Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1872/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1872/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 11670/280/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1872/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. D. B.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de petenta S. C. împotriva Sentinței civile nr._/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind I. J. DE POLITIE ARGES BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei și stadiul judecății.
Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 08.05.2014 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._, petenta S. C. a formulat, în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș – BR Pitești, plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 26.04.2014, solicitând admiterea acesteia și în principal anularea actului, cu exonerarea de la plata amenzii aplicate și înlăturarea măsurii complementare, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor cu avertisment.
În motivarea plângerii formulate, petenta a arătat că în ziua de 26.04.2014, în jurul orelor 1910, în timp ce se afla în autoturism, i s-a făcut rău, a sunat medicul de familie căruia i-a adus la cunoștință stările pe care le avea, acesta îndrumând-o să meargă la spital; pentru a nu-și pierde cunoștința la volan, a luat câteva pastile și s-a îndreptat spre UPU din cadrul Spitalului Județean Argeș; în Mărăcineni, a fost oprită de organele de poliție; deși i-a adus la cunoștință agentului de poliție faptul că se simte foarte rău, acesta nu a ținut cont de starea sa.
A considerat că se afla în stare de necesitate, iar fapta s-a produs peste voința personală; prin fișa eliberată de spital, probează pericolul inevitabil și iminent că se afla sub presiunea constrângerii, astfel încât a săvârșit fapta contravențională pentru a-și salva viața, starea în care se afla fiind forte gravă.
A apreciat întrunite elementele stării de necesitate: apariția pe neașteptate a unei colici renale virulente, criza putea produce consecințe imediate; martorul a relatat starea de necesitate, iar depoziția se coroborează cu actul medical depus la fila 33; i s-a administrat tratamentul necesar pentru puseu dureros nevralgie secundară, tratament pe care l-a luat și ulterior; a demonstrat cu depoziția martorului că fapta a fost săvârșită în scopul de a salva viața, integritatea corporală, sănătatea; a dovedit faptul imprevizibil cu martorul în cauză și actul medical.
Reprezentantul poliției nu a ținut cont de circumstanțele personale invocate, dar și de faptul că se afla la prima abatere și se afla în stare de necesitate.
A menționat că este șomeră, nu are niciun venit, are doi copii în întreținere și nu are posibilitatea materială de a plăti amenda.
A solicitat proba cu înscrisuri și martori.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr.2/2001, CEDO.
A atașat, în copie, procesul-verbal contestat, CI, permis de conducere, fișă de urgență, carnet de evidență șomaj.
Prin cererea depusă la data de 17.06.2014, petenta a indicat numele și adresa martorului (fila 18).
Prin întâmpinarea formulată (fila 21), intimatul a solicitat respingerea plângerii, iar în susținerea apărărilor, a depus la dosar buletinul de verificare metrologică, atestatul profesional al operatorului, registru abateri radar, planșe foto, cazier auto (filele 23-29).
Prin rezoluția din data de 01.10.2014, a fost fixat termen de judecată la data de 18.11.2014.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești s-a respins plângerea formulată de petentă ,reținând în considerente că, prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ întocmit de către intimat la data de 26.04.2014, petenta a fost sancționată potrivit disp. art.108 alin.1 lit.d pct.3 rap.la art. 102 alin.2 din OUG 195/2002 rep., pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121 alin.1 din HG 1391/2006 cu amendă în cuantum de 765 lei și 6 puncte penalizare, precum și potrivit dispozițiilor art.99 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.a pct 3 din OUG nr.195/2002, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.36 alin.1 din același cod rutier, cu avertisment și 2 puncte penalizare.
S-a reținut că în ziua de 26.04.2014 petenta a condus autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare_, pe DN 73, pe raza localității Mărăcineni cu viteza de 95 km/h și fără a purta centura de siguranță.
La verificarea din oficiu a legalității procesului-verbal contestat, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu au fost identificate cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art.17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În lipsa unor motive de nulitate absolută a actului contestat, va fi analizată legalitatea și temeinicia actului în limitele învestirii, respectiv doar sub aspectul contravenției referitoare la depășirea limitei legale de viteză.
În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea prezumției de nevinovăție și răsturnarea sarcinii probei, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, prevederile O.G.nr.2/2001 fiind în deplină concordanță cu art.6 din CEDO, iar prin procedura de soluționare a plângerii petenta are posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția prin exercitarea dreptului la apărare, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin mai multe decizii (de ex., decizia nr.349/2003, decizia nr.380/2003, decizia nr.270/2004).
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Cu alte cuvinte, deși procesul-verbal de contravenție se bucură de forță probantă până la proba contrară (probă ce incumbă de regulă petentului), există și situații când sarcina probei este răsturnată, procesul-verbal nefiind valabil decât dacă este însoțit de dovada săvârșirii contravenției, dovadă de natură tehnică, în prezenta speță.
În cauză însă, această prezumție de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu a fost răsturnată. Dimpotrivă, fotografiile efectuate cu aparatul radar și depuse la filele 27-29 din dosar confirmă situația de fapt reținută de organul constatator cu privire contravenția săvârșită. Din cuprinsul planșelor foto rezultă cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului, precum și faptul că acesta circula în localitate cu viteza de 95 km/h.
Procesul verbal de constare a contravenției contestat cuprinde datele de identificare ale aparatului radar utilizat, respectiv . nr.134 date ce concordă cu cele înscrise în buletinul de verificare metrologică aflat la fila 25 dosar, astfel că instanța are posibilitatea de a efectua verificări, cu privire la faptul dacă acesta reprezintă un mijloc tehnic certificat, încât această împrejurare nu este de natură să cauzeze o vătămare, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției. Totodată, operatorul radar, S. C., deține atestatul corespunzător pentru efectuarea activităților cu sistemul de supraveghere a traficului rutier și măsurarea vitezei, astfel cum reiese din înscrisul depus de intimat la fila 24.
În cuprinsul procesului-verbal a fost menționat și numărul de înmatriculare al autoturismului pe care se afla amplasat aparatul radar, respectiv MAI_, ce coincide cu cel din buletinul de verificare metrologică nr._/15.04.2014, aflat în termenul de valabilitate de 1 an. În acest fel, au fost respectate dispozițiile pct.5.2.1. din NML 021-05, conform cărora: în buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice.
Totodată, cinemometrul respectiv măsoară în regim staționar și în regim de deplasare, mențiune inserată în buletinul de verificare metrologică.
Cât privește existența unui caz de stare de necesitate, care ar înlătura caracterul contravențional al faptei, acesta nu poate fi reținut de instanță, întrucât nu sunt întrunite cerințele pentru existența acestuia (fapta contravențională să fie săvârșită ca urmare a survenirii unui pericol neprevăzut, pericolul trebuie sa fie iminent, real și inevitabil, fapta să fie săvârșita numai în scopul de a salva viața, integritatea corporală sau sănătatea făptuitorului sau a altei persoane, un bun material al său sau al altuia ori un interes public, iar prin contravenția comisă să nu se producă în mod conștient urmări mai grave decât cele ce s-ar fi produs daca făptuitorul nu intervenea).
Totodată, susținerile petentei din plângere nu pot fi coroborate cu actul medical depus: se invocă existența unei colici renale ce s-ar fi produs la un moment dat, în timp ce se afla la volan, în schimb, actul medical vizează afecțiunea renală ca și antecedent patologic, iar pe de altă parte existența unor pusee dureroase de câteva zile; de asemenea, arată petenta că afecțiunea a determinat internarea sa în spital, or, afecțiunea dentară menționată în fișa de urgență nu a dus la internarea pacientului, petenta plecând cu recomandări, în urma consultației.
Prin urmare, nu poate fi luată în calcul ipoteza unei urgențe medicale și aceasta, chiar dacă ar fi existat, ar fi putut determina contravenienta să reducă viteza și să oprească autoturismul chiar în locul în care se afla, contactând telefonic un serviciu medical de urgență, nicidecum să accelereze.
Solicitarea petentei în sensul de a se dispune în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment este neîntemeiată, nu atât în raport de atitudinea acesteia de nerecunoaștere a faptei contravenționale săvârșite, exprimată prin obiecțiunile consemnate în actul contestat și prin motivarea plângerii, dar mai ales raportat la dispozițiile Codului rutier cu privire la regimul legal de viteză în localitate, și la prevederile art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001. Sancțiunea aplicată pentru depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv este direct proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, faptă de natură a pune în pericol grav atât siguranța celui ce încalcă regimul vitezei, cât și a celorlalți participanți la trafic. Cât privește înlocuirea măsurii complementare cu măsura avertismentului, această solicitarea nu poate fi primită, din moment ce tipul și scopul sancțiunilor sunt diferite: o sancțiune principală și o măsură complementară, iar cea din urmă nu poate fi înlocuită astfel cu o sancțiune principală.
Prin urmare, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 26.04.2014, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.
Împotriva sentinței a declarat apel petenta S. C. fără însă a arăta motivele în fapt și în drept pe cale se întemeiază calea de atac formulată împotriva hotărârii primei instanțe.
La data de 14.05.2015 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea consemnată de procesul verbal de contravenție.
Examinând sentința apelată prin prisma dispozițiilor art .34 alin.2 din OG 2/2001 și disp.art 476 alin.2 C.pr.civ., în raport de care se va analiza cauza numai pe baza celor invocate la prima instanță,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la legalitatea procesului verbal de contravenție se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu au fost identificate cauze de nulitate absolută a acestuia în raport de art 17 din OG 2/2001.
Cu privire la temeinicia actului constatator în cauză s-a reținut în raport de probatoriul administrat în fața instanței de fond că prin prisma disp.art. 34 din POG 2/2001 și artt.6 din CEDO s-a răsturnat prezumția de nevinovăție a petentei contraveniente, în cauză făcându-se dovada nerespectării regimului de viteză stabilit pe raza localității Mărăcineni, iar potrivit art. 121 alin.2 din regulamentul de palicare a OUG nr. 195/2002 s-a făcut dovada faptului că petenta a circulat cu viteza de 95 km/ h pe raza unei localității ,aspecte constatate prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic .
Astfel, în procesul verbal de contravenție s-au menționat datele de identificare ale aparatului radar, precum și numărul de înmatriculare al autoturismului pe care se afla am,plasat acesta, la dosar fiind depus buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, precum și extrasul din registrul de abateri radar din data de 26.04.2014, data săvârșirii contravenției de către petentă.
De asemenea, la dosar au fost depuse un număr de 4 planșe foto obținute în urma înregistrării de către aparatul radar din cuprinsul cărora se identifică într-o succesiune temporală, numărul de înmatriculare al autoturismului petentei ,respectiv marca Audi cu nr._ , fiind surprins circulând cu viteza de 95 km/ h pe raza localității Mărăcinei, DN 73, astfel că în cauză s-a făcut dovada prin probele administrate în cauză de către intimat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prev. de art 121 alin.1 din HG 1391/2006, și sancționată de art. 108 alin.1 lit. d pct. 3 rap la art. 102 alin.2 din OUG 195/2002 R .
Referitor la existența unui caz de stare de necesitate care ar înlătura caracterul contravențional al faptei s-a apreciat în mod corect de către instanța de fond în raport de înscrisurile depuse de petentă la dosar că nu s-a făcut dovada existenței unui pericol iminent real și inevitabil care să-i pună în pericol viața ,integritatea sau sănătate, iar din actele medicale depuse la dosar nu rezultă o afecțiune de această natură care să determine săvârșirea contravenției sub imperiul unei stări de necesitate.
S-a apreciat în mod corect că în cauză în raport de gradul de pericol social al faptei se impune menținerea sancțiunii amenzii contravenționale făcându-se o legală aplicare a disp.art. 21 alin.3 din OG 2/2001.
Pentru aceste considerente,tribunalul în temeiul art 480 C.pr.civ va respinge apelul petentei ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta S. C. domiciliata în Mioveni, ., ., . împotriva Sentinței civile nr._/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind I. J. DE POLITIE ARGES BIROUL RUTIER cu sediul în mun. Pitești, jud. Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 iunie 2015.
Președinte, A. D. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red .M.D.B.
Tehn D.T 4 .ex
01.07.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4410/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 807/2015.... → |
|---|
