Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4444/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4444/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 15789/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2466/2015
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător R. V.
Grefier A. M. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petentul C. M. B. împotriva sentinței civile nr. 4444/09.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. de P. Judetean Arges – Serviciul Rutier – BDNE și având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ambele strigări ale cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, aferentă cererii de apel.
Tribunalul invocă, din oficiu, excepția netimbrării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 30.07.2013 sub nr._, petentul C. M. B. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN ARGES – SERVICIUL RUTIER - BDNE, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/16.07.2013.
În motivarea cererii petentul arată că în data de 16.07.2013 circula cu autoturismul marca Renault Clio cu număr de înmatriculare_ pe DN 7 pe direcția de mers Sibiu – Pitești. În localitatea Drăganu petentul a fost oprit de un agent de poliție care i-a adus la cunoștință că a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 105 km/h. De asemenea, petentul arată că nu a circulat cu o asemenea viteză deoarece mergea cu aproximativ 80 km/h, motiv pentru care a solicitat prezentarea planșei foto, lucru ce i-a fost refuzat.
Petentul mai menționează că posedă permis din 2006 și nu a fost niciodată sancționat cu reținerea permisului de conducere.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu doi martori.
Anexat plângerii au fost depuse în copie înscrisuri (filele 4-10, 18).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care învederează instanței că la data de 16.07.2013, petentul a fost depistat în timp ce conducea pe DN 7, pe raza localității Drăganu, județ Argeș, autoturismul marca Renault Clio cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 105 km/h, depășind cu 55 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum, fapt pentru care a fost sancționat cu amendă și i s-a reținut permisul de conducere auto în vederea suspendării conform art. 111 alin 1 lit. c din OG 195/2002/R.
Se arată că viteza a fost înregistrată de aparatul radar dotat cu aparatură de supraveghere video.
Intimatul a mai arătat că nu constituie motiv de nulitate absolută faptul că procesul – verbal de contravenție nu a fost încheiat pe formularul tip din anexa 1D, cu menționarea expresă a seriei aparatului radar.
Abaterea a fost constatată cu aparatul radar ._ corespunzător buletinului de verificare metrologică depus la dosar care a fost folosit în regim staționar. De asemenea, cu privire la semnificația simbolurilor de pe planșa foto, s-a precizat că „T” (engl. target = țintă) reprezintă viteza de deplasare a autoturismului.
Se susține în întâmpinare că agenții de poliție sunt obligați să aibă la ei, pe toată durata executării serviciului, atestatul de verificare metrologică a echipamentului și atestatul de lucru cu aparatele radar alături de documentele de identitate personală, ale autoturismului și pe cele de constatare, precum și registrul de evidență a abaterilor, însă nu sunt obligați să le prezinte decât organelor de control abilitate.
Potrivit art. 109 alin. 2 și 3 din OUG 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate ori mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului după stabilirea identității conducătorului de vehicul, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 C. pr. civ., Legea 180/2002, HG 1391/2006, OUG 195/2002, OG 2/2001.
Potrivit art. 411 alin. 2 C. pr. civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Anexat întâmpinării au fost depuse înscrisuri și planșe foto (filele 27 – 30).
Instanța a încuviințat și administrat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri.
Din oficiu instanța a dispus emiterea unei adrese către intimat pentru a comunica cd-ul cu înregistrarea video a contravenției, comunicat și atașat la dosarul cauzei la fila 44.
Prin sentința civilă nr. 4444/2014 Judecătoria Pitești a respins plângerea reținând următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.07.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de 102 al.3 lit. e din OUG nr.195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 16.07.2013 petentul a condus autoturismul marca Renault Clio cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 105 km/h, pe raza localității Drăganu, județ Argeș, depășind cu 55 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum.
Conform art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Se constată că petentul nu a invocat motive de nelegalitate de natură să atragă sancțiunea nulității relative. Faptul că agentul constatator nu i-a prezentat planșele foto sau filmarea cu săvârșirea contravenției nu este un motiv de nelegalitate, petentul având posibilitatea să ia cunoștință de acestea în instanță.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Petentul a contestat prin plângerea contravențională formulată viteza cu care circula în momentul înregistrării cu aparatul radar, însă nu a contestat că faptul că se afla în localitate, recunoscând implicit că a fost înregistrat cu aparatul radar în localitate.
Din planșa foto (fila 29) coroborată cu înregistrarea video depusă la dosar (fila 44), rezultă fără niciun dubiu că viteza de deplasare a autoturismului este aceea reținută în procesul verbal atacat, petentul rulând cu viteza de 105 km/h.
Viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea petentul a fost înregistrată cu aparatul radar al cărui buletin de verificare metrologică cu nr._/24.08.2012 a fost emis de către Institutul Național de Metrologie (fila 27), iar operatorul radar este atestat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (fila 28).
Având în vedere probele administrate în cauză instanța nu poate reține apărările petentului bazate pe faptul că acesta nu a rulat cu viteza reținută în procesul verbal.
Față de aspectele de mai sus, instanța reține că petentul a circulat în localitate cu o viteză ce a depășit cu 55 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
În lumina celor de mai sus, instanța constată că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 720 lei, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, urmată de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, instanța constată că acestea au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de a conduce cu 55 Km/h peste limita legală în localitate, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative și chiar dacă petentul nu a mai săvârșit contravenții. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, instanța constată că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Având în vedere materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, se constată că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel care a fost înregistrat la data de 15.10.2014 pe rolul Tribunalului Argeș.
Prin încheierea din 10.06.2015 tribunalul i-a pus în vedere apelantului prezent să achite suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Apelantul nu s-a conformat măsurilor stabilite de tribunal, astfel că la termenul din data de 09.09.2015 ,tribunalul, din oficiu a invocat excepția netimbrării apelului.
Potrivit art.32 din OU.G. nr.80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, iar potrivit art.33 alin.1 din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Potrivit art.470 alin.2 și 3 C.proc.civ. la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, cerință prevăzută sub sancțiunea nulității.
Apelantului-reclamant i-a fost pus în vedere apelantului prezent să achite suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, însă această parte nu s-a conformat dispoziției tribunalului și nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013 și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.33 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013.
Față de această situație, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate potrivit cărora taxa de timbru se plătește anticipat, tribunalul apreciază că este legal învestit numai după achitarea taxei de timbru corespunzătoare.
Cum apelantul nu a plătit taxa de timbru aferentă cererii de apel, având în vedere sancțiunea care intervine în cazul în care cererea de ape nu este timbrată, tribunalul va admite excepția netimbrării și va anula cererea de apel ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării.
Anulează, fiind netimbrat apelul formulat de petentul C. M. B. cu domiciliul în sector 5, București, .. 9, ., . împotriva sentinței civile nr. 4444/09.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. de P. Judetean Arges – Serviciul Rutier – BDNE, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2015
Președinte, D. D. A. | Judecător, R. V. | |
Grefier, A. M. P. |
Red./dact. D.D.A.
4 ex./28.09.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2290/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 953/2015.... → |
|---|
