Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 807/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 807/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 14299/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 807/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petentul D. M. împotriva sentinței civile nr._.03.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. V. M. pentru apelantul petent ( în baza delegație de la fila 13), lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul reține intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă ( fila 37).
Apărătorul apelantului petent solicită proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar .
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul apelantului petent, respectiv înscrisurile depuse la dosar .
Apărătorul apelantului petent învederează că nu mai are cereri de formulat .
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătoreasă și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului petent D. M. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței primei instanțe, iar în urma rejudecării schimbarea în tot a sentinței atacate. Învederează că în raport de art. 16 și art. 26 din OG 2/2001 a invocat motive de nulitate, respectiv lipsa formularului tipizat prevăzut de legiuitor; din cuprinsul procesului verbal lipsește orice referire cu privire la caseta pe care s-a făcut filmarea, deși aceasta ulterior este arătată cu borderou, astfel încât instanța fiind lipsită de posibilitatea de a face aprecieri cu privire la legalitatea acestei probe; la fila 24 dosar fond este depusă o planșă foto și nu o succesiune de planșe foto care să arate într-adevăr acea viteză reținută de aparatul radar; pe indicativul aparatului radar apare o dungă albă, care conform manualului, este clar că aparatului nu și-a făcut autotestarea, astfel încât nu se poate vedea nici indicativul aparatului radar pentru a se confirma dacă este cel care apare în procesul verbal de contravenție; pe acea planșă apare și litera „ T” care în regulamentul și nomenclatorul aparatului radar înseamnă autotestare; agentul care încheie procesul verbal, în speță B. Mondică, nu este același care a constatat fapta contravențională, respectiv agent C. S.. Învederează că petentul este îndreptățit să invoce norma legală, cu acea marjă de + 4%, astfel că și în situația în care valoarea ar fi corect înregistrată se încadrează sub limita de 99 Km/h, întrucât se află în marja de eroare. Solicită în principal admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și să se dispună anulare în tot a procesului verbal și pe cale de consecință anularea punctelor amendă, exonerarea de plată a amenzii și anularea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere. În subsidiar, solicită reindividualizarea sancțiunii contravenționale și să se aprecieze că de fapt se află într-o altă reglementare, aceea în care viteze depășită se încadrează între 41 și 50 Km/h, situație în care petentul era pasibil doar de amendă contravențională, nu si de măsura complementară a reținerii permisului de conducere, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 10.07.2013 sub nr._, petentul D. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/03.07.2013, exonerarea de plata amenzii, restituirea permisului auto reținut, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea cererii petentul arată că în data de 03.07.2013, în timp ce se deplasa din direcția Pitești către Slatina, în dreptul localității C. a fost oprit de către un agent de poliție. Agentul de poliție l-a informat pe contestator că a fost înregistrat cu aparatul radar circulând cu viteza de 104 km/h. De asemenea, petentul arată că nu a avut această viteză deoarece drumul era aglomerat, nu avea cum să depășească și toți participanții la trafic circulau cu aceeași viteză. Se învederează instanței serviciul petentului îl face pe acest dependent de permisul de conducere, fiind detașat în 9 județe pe care le străbate lunar.
Se arată că procesul verbal este nul deoarece nu s-a ținut cont de marja de eroare a aparatului radar, iar acesta nu era verificat metrologic. Totodată, nu se cunoaște dacă operatorul radar era atestat pentru astfel de activități.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor.
Anexat plângerii au fost depuse înscrisuri (filele 9-10).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care învederează instanței că la data de 03.07.2013, petentul a fost depistat în timp ce conducea pe DN 65, pe raza localității C., județ Argeș, autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h, depășind cu 54 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum, fapt pentru care a fost sancționat cu amendă și i s-a reținut permisul de conducere auto în vederea suspendării conform art. 111 alin 1 lit. c din OG 195/2002/R.
Se arată că viteza a fost înregistrată de aparatul radar dotat cu aparatură de supraveghere video.
Intimatul a mai arătat că nu constituie motiv de nulitate absolută faptul că procesul – verbal de contravenție nu a fost încheiat pe formularul tip din anexa 1D, cu menționarea expresă a seriei aparatului radar.
Abaterea a fost constatată cu aparatul radar ._ corespunzător buletinului de verificare metrologică depus la dosar care a fost folosit în regim staționar. De asemenea, cu privire la semnificația simbolurilor de pe planșa foto, s-a precizat că „T” (engl. target = țintă) reprezintă viteza de deplasare a autoturismului.
Se susține în întâmpinare că agenții de poliție sunt obligați să aibă la ei, pe toată durata executării serviciului, atestatul de verificare metrologică a echipamentului și atestatul de lucru cu aparatele radar alături de documentele de identitate personală, ale autoturismului și pe cele de constatare, precum și registrul de evidență a abaterilor, însă nu sunt obligați să le prezinte decât organelor de control abilitate.
Potrivit art. 109 alin. 2 și 3 din OUG 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate ori mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului după stabilirea identității conducătorului de vehicul, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 C. pr. civ., Legea 180/2002, HG 1391/2006, OUG 195/2002, OG 2/2001.
Potrivit art. 411 alin. 2 C. pr. civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Anexat întâmpinării au fost depuse înscrisuri și planșe foto (filele 22-25).
Prin sentința civilă nr. 2976/28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea, reținându-se în considerente următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.07.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de 102 al.3 lit. e din OUG nr.195/2002.
În fapt s-a reținut că la data de 03.07.2013, petentul a fost depistat în timp ce conducea pe DN 65, pe raza localității C., județ Argeș, județ Argeș, autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h, depășind cu 54 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum.
Conform art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Instanța a înlăturat critica de nelegalitate a procesului verbal privind marja de eroare de +/- 3-4% la care trebuie raportată viteza înregistrată de aparatul radar deoarece marjele de eroare cuprinse în NML 021-05 sunt avute în vedere la verificarea metrologică a aparatului, iar nu la determinarea vitezei într-un caz concret și la încadrarea juridică a faptei. Or, așa cum s-a reținut anterior, cinemometrul ._ se afla în perioada de valabilitate metrologică, iar petentul nu a invocat motive tehnice obiective care să ridice un dubiu cu privire la caracteristicile tehnice ale aparatului, astfel că subzistă prezumția de bună funcționare.
Față de cele învederate mai sus, instanța a respins susținerea petentului întrucât măsurătorile efectuate cu un cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt conforme cu realitatea și asupra lor nu se poate interveni, nu se adăugă și nu se scade nici o eroare. În momentul în care se eliberează buletinul de verificare cu mențiunea “ADMIS”, datele înregistrate de cinemometru sunt exacte, iar operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată.
Aparatul radar ._ cu care a fost înregistrat autoturismul cu care circula petentul era verificat metrologic astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/24.08.2012 depus la dosar (fila 22). Totodată, operatorul radar era autorizat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (fila 23).
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Din planșa foto (fila 24) rezultă că punctul în care a fost surprins autoturismul condus de petent circulând cu viteza de 104 km/h, se afla în localitate, având în vedere casele și gardurile care se văd pe marginea drumului. Astfel, planșa foto atestă fără niciun dubiu că viteza de deplasare a autoturismului este aceea reținută în procesul verbal atacat, petentul rulând cu viteza de 104 km/h.
Viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea petentul a fost înregistrată cu aparatul radar al cărui buletin de verificare metrologică cu nr._/24.08.2012 (fila 22) a fost emis de către Institutul Național de Metrologie, iar operatorul radar este atestat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (fila 23).
Față de aspectele de mai sus, instanța a reținut că petentul a circulat în localitate cu o viteză ce a depășit cu 54 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
În lumina celor de mai sus, instanța a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 720 lei, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, urmată de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, instanța a constatat că acestea au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de a conduce cu 54 Km/h peste limita legală în localitate, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, instanța a constatat că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Având în vedere materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, s-a constatat că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, pentru următoarele motive:
Instanța de fond era ținută să constate că nulitatea procesului verbal pe care apelantul a invocat-o pe calea excepției de ilegalitate rezultă din încălcarea legii în aplicarea căreia a fost emis procesul verbal de contravenție. Formularul pe care s-a trecut fapta și sancțiunea dispusă în sarcina apelantului petent nu este cel prevăzut de HG 1391/2006.
Prin probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada faptului că sancționarea apelantului petent este cel puțin nefirească atâta timp cât fiecare faptă reținută prin procesul verbal contestat, în parte a fost înlăturată prin fapte și acte concludente.
Din probatoriul administrat s-a desprins în mod clar ideea că privitor la contravenția reținută în sarcina apelantului petent privitor la depășirea limitei de viteză, organele de poliție nu au voie să țină aparatul radar oprit și să-l pornească atunci când un mijloc de transport auto este foarte aproape de el.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului s-a dorit a fi catalogată ca o încălcare de către acesta a dispozițiilor OUG 195/2002 însă din analiza faptei imputabile și din contextul de împrejurări în care se consideră că aceasta a fost săvârșită, reiese în mod clar faptul că petentul nu a săvârșit o faptă care să-i fie imputabilă prin prisma normelor legale reținute în procesul verbal contestat.
Instanța de fond era ținută să observe că în procesul verbal nu se face referire la locul unde a fost înregistrat de aparatul radar ca depășind limita de viteză.
Instanța de fond era ținută să nu dea o credibilitate deplină procesului verbal fiind aplicabil art.6 din CEDO, sarcina probei revenind și organului constatator în egală măsură pentru respectarea în acest mod a principiului egalității armelor.
Apelantul s-a aflat în imposibilitatea de a face proba contrară, iar pe de altă parte instanța de fond nu a putut realiza un control eficient și real de legalitate și temeinicie, nefiind clar care este locul unde s-a efectuat manevra de depășire a limitei de viteză.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale se impunea a se ține seama și de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, în limitele prevăzute de art. 476- 478 din Noul Cod de pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat și pe cale de consecință îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal . nr._/03.07.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 720 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 al.1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, constând în faptul că, la data 03.07.2013, petentul a fost depistat in timp ce conducea pe DN 65, pe raza localității C., jud. Argeș auto marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 104 KM/h, depășind cu 54 KM/h viteza legală admisă pe acel sector de drum, fapt pentru care a fost sancționat cu amendă și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării conform art.111 al.1 lit.c din OG 195/2002 R.
Potrivit dispozițiilor art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 reprezintă contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar potrivit art.16 din OG 2/2001 procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să conțină în mod obligatoriu printre altele și descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
În mod corect instanța de fond, a constatat că procesul verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contravențional, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului constatator, din economia art. 34 reiese că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care face dovada situației de fapt reținute până la proba contrarie, instituind o prezumție simplă de veridicitate.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar de către intimat a reieșit că pentru înregistrarea vitezei de deplasare a autoturismului petentului, a fost folosit, în regim staționar aparatul radar .-_ corespunzător buletinului de verificare metrologică depus la dosar, iar operatorul radar este atestat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv ( fila 23 dosar).
Pe cale de consecință, instanța a reținut corect că petentul a circulat în interiorul localității cu o viteză ce depășește cu 54 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din HG 1391/2006.
Având în vedere cele de mai sus, cu privire la contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, instanța a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
În mod corect s-a înlăturat apărarea petentului și în ceea ce privește faptul că procesul verbal nu a fost încheiat pe formular tip anexa 1 D acesta nefiind un este motiv de nulitate absolută.
Conform Metodologiei de funcționare și exploatare a echipamentelor de funcționare a vitezei emisă de D.P.R. /2008 nu se aplică nici o marjă de eroare privind viteza înregistrată.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că faptele reținute prin procesul verbal de contravenție, nu au fost înlăturate prin fapte și acte concludente, cum greșit susține apelantul petent.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, instanța a constatat că a fost în mod corect individualizată. Nu se impune reindividualizarea acesteia față de pericolul social al faptei de a conduce cu 54 Km/h peste limita legală în localitate, chiar dacă, în concret, nu s-au produs alte consecințe negative.
În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.
În raport de materialul probator existent în dosar, s-a constatat că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, sub acest aspect reținându-se temeinicia și legalitatea actului sancționator.
Ca atare, în temeiul art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de petentul D. M., împotriva sentinței civile nr. 2976/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul D. M. CNP_, cu domiciliul în C., .. 3A, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 2976/28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE cu sediul în Pitești, jud. Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2015.
Președinte, M. V. | Judecător, C. D. | |
Grefier, M. L. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
16.04.2015.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1872/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2131/2015.... → |
|---|
