, rubrica f) corespunzătoare reținerii permisului de conducere fiind necompletată.

Un alt motiv fac anulabil procesului verbal este acela că au fost încălcate dispozițiile art. 19 din OG nr.2/2001 privitoare la martorul asistent deoarece procesul verbal a fost încheiat fără ca petentul să fie de față, cum rezultă din cuprinsul procesului verbal contestat, iar acest proces verbal nu a fost semnat de un martor asistent. De asemenea, procesul verbal contestat nu cuprinde indicarea motivului pentru care a fost încheiat în absența unui martor asistent.

Vătămarea care îi este pricinuită astfel nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal în cauză, deoarece un martor asistent ar fi putut atesta de ce și în ce condiții s-a încheiat în lipsa lui procesul verbal dedus judecății la un interval de aproape 20 de zile de la data evenimentului rutier în care a fost implicat.

Față de considerentele expuse anterior urmează a se admite ca întemeiată plângerea petentului și a se anula procesul verbal de contravenție, ., nr._/28.08.2013 întocmit de Poliția G. de Sus, jud. A. și exonerează pe petent de plata amenzii de 800 lei aplicată și a sancțiunilor complementare aplicate.

În baza art. 453 noul Cod Procedura Civila urmează a fi obligată intimata să plătească petentului 320 lei cheltuieli de judecată compusă din 300 lei onorariu avocat si 20 lei taxă judiciară de timbru „.

Împotriva acestei hotărâri a fost formulat apel de către intimat prin care s-a solicitat în principal să fie anulată această hotărâre și să fie trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar să fie reținută cauza spre rejudecare și să fie respinsă plângerea formulată. În acest sens s-a arătat că nu au fost citați asiguratorii și cealaltă parte conform art. 33 alin.1 și 2 din OG 2/2000. Referitor la temeinicia hotărârii se invocă Decizia nr. XXII/2007 a Î.C.C.J. cu privire la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G.2/2001, respectiv „ Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din Ordonanță. În raport cu acest caracter imperativ – limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului –verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectarea cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului –verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Nerespectarea cerințelor înscris în art. 16 alin. 7 din Actul Normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului – verbal de constare a contravenției „. Cu referire la aceste dispoziții legale în condițiile în care amenda a fost individualizată pentru fiecare faptă contravențională în parte, deși agentul constatator nu a stabilit punctele amendă pentru fiecare dintre cele două fapte în parte, această situație nu poate fi sancționată cu nulitatea absolută a procesului – verbal de contravenție. Se mai arată că, în conținutul procesului – verbal s-a bifat rubrica privind măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, se arată că această situație se sancționează doar ca o nulitate relativă iar cel care o invocă trebuie să facă dovada vătămării produse.

Prin Decizia civilă nr. 246/A/2014 a Tribunalului A., s-a dispus admiterea apelului, a fost anulată sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru a admite acest apel Tribunalul a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 31 alin. 1 și 2 din OG 2/2001, întrucât nu au fost citați societatea de asigurări dar și victima accidentului de circulație. Totodată a reținut că în mod greșit s-a apreciat că există motiv de nulitate conform. art.10 alin 1 și 16 din OG 2/2001 în situația în care punctele amendă au fost stabilite în mod global. Astfel, instanța a reținut că amenda de 480 de lei s-a aplicat pentru contravenția prev. de art. 101 pct. 5 din OUG 195/2002 iar cea de 320 de lei pentru contravenția prevăzută de art. 100 alin.3 lit. g din aceiași ordonanță. Totodată a mai reținut că procesul – verbal este completat corect, inclusiv în ceea ce privește măsura reținerii permisului de conducere.

S-a reținut că, în această cauză nu poate fi aplicabil art. 19 din OG 2/2001, privind încheierea procesului – verbal în lipsa petentului sau a unui martor, petentul refuzând să se prezinte la Postul de Poliție G., deși a fost notificat în acest sens, iar rolul martorului este acela de a confirma că, procesul – verbal s-a încheiat în lipsa contravenientului sau în prezența acestuia, dar contravenientul refuză sau nu poate să semneze.

După trimiterea cauzei spre rejudecare prima instanța a impus petentului să menționeze denumirea societății de asigurare aceasta fiind C. ASIGURĂRI SA, pentru care există poliță de asigurare valabilă din 4.04.2013 până la data de 3.04.2014. Totodată a fost citat în cauză și B. M. R., victima accidentului de circulație care, în fața instanței, la termenul de judecată din 19 august 2014, a menționat că, în data de 9.08.2013, conducea autoturismul în direcția de deplasare G. de Sus – ghețarul Scărișoara, pe un tronson de drum în urcare iar din sens opus, la coborâre, circula autoturismul condus de către petent și în care se aflau mai multe persoane. La momentul în care a ajuns în dreptul autoturismului condus de către petent, întrucât acesta din urmă nu a păstrat distanța suficientă față de autoturismul condus de către intimat, circulând mult pe mijlocul drumului, a fost nevoit să tragă mult pe partea dreaptă ieșind în afara părții carosabile și cu toate acestea i-a fost acroșată oglinda din partea stângă, producându-i-se avarii acestuia, respectiv s-au spart capacul și semnalizatorul din oglindă. Cu toate acestea, petentul și-a continuat deplasarea, astfel că intimatul a procedat la urmărirea în trafic a acestuia pe o distanță de cca. 1 Km. La momentul în care l-a ajuns a încercat să poarte anumite discuții pe tema accidentului de circulație, dar acesta a refuzat să poarte aceste discuții și nu a recunoscut că a fost implicat într-un accident de circulație . În apărarea petentului au intervenit pasagerii dar și alte persoane care se aflau în autoturismul care circula în față, astfel că, petentul a procedat la anunțarea organelor de poliție despre acest accident. Intimatul menționează că inițial a încercat să rezolve amiabil conflictul ivit între părți, dar nu s-a reușit acest lucru din cauza petentului. Acesta mai arată că, accidentul de circulație a fost surprins cu camera video montată pe autoturismul său. M. afirmă și că autoturismul condus de către petent circula pe mijlocul drumului deși avea distanță suficientă în partea dreaptă a sensului de deplasare, respectiv de 50 -60 de cm.

Prin sentința civilă nr. 699/2014 a Judecătoriei Câmpeni, a fost respinsa plângerea formulată de petentul C. L., în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. și B. M. –R. și asigurator ., respinse cheltuielile de judecată solicitate de către petent, obligat petentul să achite în favoarea intimatului B. M. - R., suma de 170,93 de lei cheltuieli de judecată, instanța având în vedere următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție, ., nr._/28.08.2013 întocmit de Poliția G. de Sus, jud. A. petentul a fost sancționat cu 800 lei amendă pentru săvârșirea contravențiilor 101/1/5 din OUG 195/2002 și art. 100 alin 3 lit g din OUG 195/2002, echivalentul a 10 puncte amendă. În conținutul procesului - verbal sunt menționate două sancțiuni, respectiv 320 de lei și 480 de lei, dar și sancțiunea principală finală de 800 de lei. Totodată s-a dispus și reținerea permisului de conducere. Procesul – verbal cuprinde mențiuni privind posibilitatea achitării a jumătate din amenda aplicată, respectiv de 400 de lei. Procesul – verbal s-a încheiat în lipsa contravenientului.

S-a reținut că în data de 09.08.2013 pe drumul . – Ghețari, acesta a condus autoturismul marca Rover cu nr. de înmatriculare_ pe direcția Ghețari – G. Seacă iar la km1+800 m nu a respectat distanța laterală suficientă față de autoturismul Renault cu nr. de înmatriculare_ care era condus regulamentar de B. M. R. avariindu-i acestuia oglinda retrovizoare stânga și nu s-a prezentat la Postul de poliție G. de Sus, în termenul legal de 24 de ore de la producerea accidentului pentru întocmirea documentelor de constatare.

La dosar intimata a depus ca probă înregistrarea pe suport magnetic de DVD a aspectelor anterioare producerii accidentului de circulație dar și ulterioare a acestui moment surprinse de către camera video montată pe autoturismul condus de către B. M. R..

În cauză, anterior momentului pronunțării Sentinței civile nr. 176/2013, au fost audiați martorii B. V. și M. A., ( filele 55 și 56).

Martorul B. V. a declarat că în data de 09.08.2013 cobora din H. - Mătișești spre A. - Centru și se afla în mașina condusă de petent în spate. La un moment dat a văzut o mașină cu nr. de București care încerca să îi oprească și la un moment dat a intrat în fața lor și chiar au oprit. Conducătorul autoturismului cu nr. de București a susținut că petentul a spart oglinda retrovizoare. A văzut că autoturismul condus de petent nu avea nici o avarie și nici oglinda, iar autoturismul cu nr. de București nu mai avea oglinda decât suportul. După discuția pe care au avut-o cei doi șoferi, și-au continuat drumul. Drumul pe care au coborât nu avea marcaj longitudinal era destul de îngust avea numai piatră. După părerea lui, petentul și-a respectat banda de mers și a mers foarte aproape de zidul de piatră.

Martorul M. A. a declarat că în data de 28.08.2013 era cu petentul în mașină în dreapta petentului și coborau din H. - Mătișești spre A. - Centru, veneau încet și la un moment dat au văzut că îi urmărește o mașină cu nr. de București care le-a tăiat calea făcându-i să oprească brusc. Cetățeanul din București a susținut că petentul i-a lovit oglinda și s-a uitat la oglinda mașinii condusă de petent și a văzut că era la loc și era cu praf dar nu s-a uitat la mașina cu nr. de București, apoi i-au adresat cuvinte mai dure șoferului din București și s-au urcat în mașină și au plecat. Drumul pe care au mers nu avea marcaj longitudinal și apreciază că atât autoturismul condus de petent cât și autoturismul cu nr de București și-a respectat banda de mers. Drumul pe care a circulat era foarte îngust și mergea încet; pe măsură ce am coborât de la Mătișești spre centru comunei din partea opusă veneau multe mașini cu lemne cu care nu au avut probleme.

Prin raportul Postului de Poliție G. de Sus, din data de 8.11.2011, se arată că în data de 9.08.2013, agentul de Poliție a fost sesizat de către B. M. R., proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, cu privire la faptul că, în timp ce se deplasa pe drumul comun al G. Seacă – Ghețar i-a fost acroșată oglinda retrovizoare stânga de către autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care circula din sens opus, avariindu-i oglinda, iar celălalt conducător auto și-a continuat deplasarea. În baza declarației de accident s-a eliberat autorizația de reparație . nr._ pentru autoturismul cu nr._, reținându-se ca oglinda stânga era avariată iar capacul oglindă era spart. Întrucât conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, implicat în accident pe raza comunei G. de Sus, nu s-a prezentat pentru anunțarea accidentului, în data de 12.08.2013, s-a procedat la verificarea în baza de date a poliției a proprietarului autoturismului și s-a constatat că acesta aparține lui C. L..

Prin adresa nr._ din 12.08.2013, i s-a solicitat să comunice persoana care a condus autoturismul în data de 9.08.2013, ora 14:00, pe raza comunei G. de Sus și să-i pună în vedere acestuia să se prezinte la organele de poliție. În data de 28.08.2013, s-a primit declarația numitului C. L., prin care acesta a recunoscut că a fost persoana care a condus autoturismul și a fost implicat în accident ușor produs pe raza localității G. de Sus. În această situație s-a procedat la întocmirea procesului – verbal și aplicarea sancțiunilor. În raport se menționată că, potrivit înregistrării accidentului de circulație, rezultă că autoturismul cu nr._, avea spațiu în lateral suficient pentru a evita coliziunea cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ de 60-70 de cm față de marginea drumului.

Din datele de la dosar, respectiv raportul agentului de poliție, declarațiile celor 2 martori, înregistrarea video de pe suportul DVD și din înscrisurile prezentate de către părți, rezultă că în data de 9.08.2013, în jurul amiezii intimatul B. M. R., conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în care se aflau și alte persoane pe drumul G. de Sus – Ghețar Scărișoara, pe un drum în pantă, proaspăt asfaltat și care nu avea marcaje. La un moment dat pe un astfel de tronson de drum, din sens opus, circulau două autoturisme de culoare gri, una în fața celeilalte, autoturismul din spate având nr. de înmatriculare_ și care era condus de către petent. Primul autoturism, cu nr. de înmatriculare_, a trecut pe lângă cel cu nr. de înmatriculare_, iar cel care era în spate cu nr._, întrucât a circulat mult înspre mijlocul drumului, a acroșat oglinda stânga, a autoturismului intimatului. Anterior momentului impactului, intimatul a încercat să tragă mult pe partea dreaptă a drumului, pe cât a avut posibilitatea, întrucât în partea dreaptă se afla o prăpastie. După producerea accidentului intimatul a oprit autoturismul, l-a întors și a procedat la urmărirea în trafic a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, pe care l-a ajuns puțin înainte de intersecția cu drumul principal G. Seacă. Intimatul a încercat de mai multe ori să-l determine să oprească, procedând de mai multe ori la semnalizarea cu claxonul, dar petentul și-a continuat deplasarea. La intersecția cu drumul principal G. Seacă, intimatul a efectuat o manevră de depășire și a reușit să blocheze în trafic autoturismul_, pentru a putea clarifica situația accidentului de circulație produs cu puțin timp înainte. În acest timp a oprit și autoturismul care era în față și au coborât mai multe persoane care s-au îndreptat înspre autoturismul intimatului. Între intimat și petent au avut loc replici mai dure, iar în cadrul acestor discuții petentul nu a recunoscut că anterior a fost implicat într-un accident de circulație și nu a fost de acord să se prezinte la postul de poliție. La avertizările intimatului, petentul a avut o atitudine de superioritate, de negare chiar a evidențelor și implicit de amenințare a acestuia, situație care l-a determinat pe intimat să procedeze la anunțarea accidentului de circulație.

În data de 12.08.2013, Postul de Poliție G. de Sus, a solicitat proprietarului autoturismului_, anumite informații, respectiv să comunice persoana care a fost implicată în accidentul de circulație în data de 09.08.2013, orele 14:00. Prin răspunsul din 26.08.2013, petentul menționează că la acea dată conducea autoturismul_, iar partea stângă a oglinzii retrovizoare a fost acroșată de un alt autoturism. Întrucât s-a considerat că nu este vinovat și-a continuat deplasarea. În această adresă se arată că anterior a încercat să evite coliziunea trăgând mult în partea dreaptă aproape de șanț. Starea de fapt prezentată anterior este suficient de bine oglindită în înregistrarea video de pe suportul DVD supus la dosar iar susținerile petentului referitor la faptul că ar fi tras de volanul autoturismului în partea dreaptă, precum și ale martorilor B. V., care a arătat că, drumul unde s-a produs accidentul de circulație era din piatră sau ale martorului M. A., care a arătat că fiecare conducător auto și-a respectat banda de mers nu pot fi reținute, întrucât probele stabilesc o altă stare de fapt. În acest sens se va putea reține că petentul este de rea-credință, este sfidător la adresa organelor de poliție dar și față de intimat, iar acest accident de circulație nu a avut nici un impact asupra atitudinii sale în trafic.

În acest sens instanța reține că potrivit art. 100 alin. 3 lit. „g” din OUG 195/2002 constituie contravenite și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai, a faptei constând în neprezentarea la unitatea de politie competenta pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).

Cazurile de excepție menționate la art. 79 alin.2 din aceiași ordonanță sunt următoarele:

a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabila de accident, in condițiile legii;

b) conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativa de avarii auto, iar accidentul de circulatei a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 5 din OUG 195/2002 constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nepăstrarea distantei laterale suficiente fata de vehiculul care circula din sens opus.

Raportându-ne la aceste dispoziții legale prima instanța reține că pentru contravenția prevăzută la art. 101 alin.1 pct. 5 din OUG 195/2002, sancționată cu amendă corespunzătoare clasei a III-a de sancțiuni a fost aplicată amenda de 480 de lei, echivalentul a 6 puncte amendă, stabilindu-se sancțiunea în cuantumul cel mai redus. Pentru contravenția prevăzută la art. 100 alin. 3 lit. g din aceiași Ordonanță s-a aplicat amenda de 320 de lei, echivalent a 4 puncte amendă, sancțiunea fiind aplicată în cuantumul minim.

Instanța mai reține că în cuprinsul procesului – verbal s-a menționat și sancțiunea privind reținerea permisului de conducere, dispusă pentru comiterea contravenției prev. de art. 100 alin.3 lit. „g” din OUG 195/2002.

Referitor la faptul că procesul-verbal nu a fost semnat de un martor, această deficiență ar putea duce doar la anularea actului în situația în care se cauzează o vătămare și care nu ar putea fi înlăturată în alt mod. Procesul - verbal a fost încheiat în lipsa petentului întrucât acesta a refuzat să se prezinte, deși a fost notificat în acest sens. În raport de această situație, în prezenta cauză, rolul unui martor ar fi acela de a confirma că, procesul-verbal s-a încheiat în lipsă, nu de-a face dovada că starea de fapt este sau nu corect prezentată.

Întrucât procesu-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 17 din OG 2/2001, lipsa acestora fiind sancționată cu nulitatea relativă a actului și nu pot fi reținute ca motive, pentru anularea procesului-verbal nici unul din cele de la articolele 16 și 19 din același act, întrucât petentul nu a făcut dovada unei vătămări, plângerea astfel formulată se va respinge ca neîntemeiată și nefondată.

Întrucât petentul a căzut în pretențiile proprii potrivit art. 451 – 453 Cod procedură civilă, vor fi respinse cheltuielile de judecată pe care acesta le solicită.

Potrivit art. 451 – 453 Cod procedură civilă va fi obligat petentul să achite în favoarea intimatului B. M. R., suma de 170,93 de lei cheltuieli de judecată, constând din: 149,93 lei, cheltuieli de deplasare la instanță și 21 de lei cheltuieli de multiplicare a înscrisurilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul apelant C. L., solicitând a se dispune admiterea apelului; schimbarea în tot a Sentinței civile nr. 699/2014 pronunțata în ședința publică din data de 30.09.2014 de către Judecătoria Câmpeni; admiterea plângerii contravenționale formulate; anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 28.08 2013, cu consecința anulării sancțiunii principale a amenzii contravenționale precum și cu consecința anulării sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere, cu sancțiunea "avertisment"

În motivarea apelului arată că:

In fapt: petentul apreciază că Sentința civilă nr. 699/2014 pronunțată în ședința publică din data de 30.09.2014 de către Judecătoria Câmpeni, este netemeinică și nelegală pentru considerentele urmatoare:

1. Prin plângerea contravenționala înregistrata pe rolul Judecătoriei Câmpeni, sub numărul de dosar mai sus menționat, petentul a solicitat anularea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 28.08 2013, proces verbal prin care s-a reținut in sarcina petentului contravențiile prevăzute de art.101, alin. 1, pct.5 si art.100 alin.3, lit.g din OUG195/2002.

2. Petentul a arătat in plângerea contravenționala formulata, faptul că procesul verbal atacat a fost încheiat in lipsa sa, la o data ulterioara producerii evenimentului rutier si fara ca agentul constatator sa fi fost la locul producerii accidentului, prin urmare nu a putut constata cu propriile sale simțuri cele menționate in procesul verbal atacat.

3. Practica judiciara a stabilit in mod constant faptul ca încheierea procesului verbal la o data ulterioara săvârșirii contravenției, pe baza unor informații culese ulterior, duce la nulitatea absoluta a actului constatator. Legea conferă agentului constatator atat dreptul cat si obligația de a aplica sancțiunea o data cu constatarea faptei. (Decizia civila nr. 3032/R/2006 pronunțata de către Tribunalul B.),

4. In cazul petentului, agentul constatator a întocmit procesul verbal doar pe baza declarației celuilalt conducător auto fara sa verifice daca aceasta corespunde adevărului. Este adevărat ca in întâmpinare se menționează ca numitul B. M.-R., conducătorul celuilalt autoturism implicat in evenimentul rutier din data de 09.08.2013, a pus la dispoziția agentului constatator o filmare, insa onorata instanța trebuie sa aiba in vedere ca aceasta filmare a fost făcuta cu o camera fixa care nu a putut surprinde intreaga dinamica a evenimentului, a fost făcuta cu o camera neprofesionala, prin urmare in opinia sa este nerelevanta.

5. In ipoteza in care agentul constatator ar fi fost de fata la producerea evenimentului rutier, ar fi putut constata cu propriile sale simțuri faptul ca a păstrat distanta fata de autoturismul de pe cealaltă banda si ca, desi se afirma ca potrivit filmării mai aveam circa 60-70 cm pana la marginea carosabilului, celalalt conducător avea o distanta mai mare, si prin urmare cel vinovat de producerea evenimentului este acesta si nu petentul.

6. Cu ocazia administrării probatiunii in fata instanței de fond, a vizionat filmarea in cauza si concluzia a fost aceea, respectiv ca nu rezulta cu certitudine care dintre conducătorii auto nu au respectat distanta regulamentara si propria banda de circulație. Aceasta împrejurare dă naștere la un dubiu ce profita contravenientului, căruia i se aplica in cauza cu prioritate prezumția de nevinovăție, astfel cum a stabilit si practica Curții Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, s-a stabilit faptul ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției nu face dovada deplina a celor înscrise in acesta, deoarece O.G. 2/2001 nu arata in mod expres care este forța probanta a acestuia. CEDO, cu ocazia analizării plângerilor formulate de către persoane care au fost sancționate contravențional, au sesizat curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art.6 din Convenție, pentru nerespectarea garanțiilor prevăzute, cu privire la acuzațiile in „materie penala", a statuat ca distincția dintre contravenții si infracțiuni existenta in legislația interna a unora dintre statele semnatare, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție. CEDO a concluzionat ca acuzația adusa petentului este o acuzație penala in sensul Convenției, iar acesta beneficiază in procedura contravenționala de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei in procedura contravenționala desfășurata in fata instanței de judecata, revine in primul rand organului constatator si nu petentului. (Judecătoria Moinesti, Sentința civila nr. 2834/2008, CEDO - Cauza A. c. României).

7. In privința raportului dintre gravitatea faptei, consecințele acesteia, si sancțiunile aplicate, a învederat faptul că in urma evenimentului rutier consecințele au fost absolut minore, ori prin prisma acestui aspect sancțiunea aplicata este disproporționata, fiind prea aspra, cu atat mai mult cu cat vinovat de producerea accidentului este celalalt conducător auto. Prin urmare, cu privire la gradul de pericol social, împrejurările, modul de săvârșire, urmarea produsa si circumstanțele personale ale contravenientului, apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator nu respecta cerințele impuse de art. 21 alin.3 din OG 2/2001. Ca si sancțiune complementara, desi pe procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției apare bifată litera e), respectiv imobilizarea autovehiculului, din susținerile intimatului rezulta ca agentul constatator a aplicat măsura complementara a reținerii permisului de conducere. Potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001 agentul constatator ar fi trebuit sa aplice o sancțiune „ in limitele actului normativ" care sa fie „ proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinandu-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelate date "înscrise in procesul verbal."

8. Nu în ultimul rand, așa cum a arătat de altfel si in cuprinsul plângerii contravenționale, procesul verbal atacat nu se bucura de prezumțiile de legalitate si veridicitate care isi au rădăcina in faptul ca agentul constatator, constata ex propriis sensibuso anumita stare de fapt. Probatiunea administrata in fata instanței de fond nu se coroborează cu mențiunile privind starea de fapt, consemnate in procesul verbal de contravenție. Atat martorii cat si filmarea depusa chiar de către apelanta la dosarul cauzei, infirma orice vinovăție cu privire la persoana sa.

9. Prin sentința civila atacata, instanța de fond, în urma probatoriului administrat în cauză a concluzionat faptul ca susținerile sale nu pot fi primite si nici declarațiile martorilor. O atare concluzie a instanței de fond apare ca nefondata, având in vedere intreg probatoriul administrat in cauza, respectiv faptul ca susținerile celuilalt intimat nu se coroborează cu nici o alta proba si nici nu rezulta clar de pe înregistrarea depusa de acesta la dosarul cauzei dinamica întregului eveniment. Cu alte cuvinte nu se poate stabili clar carui conducător auto ii revine culpa pentru producerea evenimentului ce face obiectul procesului verbal de contravenție atacat. Prin urmare apreciază ca sunt greșite susținerile instanței de fond cu privire la incidența prevederilor art.101 alin.l pct 5 din OUG 195/2002, nefiind posibila stabilirea cu certitudine a culpei sale.

10. Cu privire la măsura complementară a reținerii permisului ca și consecința a aplicării prevederilor art. 100 alin. 3 lit g din aceeași ordonanța, instanța de fond a reținut ca aceasta sancțiune este corect aplicata "întrucât ar fi fost de rea-credinta, precum si ca as fi avut un comportament sfidător la adresa organelor de politie si fata de celalalt conducător auto. Petentul apreciază faptul ca aceasta concluzie este eronata întrucat are la baza doar susținerile celuilalt conducător auto, nu si filmarea de la dosarul cauzei de unde rezulta foarte clar ca insasi intimatul B. M.-R. a avut un comportament care lasa mult de dorit si nicidecum el, acesta necomunicandu-i de fapt ce avarie a suferit.

11. Fața de situația de mai sus, apreciază faptul ca măsura reținerii permisului, precum si obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata solicitate de celalalt conducător auto, raportat la situația de fapt si la paguba efectiv suferita de acesta, apare ca disproporționata.

12. Pentru toate considerentele expuse anterior, solicită respectuos admiterea prezentului apel astfel cum acesta a fost formulat.

Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a formulat întâmpinare prin care arată că aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.

În fapt, prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 28.08.2013, de către agent constatator V. N., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Orașului Abrud.

Arată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond si formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art.17 din O.G. nr.2/2001. Referitor la temeinicia procesului-verbal, starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție contestat este confirmată de probele administrate în cauză.

În fapt, la data de 09.08,2013, în jurul orelor 14.40, agentul de poliție a fost sesizat de către numitul B. MIRAI R., proprietarul autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare_, cu privire la faptul că în timp ce se deplasa pe drumul comunal G. Seacă - Ghețari, i-a fost acroșată oglinda retrovizoare stânga de autoturismul marca Rover cu nr. de înmatriculare_, care circula din sens opus, avariindu-i oglinda iar conducătorul autoturismului nu a oprit și și-a continuat drumul.

La data de 12.08.2013, întrucât conducătorul auto al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, nu s-a prezentat la poliție pentru anunțarea accidentului, s-a verificat în baza de date a poliției proprietarul autoturismului respectiv, stabilindu-se că acesta aparține numitului C. L., iar prin adresa nr._ din 12.08.2013, i s-a solicitat să comunice persoana care a condus autoturismul în data de 09.08.2013, orele 14.00, pe raza comunei G. de Sus și totodată să-i pună în vedere să se prezinte la Postul de Poliție G. de Sus.

La data de 28.08.2013, la Postul de Poliție G. de Sus, s-a primit declarația numitului C. L., prin care acesta recunoaște că el este persoana care a condus și a fost implicat în accidentul ușor de pe raza comunei G. de Sus la data de 09.08.2013 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, înaintând și documentele solicitate prin adresă, fară însă a se prezenta personal al sediul poliției. Prin urmare, la data de 28.08.2013, a fost întocmit procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 28.08.2013, prin care numitul C. L. a fost sancționat contravențional, conform art. 101, alin.l pct.5 și art. 100, alin.l, lit.g din OUG 195/2002 republicată.

In ceea ce privește stabilirea vinovăției în accidentul rutier produs la data ed 09.08.2013, orele 14.00, pe drumul comunal G. Seacă - Ghețari și în care au fost implicate cele două autoturisme menționate mai sus, conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, numitul B. M. R., a pus la dispoziția organelor de poliție înregistrarea accidentului de suport magnetic, înregistrare în care se observă faptul că conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, avea spațiu în lateral suficient pentru a evita coliziunea cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aproximativ 60 - 70 cm.

De asemenea, apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.

Având în vedere cele expuse mai sus, solicită respingerea apelului formulat de către apelantul C. L. și menținerea ca temeinică și legală sentința civilă nr. 699/2014 pronunțată de către Judecătoria Câmpeni, în dosarul civil nr._ .

In drept, invocă prevederile O.G.2/2001, ale OUG 195/2002 republicată.

Intimatul B. M.-R., a depus întâmpinare prin care a solicitat a se dispune respingerea apelului formulat de către C. L. ca nefondat și a se menține Sentința civilă nr. 699/30.09.2014 a Judecătoriei Câmpeni ca fiind temeinică și legală.

In aparare a invocat următoarele:

In fapt, în data de 09.08.2013, în timp ce se deplasa pe drumul comunal 260 Garda Seaca - Ghețari cu autoturismul Renault cu nr. de înmatriculare_, petentul C. L., aflat la volanul autoturismului Rover cu nr. de înmatriculare_ nu a respectat distanța laterală suficientă și i-a avariat oglinda retrovizoare stânga. Deși l-a claxonat ca să se oprească, acesta și-a continuat drumul. S-a întors după el și l-a oprit, iar acesta, împreună cu pasagerii din mașina lui au devenit recalcitranți și au început să-l amenințe. Observând că nu se poate rezolva pe cale amiabilă acest conflict, a ales să meargă la cel mai apropiat post de poliție, la Poliția Garda de Sus, unde a specificat că acest accident, cât și altercația ulterioară au fost filmate cu camera de bord pe care o avea în mașină.

In baza sesizării făcute și după vizualizarea filmării, agenții de poliție din Garda de Sus au procedat la sancționarea contravenientului, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat în baza unor dovezi clare care demonstrează vinovăția petentului și atitudinea acestuia, precum și a martorilor din mașina lui, după producerea accidentului.

Așa cum în mod corect a fost reținut în sentința atacată, Procesul-verbal de contravenție . nr._/28.08.2014 a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale în vigoare. De asemenea, se poate observa că apelantul nu a respectat obligația de a se prezenta la cea mai apropiată unitate de poliție pentru a declara accidentul. Mai mult, deși a fost notificat de către agenții de poliție ca să se prezinte, acesta a refuzat.

In cuprinsul motivelor de apel, apelantul arată că „procesul verbal a fost încheiat la o dată ulterioară producerii accidentului și fără ca agentul constatator să fi fost la locul producerii accidentului, prin urmare nu a putut constata cu propriile sale simțuri cele menționate în procesul verbal atacat".

De asemenea, mai menționează faptul că procesul-verbal ar fost întocmit doar pe baza declarației sale, lucru neadevărat. A pus atât la dispoziția agentului constatator, cât și a instanței filmarea care întărește cele susținute de mine în declarațiile date anterior în prezenta cauză. în plus, agentul constatator a observat și daunele produse la mașina sa. Dacă apelantul s-ar fi prezentat la unitatea de poliție atunci când a fost notificat, putea veni cu mașina implicată pentru a demonstra dacă ceea ce a declarat este sau nu real.

Agentul constatator nu este, astfel cum sugerează apelantul persoana care percepe fapta contravențională prin propriile simțuri, ci persoana care constată contravenția prin încheierea procesului-verbal - verbul „a constata" având înțelesul de stabilire si descriere a faptei contravenționale în cuprinsul procesului-verbal

De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula că agentul constatator decide și asupra sancțiunii, însă, nu condiționează calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simțuri.

O interpretare contrară, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta și persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecință imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situații în care nu a fost de față la săvârșirea faptei contravenționale. Dacă se refera numai la circulația pe drumurile publice, această concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal și a sancționării conducătorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, având în vedere că, în regulă generală, agentul de poliție nu este de față la momentul producerii accidentului și deci, nu constată (percepe) prin propriile simțuri faptele contravenționale.

Prin urmare nu agentul trebuie să vadă/perceapă săvârșirea faptei, ci pe baza imaginilor și a declarație reclamantului constată contravenția.

Și ca ultim motiv de apel, apelantul sugerează că, prin lipsa martorului asistent la încheierea procesului-verbal de contravenție, i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat.

Or așa cum a reținut corect instanța de fond, procesul-verbal conține toate celelalte mențiuni prevăzute de lege, iar refuzul de a se prezenta în vederea încheierii procesului-verbal de contravenție a fost al apelantului.

D. urmare, Sentința civilă nr. 699/30.09.2014 este temeinică și legală, iar prin Procesul-verbal de contravenție . nr._/28.08.2014 s-a reținut corect adevărata stare de fapt.

Pe cale de consecință, solicită a se respinge apelul ca nefondat și a se menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.

în drept, invocă dispozițiile art. 471 și următoarele din Noul Cod de Procedură civilă.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._/28.08.2013 întocmit de Poliția G. de Sus, jud. A. petentul a fost sancționat cu 800 lei amendă pentru săvârșirea contravențiilor 101 alin.1 pct. 5 din OUG 195/2002 și art. 100 alin 3 lit g din OUG 195/2002, echivalentul a 10 puncte amendă. În conținutul procesului - verbal sunt menționate două sancțiuni, respectiv 320 de lei și 480 de lei, dar și sancțiunea principală finală de 800 de lei. Totodată s-a dispus și reținerea permisului de conducere. Procesul – verbal cuprinde mențiuni privind posibilitatea achitării a jumătate din amenda aplicată, respectiv de 400 de lei. Procesul – verbal s-a încheiat în lipsa contravenientului.

Referitor la faptul că procesul verbal atacat a fost încheiat in lipsa sa, la o data ulterioara producerii evenimentului rutier si fara ca agentul constatator sa fi fost la locul producerii accidentului si prin urmare nu a putut constata cu propriile sale simțuri cele menționate in procesul verbal atacat, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:

Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.

Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.

Astfel, petentul invocă implicit nulitatea procesului-verbal de contravenție, fata de împrejurarea ca, procesul verbal atacat a fost încheiat in lipsa sa, la o data ulterioara producerii evenimentului rutier si fara ca agentul constatator sa fi fost la locul producerii accidentului si prin urmare nu a putut constata cu propriile sale simțuri cele menționate in procesul verbal atacat.

Instanta de control judiciar retine ca, de vreme ce, astfel cum se va arata in cele ce urmeaza, petentul apelant a fost cel care a refuzat sa se prezinte la Postul de Politie ulterior producerii evenimentului rutier-constand in acrosarea pe care o neaga, nu se poate prevala de faptul ca procesul verbal atacat a fost încheiat in lipsa sa, la o data ulterioara producerii evenimentului rutier, intrucat, ar insemna sa-si invoce propria culpa pentru a obtine exonerarea de raspundere. In plus, procesul verbal de constatare a contraventiei i-a fost comunicat, iar prin formularea plangerii impotriva acestuia, in exercitarea liberului acces la justitie, a avut posibilitatea sa conteste legalitatea si temeinicia acestuia si sa formuleze aceleasi obiectiuni si mentiuni, pe care, prin ipoteza, le-ar fi formulat si daca, procesul verbal atacat ar fi fost încheiat in prezenta sa, la data producerii evenimentului rutier. Asa fiind, este evident ca, petentului nu i-a fost adusa nici o vatamare prin incheierea procesului verbal in lipsa sa, la o data ulterioara producerii evenimentului rutier.

Referitor la împrejurarea ca agentul constatator nu a fost la locul producerii accidentului si prin urmare nu a putut constata cu propriile simțuri cele menționate in procesul verbal atacat, instanța de control judiciar retine ca nici acestea nu reprezintă cauze de anulabilitate a procesului verbal de contravenție, în măsura în care se retine că fapta a fost într-adevăr săvârsită de cel sanctionat; în plus, este incontestabil ca, în măsura în care constată săvârsirea unei fapte antisociale, un agent de politie nu poate sta în pasivitate doar pentru că nu a fost la locul producerii accidentului si prin urmare nu a putut constata cu propriile simțuri cele menționate in procesul verbal atacat.

În acest sens, se retine că potrivit art.15 alin.1 din OG 2/2001, contraventia se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta, denumite în mod generic agenti constatatori. Din aceasta dispozitie reiese ca agentul constatator nu este persoana care percepe fapta contraventionala prin propriile simturi, ci persoana care constata contraventia prin încheierea procesului-verbal, verbul „a constata“ având întelesul de stabilire si descriere a faptei contraventionale în cuprinsul procesului-verbal.

De altfel, art.21 alin.1 din OG 2/2001 instituie regula ca agentul constatator decide si asupra sanctiunii, însa, nu conditioneaza calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simturi.

O interpretare contrara, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta si persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecinta imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situatii în care nu a fost de fata la savârsirea faptei contraventionale. Daca ne referim numai la circulatia pe drumurile publice, aceasta concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal si a sanctionarii conducatorului auto vinovat de producerea unui accident rutier-care ar putea fi soldat chiar si cu vatamarea corporala a unor persoane, având în vedere ca, în regula generala, agentul de politie nu este de fata la momentul producerii accidentului si deci, nu constata (percepe) prin propriile simturi faptele contraventionale.

Din perspectiva tuturor celor mai sus expuse si pentru identitate de ratiune, au fost inlaturate ca lipsite de temei si sustinerile petentului apelant, in conformitate cu care, încheierea procesului verbal la o data ulterioara săvârșirii contravenției, pe baza unor informații culese ulterior, duce la nulitatea absoluta a actului constatator, intrucat, legea conferă agentului constatator atat dreptul cat si obligația de a aplica sancțiunea o data cu constatarea faptei.

Sustinerile petentului apelant contravin si prevederilor art.16 alin.1 din Og nr.2/2001, in conformitate cu care, procesul verbal de constatare a contraventiei cuprinde in mod obligatoriu, printre altele, data si locul unde este incheiat,(….), respectiv descrierea faptei contraventionale, cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita…., ceea ce denota o data in plus, faptul ca, data si locul unde este incheiat procesul verbal de constatare a contraventiei, pot sa difere de data, ora si locul in care aceasta a fost savarsita.

Referitor la sustinerile apelantului in conformitate cu care, in cazul petentului, agentul constatator a întocmit procesul verbal doar pe baza declarației celuilalt conducător auto fara sa verifice daca aceasta corespunde adevărului, instanta de control judiciar reaminteste ca, de vreme ce, astfel cum se va arata in cele ce urmeaza, petentul apelant a fost cel care a refuzat sa se prezinte la Postul de Politie ulterior producerii evenimentului rutier-constand in acrosarea pe care o neaga, nu se poate prevala de faptul ca procesul verbal atacat a fost încheiat in lipsa sa, intrucat, ar insemna sa-si invoce propria culpa pentru a obtine exonerarea de raspundere. In plus, procesul verbal de constatare a contraventiei i-a fost comunicat, iar prin formularea plangerii impotriva acestuia, in exercitarea liberului acces la justitie, a avut posibilitatea sa conteste legalitatea si temeinicia acestuia si sa formuleze aceleasi obiectiuni si mentiuni, pe care, prin ipoteza, le-ar fi formulat si daca, procesul verbal atacat ar fi fost încheiat in prezenta sa, la data producerii evenimentului rutier.

Referitor la relevanta probatorie a imaginilor filmate puse la dispozitia agentului constatator, de catre celalalt conducator auto implicat in evenimentul rutier, numitul B. M.-R., instanta de control judiciar retine ca, filmarile, (filmele), sunt permise ca mijloc material de proba, de prevederile art. 341 alin.2 din Codul de Procedura Civila, daca nu au fost obtinute prin incalcarea legii sau a bunelor moravuri. Or, in speta, nu s-a invocat si, cu atat mai putin, nu s-a facut dovada ca, imaginile filmate puse la dispozitia agentului constatator, de catre celalalt conducator auto implicat in evenimentul rutier, ar fi fost obtinute prin incalcarea legii sau a bunelor moravuri.

In plus, vizualizarea DVD-ului cu imaginile inregistrate cu camera fixa montata pe autovehiculul apartinand celuilalt conducator auto implicat in evenimentul rutier, permite constatarea faptului ca, acesta a putut surprinde intreaga dinamica a evenimentului, astfel ca, performantele profesionale ale acesteia sunt suficiente pentru ca imaginile oferite sa poata constitui un mijloc de proba, care coroborat cu sustinerile conducatorului auto implicat in evenimentul rutier, numitul B. M.-R., au oferit agentului intimatului IPJ A., posibilitatea incheierii procesului verbal de contraventie.

Referitor la dimanica producerii evenimentului rutier, instanta de control judiciar, retine ca raportat la imaginile oferite de înregistrarea cu camera fixa, montata pe autovehiculul apartinand celuilalt conducator auto, sunt lipsite de temei sustinerile petentului apelant, in conformitate cu care, a păstrat distanta fata de autoturismul condus pe cealaltă banda de catre numitul B. M. R., respectiva ca, desi se afirma ca potrivit filmării mai avea circa 60-70 cm pana la marginea carosabilului, celalalt conducător, numitul B. M. R., avea o distanta mai mare, si prin urmare cel vinovat de producerea evenimentului ar fi acesta si nu petentul.

Dimpotriva, vizualizarea atenta si in detaliu a imaginilor inregistrate, permite constatarea fara dubiu a faptului ca, acrosarea s-a produs la minutul 7,50 –7,51 al inregistrarii, cand autovehiculul condus de numitul B. M. R., se afla in urcare si, desi era distanta intre autovehiculul condus de petentul apelant si marginea din dreapta a drumului in directia sa de mers, petentul, care circula in sens opus, nu schiteaza nici un gest in sensul de a se retrage inspre dreapta, ceea ce a determinat acrosarea autovehiculului condus de numitul B. M. R..

In contextul imaginilor oferite de inregistrarea cu camera fixa, montata pe autovehiculul apartinand numitului B. M. R., care releva faptul ca autovehiculul condus de petentul Cocis L., nu a facut nicio manevra de a se retrage spre dreapta, aproape de sant, sustinerile contrarii, ale petentului din adresa catre Postul de Politie Garda de Sus, din 26.08.2013, depusa de intimatul IPJ A., in materialul de verificare inaintat Judecatoriei Campeni, (fl.24-41, dosar prima instanta, primul ciclu procesual), sunt lipsite de suport. In plus, pornind de la aceasta prezentare eronata a realitatii, petentul apelant recunoaste refuzul de a se prezenta impreuna cu numitul B. M. R., la organele de politie, in vederea anuntarii evenimentului rutier si a stabilirii starii de fapt.

In acest context, se pune intrebarea legitima, daca petentul a avut convingerea ca nu a savarsit nicio contraventie, de ce nu s-a prezentat impreuna cu B. M. R., la organele de politie, pentru a-si da concursul la stabilirea adevarului. Este incontestabil ca, in ciuda disconfortului si a timpului irosit astfel, orice persoana de buna credinta, expusa riscului unei reclamatii invocat nefondate, ar fi depus minime diligente – constand in infatisarea impreuna cu cel care-i aduce o astfel de reclamatie, in fata organelor de politie pentru a ajuta, la stabilirea adevarului.

Apoi, nici macar apararile petentului apelant, nu se coroboreaza cu declaratiile martorilor propusi de acesta.

Astfel, daca in plângerea formulata impotriva Procesului verbal de contravenție, petentul precizează ca, autovehiculul cu nr._, a fost acela care, l-a acroșat cu oglinda retrovizoare,(fl.2 dosar primul ciclu procesual), acest aspect, nu se regaseste in niciuna din depozitiile martorilor propusi de petent, B. V. si M. A., (fl.55, 56), care nu relateaza nimic despre acest aspect, desi, este putin credibil ca, fiind in masina cu petentul, nu ar fi constatat nu numai ca acesta nu a acrosat oglinda retrovizoare a autovehiculului condus de numitul B. M. R., ci, dimpotriva ca, numitul B. M. R., a fost acela care a acrosat autovehiculul condus de petent. In plus, daca . fi respectat distanta laterala suficienta fata de autovehiculul condus de numitul B. M. R., este de presupus rezonabil ca, martorii, in loc sa-i adreseze cuvinte mai dure soferului din Bucuresti, (numitul B. M. R.), s-ar fi deplasat impreuna cu acesta si cu petentul la politie pentru a sustine o anume realitate si pentru a preintampina astfel, o invocata sanctionare nedreapta a petentului- ceea ce nu au facut.

De altfel, nici macar declaratiile martorilor propusi de petent nu se coroboreaza intre ele. Astfel, in timp ce martorul B. V. sustine ca: `` am vazut ca autoturismul cu nr. de Bucuresti nu mai avea oglinda decat suportul``, martorul M. A., care se afla si el, in masina condusa de petent, sustine ca: `` ne-am uitat la masina condusa de petent si am vazut ca era la loc si era cu praf, dar nu ne-am uitat la masina cu numar de Bucuresti ``

Contrarie atitudinii petentului, este atitudinea celuilalt conducator auto implicat in evenimentul rutier, numitul B. M. R., care, si-a asumat sustinerile privind dinamica producerii evenimentului rutier si, in ciuda refuzului petentului de a proceda similar, s-a deplasat la Postul de Politie Garda, unde a anuntat evenimentul rutier, ocazie cu care, s-au constatat avariile reclamate, eliberandu-i-se Adeverinta de reparatii . nr._/09.08.2013. (fl.37, dosar 1593/2013-primul ciclu procesual.)

Raportat la toate cele ce preced, instanta de control judiciar retine ca in cauza, in baza probatoriului administrat, nu se poate retine nici cel mai mic dubiu care sa-i profite petentului apelant, dupa cum, nu exista nici cel mai mic indiciu in sensul ca, numitul B. M. R., nu ar fi respectat distanta regulamentara si propria banda de circulație, procesul verbal contestat fiind legal si temeinic incheiat.

Referitor la raportul dintre gravitatea faptelor, consecințele acestora, si sancțiunile aplicate, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:

Potrivit art.21 alin.3 din Og nr.2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama, de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si celelalte date inscrise in procesul verbal.

Potrivit art.5 alin.5 din Og nr. 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.

Contraventiile retinute in sarcina petentului apelant se inscriu in categoria acelora prin care legiuitorul a dorit sa ocroteasca valori sociale de o importanta majora, in speta viata, integritatea si siguranta participantilor la trafic, respectiv respectul fata de organele de ordine si responsabilitatea pentru anuntarea incidentelor in trafic si evenimentelor rurtiere, aceasta desigur, tot in ideea asigurarii premiselor identificarii si sanctionarii celor care, eludand normele de circulatie, pun in pericol siguranta celorlalti paricipanti la trafic.

Limitele legale ale sanctiunilor amenzii contravenționale stabilite de legiuitor pentru faptele retinute in sarcina petentului denota scopul preventiv ce s-a dorit a le fi imprimat acestor contraventii, dupa cum, in egala masura, periculozitatea sociala este relevata si de faptul ca, pentru contraventia prevazuta de art. 100 alin.3 litera g din Oug nr. 195/2002, distinct de amenda contraventionala se aplica si sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile.

In plus, in speta, nepastrarea distantei laterale suficiente fata de vehiculul care circula din sens opus, s-a soldat cu producerea unui eveniment rutier- acrosarea autovehiculului condus de numitul B. M. R., astfel ca, raportat si la atitudinea nesincera a petentului, niciunul din criteriile de individualizare oferite de art.21 alin.3 si art. 5 alin.5 din Og nr.2/2001, nu poate fi retinut pentru a permite inlocuirea cu avertisment a vreuneia din sanctiunile amenzilor contraventionale aplicate si, desigur, pentru identitate de ratiune, nici pentru inlaturarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce.

Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, instanta de control judiciar retine ca sentinta primei instante este rezultatul unei corecte interpretari a probatiunii si aplicari a legii, astfel ca, raportat la solutia dispusa, retinand culpa petentului, in mod corect prima instanta, facand aplicarea prevederilor art. 451-453 din Codul de Procedura Civila, a obligat petentul sa achite intimatului B. M. R., prezent in rejudecare, la termenul de judecata din 19.08.2014, suma de 149,93 lei –cheltuieli de deplasare in instanta si 21 lei cheltuieli multiplicare inscrisuri.

Asa fiind, in temeiul art. 480 alin.1 din Codul de Procedura Civila, retinand ca este nefondat, va respinge apelul declarat de C. L. împotriva Sentinței Civile nr. 699/2014 a Judecătoriei Câmpeni.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de C. L. împotriva Sentinței Civile nr. 699/2014 a Judecătoriei Câmpeni.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 05.03.2015.

Președinte,

B. A. A.

Judecător,

M. P.

Grefier,

R. C.

Red.Tehnored. ABA/03.04.2015./6 ex

Tehnored. RC

Jud.fond – C. V. D.

← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr....		Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Sentința nr.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 05-03-2015, Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 05-03-2015, Tribunalul ALBA