Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 660/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 660/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 742/214/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1071/2015
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător M. B.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul declarat de petenta . 2004 împotriva sentintei civile nr. 660/19 06 2014 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._ intimat fiind I.P.J. MARAMUREȘ - POLITIA BAIA M., având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție p-v CP_/2014”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-petentă reprezentată de avocat S. I. L., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus de către apelanta-petentă note de sedință și înscrisuri, după care.
Apărătorul ales al apelantei-petente depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Tribunalul, în raport de această precizare acorda cuvântul pe probe.
Apărătorul ales al apelantei-petente solicită încuviințarea probei cu acte, cele aflate la dosarul cauzei și arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul, asupra probei solicitată de apelanta-petentă, respectiv proba cu înscrisuri, constatând că aceasta este admisibilă și poate conduce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 coroborat cu art. 265 și următoarele Cod Procedură Civilă o încuviințează și ia act că proba cu înscrisuri solicitată a fost deja administrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Apărătorul ales al apelantei-petente solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești la data de 10.03.2014 petentul . 2004 SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. M. - POLIȚIA BAIA M., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 26.02.2014.
În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional deoarece, în data de 26.02.2014, C. O. a circulat cu ansamblul auto_ fără a deține o rovinietă valabilă. S-a arătat că petenta nu ar fi trebuit sancționată contravențional, vinovat de săvârșirea unei eventuale fapte contravenționale fiind conducătorul autovehiculului, C. O.. Totodată, s-a arătat că procesul-verbal este nelegal, întrucât nu este semnat de contravenient sau de un martor asistent. Petenta a susținut că procesul-verbal este nul, deoarece nu i s-a pus în vedere conducătorului auto faptul că poate formula obiecțiuni.
Cu privire la temeinicie, petenta a arătat că la data încheierii procesului-verbal de contravenție avea rovinietă valabilă, iar în drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001.
La data de 09.043.2014, intimatul I. Maramureș – Poliția Baia M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului, conform art.7 din OG 15/2002, iar petenta a achitat taxa abia după încheierea procesului-verbal de contravenție.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile C.proc.civ, OG 2/2001 și OG 15/2002.
Instanța de fond a respins plângerea formulată de petenta . 2004 SRL, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, reținând următoarele:
La data de 26.02.2014, ora 12:00, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut faptul că petenta, în calitate de utilizator al autoturismului marva Volvo cu nr. de înmatriculare_, condus de C. O., nu a achitat tariful de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
În privința legalității procesului-verbal, instanța a constatat că acesta respectă toate condițiile de formă prevăzute de art.17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. Motivul de nelegalitate invocat de către petent, cu privire la faptul că șoferului autoturismului nu i s-a pus în vedere dreptul de a formula obiecțiuni a fost, în opinia instanței, neîntemeiat. Nerespectarea acestei formalități nu este o cauză de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, nefiind enumerată la art.17 din OG 2/2001, putând fi considerată cel mult o cauză de nulitate relativă, ce poate fi constatată doar în condițiile existenței unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. Instanța a reținut că petenta nu a fost vătămată în nicun mod, deoarece aceasta a avut posibilitatea de a formula toate aceste obiecțiuni în fața instanței de jduecată.
În ceea ce privește nesemnarea procesului-verbal de către un reprezentant al petentei, instanța a reținut că, potrivit art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, există posibilitatea de încheiere a procesului-verbal, chiar și atunci când contravenientul nu este de față, iar nesemnarea procesului-verbal de către un martor asistent nu i-a produs petentei nicio vătămare, fapta fiind constatată printr-un mijloc tehnic, astfel cum rezultă și din procesul-verbal de contravenție.
Instanța a constatat că obligația de achitare a rovinietei este, conform art.7 din OG 2/2001, în sarcina utilizatorului autoturismului, în acest caz petenta, iar nu în sarcina conducătorului auto.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că petentul a arătat că, la data încheierii procesului-verbal, achitase tariful de utilizare a drumurilor, depunând în acest sens o chitanță. Instanța a constatat, însă, că această taxă a fost achitată în data de 26.02.2014, ora 13:51, la aproximativ două ore după încheierea procesului-verbal de contravenție. În acest sens, instanța a reținut că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că petentei i s-a acordat posibilitatea de a obține administrarea unor probe din care să rezulte netemeinicia procesului-verbal de contravenție. Cu toate acestea, petenta nu a reușit să aducă nici măcar o probă prin care să înlăture prezumția de legalitate și temeincie de care se bucură actul de constatare a contravenției. Dimpotrivă, probele administrate au confirmat veridicitatea procesului-verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 3000 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de scopul urmărit.
Împotriva sentinței sus menționate, petenta a formulat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate motivat de faptul că instanța de fond nu a individualizat sancțiunea, sens în care a înlăturat apărările, din acest punct de vedere, ale petentei.
În acest sens, apelanta înțelege să invoce practica CEDO în materie, în ceea ce privește existența pericolului social și obligativitatea organelor judiciare, de a analiza, în concret, gradul de pericol social în raport de fiecare caz în parte, având în vedere că rovigneta a fost cumpărată în aceeași zi.
Analizând sentința apelată, în raport de critica formulată, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond a analizat atât legalitatea, cât și temeinicia procesului-verbal de contravenție, constatând, în mod corect, în ceea ce privește legalitatea întocmirii acestuia, că nu există o cauză de nulitate absolută, fiind respectate dispozițiile art. 16-18 din OG nr. 2/2011.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, se constată că petenta nu este proprietara autoturismului_, astfel că nu avea obligativitatea plății rovignetei, reieșind din cuprinsul procesului-verbal de contravenție că proprietarul autovehiculului, pentru care nu a fost achitată rovigneta, era P. C., așa cum reiese și din înscrisul aflat la fila 17, dosar apel.
De asemenea, se constată că rovigneta a fost achitată în aceeași zi, la foarte scurt timp după întocmirea procesului-verbal de contravenție.
Ca urmare, se constată că situația de fapt, reținută în procesul-verbal de contravenție nu este în concordanță cu probele administrate, astfel că urmează, în raport de art. 480 Cod procedură civilă, să fie admis apelul și schimbată sentința în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de apelanta-petentă . 2004 SRL, cu sediul în comuna L. Corbului, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M., .. 37, județul Maramureș.
Schimba sentința în sensul că admite plângerea și anulează procesul-verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2015.
Președinte, I. P. | Judecător, M. B. | |
Grefier, E. R. |
Red. I. P.
Thnred. F. G, 04.05.2015, 5 ex
Jud. fond G. O. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 953/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4410/2015.... → |
|---|
