Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2290/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2290/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 1125/216/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2290/2015
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier R.-E. D.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, apelul declarat de reclamanta S.C. M. A. Z. S.R.L. LEGAL REPREZENTAT DE M. M. împotriva sentinței civile nr 1138/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ PENTRU BIROUL RUTIER CURTEA DE ARGEȘ LEGAL REPREZENTAT PRIN COMISAR ȘEF L. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PV . nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 23.06.2015 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș sub nr._ reclamanta S.C. M. A. Z. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, pentru Biroul Rutier Curtea de Argeș, anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ întocmit în data de 31.03.2014, înlăturarea sancțiunilor aplicate și, în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea susținerilor, reclamanta a arătat că, în fapt, la data de 02.04.2014 i-a fost comunicat procesul-verbal contestat, reținându-se că la data de 31.03.2014 ,,a fost depistat numitul T. A. conducând microbuzul marca Mercedez cu număr de înmatriculare_, în calitatea de angajat al . SRL, pe DJ 703, raza comunei Șuici, efectuând transport de persoane prin servicii regulate pe ruta Curtea de Argeș – Tigveni – Sălăturcu, fără a deține licența de traseu, în microbuz fiind identificate un număr de 7 persoane, la control fiind prezentată licența de traseu pentru Curtea de Argeș-Tigveni-Cărpeniș conform graficului de circulație LT_”.
A precizat că împrejurările reținute în procesul-verbal atacat sunt nereale, iar măsurile luate împotriva sa sunt neîntemeiate. Astfel, la data de 31.03.2014 auto_ a efectuat cursa de Cutea de Argeș – Tigveni- Cărpeniș, conform adeverinței nr. 993/07.04.2014 emisă de Autogara RMR. După finalizarea cursei de Cărpeniș, ultima cursă pe ziua respectivă, microbuzul cu numărul de înmatriculare_ s-a retras la garaj, respectiv a pornit spre Sălătrucu – domiciliul șoferului Ț. A.. În acest sens, microbuzul avea afișat pe placa de traseu mențiunea ,,SE RETRAGE LA GARAJ”. A doua zi, microbuzul urma să efectueze cursa de la Sălătrucu spre Curtea de Argeș, traseu pentru care, de altfel, societatea deține licență. În ce privește persoanele care se aflau la momentul opririi în microbuz, acestea erau cunoștințe ale șoferului pe care acesta din urmă le-a întâlnit pe traseul spre casă, mergând împreună cu microbuzul în cauză, fără a le fi perceput tariful de transport și fără a le elibera legitimații de călătorie. Aceasta este împrejurarea în care microbuzul a fost oprit în trafic în .> Reclamanta a învederat faptul că, la momentul opririi în trafic, microbuzul cu nr._ nu efectua transport de persoane prin servicii regulate pe ruta Curtea de Argeș – Tigveni – Sălătrucu, așa cum se reține în procesul-verbal, întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 92/2007 a serviciilor de transport public local, care definește noțiunea de serviciu de transport public local de persoane prin curse regulate. Mașina se retrăgea la garaj, persoanele aflate în microbuz nefiind transportate în cadrul realizării serviciului de transport de către societate, cu finalitatea de a încasa tarif de transport. Acest lucru poate fi confirmat atât de martorul propus de agentul constatator cât și prin raportul Z al casei de marcat cu care este echipat autovehiculul în cauză, din care reiese că persoanele respective nu au achitat contravaloarea transportului, fiind doar cunoștințe ale șoferului.
În plus, și în cazul în care drumul către garaj ar fi considerat ,,transport de persoane prin servicii regulate” pe ruta Curtea de Argeș – Tigveni- Sălăturucu, societatea deține oricum licență de traseu eliberată de A.R.R. Curtea de Argeș, respectiv licența seria_ – licența ce se regăsește și la mapa cu documente a mașinii_, controlată de către agentul constatator. Ca urmare, și numai din acest punct de vedere procesul-verbal este netemeinic, reținându-se greșit că societatea nu deține licență pe traseul Curtea de Argeș – Tigveni-Sălătrucu.
În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori și s-au atașat următoarele înscrisuri, în copii conforme cu originalul: procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ întocmit în data de 31.03.2014, dovada comunicării procesului verbal, adeverința nr. 993/07.04.2014 emisă de Autogara RMR, procesul-verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare din data de 31.03.2014, copie carte identitate M. M., certificat constatator nr. 1580/04.04.2014 emis de O.R.C. Argeș, copie licență de traseu . nr._, copie licență de traseu LT nr._, raportul Z/31.03.2014. (f.6-19)
În drept, au fost invocate disp. art. 31 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, HG nr. 69 din 1 februarie 2012, Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local.
Cererea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, prev. de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat menținerea procesului-verbal și a sancțiunii aplicate.
În motivarea apărărilor, a arătat că reclamanta a fost sancționată prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de Poliția Curtea de Argeș, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct. 1 din HG 69/2012, constând în aceea că, în ziua de 31.03.2014, orele 19:10, a fost depistat numitul Ț. A. L., în calitate de conducător auto în cadrul S.C. M. A. Z. S.R.L., pe raza comunei Șuici (DJ 703 H), efectuând transport rutier public de persoane cu microbuzul marca Mercedez Benz cu numărul de înmatriculare_, fără a deține licență de traseu, acesta prezentând la control licența de traseu pentru ruta Curtea de Argeș – Tigveni –Cărpeniș și graficul de circulație LT_, în microbuz fiind identificat un număr de 7 persoane. Contravenientul a fost sancționat cu amenda de 9000 lei, în temeiul art. 6 alin. 1 din HG 69/2012 modificat.
A arătat că susținerile reclamantei sunt total nesincere, fiind de fapt o încercare de inducere în eroare a instanței de judecată. În lipsa reprezentantului legal al societății, agentul constatator a procedat în conformitate cu art. 19 din OG 2/2001, încheind actul de constatare în prezența martorului T. G..
Motivul invocat de reclamantă, respectiv faptul că microbuzul cu nr._ a efectuat la data de 31.02.2014 cursa de Curtea de Argeș – Tiugveni – Cărpeniș iar la ora constatării contravenției microbuzul se retrăgea la garaj (domiciliul conducătorului auto – Ț. A.-. pe placa de traseu ,,se retrage la garaj”, este nereal întrucât la vizionarea filmării efectuate de către lucrătorii de poliție în momentul constatării contravenției, se observă foarte clar că pe placa de traseu este înscris traseul Curtea de Argeș – Tigveni –Sălătrucu, iar în momentul în care a fost oprit conducătorul auto a luat plăcuța din parbriz. De asemenea, din vizionarea filmărilor se observă cum din microbuz coboară o persoană de sex feminin, iar în interior se mai găseau cel puțin două persoane ( una de sex feminin și una de sex masculin). La solicitarea lucrătorului de poliție de a înmâna actele cursei, conducătorul auto oferă graficul de circulație LT_, care este emis pentru microbuzul cu nr._ pentru traseul Curtea de Argeș – Tigveni-Cărpeniș și nu pentru cel care a fost oprit, adică_ . Totodată, din graficul de circulație cu nr. LT_, se observă faptul că la ora 19.10, când a fost constată contravenția, microbuzul trebuia să se afle între Cepari și Cărpeniș, nicidecum pe raza comunei Șuici. Astfel, susținerea reprezentanților . SRL potrivit căreia microbuzul se retrăgea către garaj iar persoanele care se aflau în acesta erau cunoștințe de-ale șoferului nu poate fi acceptată. Mai mult, din copia Raportul Z al casei de marcat de pe autovehiculul cu nr._ pentru data de 31.03.2014, atașat de către contestatară, reiese că ultimele bonuri au fost scoase în intervalul 18:26:01-18:28:39 (5 bonuri), de unde rezultă că la emitere microbuzul se afla în autogara RMR Curtea de Argeș, însă conform graficului, acesta trebuia ca la acea oră (18:26:01) să se afle între G. Școlar A. – Curtea de Argeș și Tigveni.
Reclamanta a precizat că însuși refuzul semnării procesului-verbal de contravenție de către conducătorul auto creează suspiciunea că acesta a fost conștient de săvârșirea abaterii. A mai arătat faptul că Ț. A. nu se află la prima abatere de acest gen, fiind sancționat în mod repetat de lucrătorii de poliție, ultima oară la data de 13.03.2014 când nu a respectat graficul de circulație în timp ce conducea auto cu nr._ aparținând . SRL .
În dovedire, a depus 2 CD-uri, care conțin înregistrarea video a faptei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ., OG 2/2001 și HG 69/2002.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că susținerea pârâtului potrivit căreia microbuzul cu nr._ nu avea licență pentru traseul Curtea de Argeș-Tigveni-Cărpeniș este neconcludentă față de prev. art. 18 alin.1 din O.M.A.I. nr. 353/23.11.2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007. Astfel, a utilizat la efectuarea cursei de pe un traseu un alt autovehicul înscris la atribuirea traseelor din județul respectiv, pentru care a obținut licență de traseu. În acest sens, reclamanta a depus la dosar Licența de Traseu nr._ pentru traseul Domnești-Gănești. A mai precizat că, potrivit adeverinței pe care a depus-o la dosar, autovehiculul_ a plecat din autogară la ora 18.15, și nu la ora 18.26-18.28, cum susține pârâtul.
La termenul din data de 29.09.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu martorii Ț. L. și T. G., declarațiile acestora fiind consemnate la filele nr. 50-52. La data de 01.10.2014, instanța a procedat la vizionarea CD-ului depus la dosar de pârât, fiind întocmit în acest sens un proces-verbal (f.55).
Prin sentința civilă nr 1138/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, a fost respinsă plângerea.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 31.03.2014, întocmit de pârâtul I.P.J. Argeș- Poliția Mun. Curtea de Argeș, reclamanta a fost sancționată cu amendă de 9.000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 3 pct.1 din H.G. nr.69/2012 și sancționată de art. 6 alin.1 din H.G. nr.69/2012, constând în aceea că, în aceeași zi, la orele 08.58, pe DJ 703H, ., a fost identificat numitul Ț. A. L., conducând microbuzul marca Mercedez Benz, cu număr de înmatriculare_, în calitatea de angajat al S.C. M. A. Z. S.R.L., efectuând transport de persoane prin servicii regulate pe ruta Curtea de Argeș – Tigveni – Sălăturcu, fără a deține licența de traseu, în microbuz fiind identificate un număr de 7 persoane, la control fiind prezentată licența de traseu pentru Curtea de Argeș-Tigveni-Cărpeniș conform graficului de circulație LT_. De asemenea, conform art. 17 alin.1 din HG 69/2012 s-a procedat la suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului în cauză, prin reținerea plăcuțelor cu nr. de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare (f.6). Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al reclamantei, în prezența martorului asistent T. G., care a refuzat să semneze procesul-verbal. A fost comunicat reclamantei la data de 02.04.2014.
Potrivit înregistrării video depusă de către pârât la dosar, în autovehiculul cu nr. de înmatriculate_ se aflau la momentul opririi acestuia în trafic un număr de 6(șase) călători (proces-verbal fila 55, CD fila nr. 26).
În ceea ce privește graficul de circulație prezentat organelor de poliție cu ocazia verificării în trafic, instanța reține că acesta a fost emis de către Autoritatea Rutieră Română (în continuare A.R.R.), pentru traseul Curtea de Argeș-Tigveni-Cărpeniș, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, altul decât cel identificat de organul constatator (f. 10,11). Reclamanta deține licență de traseu și pentru traseul Curtea de Argeș-Tigveni-Sălătrucu, însă pentru autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ și_ (f. 12-14). Referitor la autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, depistat de organele de poliție pe raza comunei Șuici, acesta a fost licențiat de către A.R.R. pentru traseul Domnești-Pietroșani-Gănești, conform licenței de traseu . nr._ și a graficului de circulație aferent (f.37-38).
În drept, potrivit art. 3 pct. 1 din H.G. nr.69/2012 constituie contravenție efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de traseu. În conformitate cu art. 6 alin.1 din același act normativ, această contravenție se sancționează cu amendă de la 9.000 la 12.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului-verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din O.G. nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Instanța a reținut faptul că reclamanta nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă a procesului-verbal contestat, susținerile acesteia vizând netemeinicia procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit jurisprudenței CEDO - cauza I. P. contra României (Decizia din 28 iunie 2011), acuzarea unei persoane de săvârșirea unei contravenții reprezintă o acuzație în materie penală, având în vedere caracterul represiv al sancțiunii, aspect ce implică respectarea prezumției de nevinovăție, dar și existența unui echilibru între prezumția de validitate a procesului-verbal și prezumția de nevinovăție.
In cauzele A. contra României (Hotărârea din 04 octombrie 2007) și N. G. contra României (Hotărârea din 03 aprilie 2012), Curtea amintește că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție și cere, între altele, ca, îndeplinindu-și funcțiile, membrii instanței să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis fapta atribuită; obligația prezentării probei revine acuzării și îndoiala e folosită în avantajul acuzatului. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Aplicând aceste principii la situația de fapt reținută mai sus, instanța a constatat că reclamanta, prin probele propuse și administrate în fața instanței, nu a răsturnat prezumția de validitate a procesului-verbal contestat, respectiv nu a putut proba o situație contrară celei din procesul-verbal de contravenție. Astfel, reclamanta a efectuat transport rutier de persoane pe ruta Curtea de Argeș-Sălătrucu, cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, fără ca acest autovehicul să fie autorizat să efectueze transport pe acest traseu.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei potrivit căreia microbuzul efectuase în acea zi o cursă pe ruta Curtea de Argeș-Tigveni-Cărpeniș și în momentul opririi în trafic se retrăgea la garaj ( . auto), având afișat pe placa de traseu „Se retrage la garaj”. Astfel, potrivit susținerilor pârâtului și a declarației martorului Ț. A. L., placa de traseu afișa ruta Curtea de Argeș-Sălătrucu. (f. 24, 51).
Instanța nu poate reține declarațiile celor doi martori ascultați în cauză, care arată că autovehiculul se retrăgea la domiciliul conducătorului auto și că nu s-au solicitat bani persoanelor transportate, întrucât aceștia au fost nesinceri. Astfel, ambii martori au declarat că, la momentul opririi în trafic, în autovehicul se aflau conducătorul auto (martorul Ț. L.), un vecin al acestuia, martorul T. G. și o doamnă, însă din înregistrarea video se constată că din microbuz au coborât 6(șase) călători. Totodată, martorul T. G. a declarat că după ce i-a oprit poliția a plecat pe jos și nu știe ce s-a întâmplat, dar din aceeași înregistrare se observă cum acesta a stat în sau lângă autovehiculul cu nr._ de la oprire (ora 18:58) și până la finalul înregistrării video (ora 19:07). (f. 50-52, 55).
Instanța a apreciat că martorii audiați nu prezintă suficiente garanții pentru a răsturna prezumția de legalitate a procesului-verbal de contravenție. Astfel, pe de o parte, unul din martori este angajatul reclamantei iar celălalt martor este o cunoștință a celui dintâi și beneficia și de transport gratuit din partea reclamantei. Pe de altă parte, declarațiile martorilor au fost nesincere și nu au relevat, cu certitudine, o altă stare de fapt decât cea stabilită de agentul constatator.
Din aceleași considerente, nu pot fi primite nici criticile reclamantei potrivit cărora persoanele transportate nu plătiseră contravaloarea biletului de transport, fiind cunoștințe ale conducătorului auto, și astfel societatea nu efectua un serviciu de transport public local de persoane prin curse regulate, astfel cum este definit de art. 4 alin.1 din Legea 92/2007 privind serviciile de transport public local. Totodată, având în vedere faptul că transportul de persoane se efectua cu un autovehicul ce nu era licențiat pentru acel traseu, instanța apreciază că, pentru reținerea faptei contravenționale, nu prezintă relevanță condiția prev. de lit.f) a textului legal amintit anterior, invocată și de reclamantă în apărarea sa, respectiv perceperea unui tarif de transport pe baza unor bilete de călătorie eliberate anticipat. Astfel, atâta timp cât reclamanta efectua transport de persoane, cu încălcarea condițiilor licenței de traseu, aceasta nu ar fi emis bilete de transport călătorilor de la care a încasat prețul serviciului prestat deoarece ar fi ajuns la situația de a se autoincrimina.
Referitor la susținerea reclamantei conform căreia deține licență de traseu pe ruta Curtea de Argeș-Sălătrucu iar autovehiculul_ a fost licențiat pe un alt traseu și astfel putea fi folosit și pe această rută, instanța nu a reținut-o pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Întradevăr, potrivit art. 18 alin.1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 353/2007 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii 92-2007, invocat de reclamantă, operatorii de transport rutier pot utiliza la efectuarea curselor de pe un traseu oricare din autovehiculele înscrise la atribuiurea traseelor din județul respectiv, pentru care au obținut licențe de traseu. Însă, înlocuirea unui autovehicul se face doar în anumite condiții, așa cum prevede art. 18 alin.2 din același ordin, respectiv numai cu un autovehicul care are cel puțin aceeași capacitate și care întrunește cel puțin același punctaj, după notificarea consiliului județean și a agenției A.R.R. Or, în cauza de față, reclamanta a folosit pe ruta Curtea de Argeș-Sălătrucu (pentru care au fost licențiate auto_ și_ ) autovehiculul_ ( licențiat pentru traseul Domnești-Pietroșani-Gănești), fără a notifica în prealabil consiliul județean și A.R.R. Astfel, s-a efectuat transport de persoane cu acest din urmă autovehicul, fără ca acesta să aibă licență de traseu pe ruta Curtea de Argeș-Sălătrucu.
Fată de aceste considerente, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție corespunde realității, reclamanta săvârșind fapta reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește legalitatea sancțiunii, instanța a reținut că amenda aplicată reclamantei prin procesul-verbal contestat se încadrează în limitele legale prevăzute de art. 6 alin. 1 din H.G. nr.69/2012, fiindu-i aplicată amenda în cuantumul reprezentând minimul special prevăzut de lege, iar sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului, prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare, este prevăzută de textele normative incidente în cauză.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând, pe de o parte, că rațiunea edictării normelor în domeniul transportului rutier are în vedere asigurarea siguranței circulației rutiere, a stabilității raporturilor dintre operatorii de transport rutier, respectarea principiului concurenței loiale, valori sociale care sunt indispensabile desfășurării normale a activității de transport rutier, iar, pe de altă parte, faptul că legiuitorul a înțeles să încadreze fapta săvârșită în rândul încălcărilor foarte grave ale normelor de bază în domeniul transportului rutier, instanța consideră că scopul educativ cel preventiv al sancțiunii pot fi atinse doar prin aplicarea unei amenzi, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală cât și cea specială.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. M. A. Z. S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
În mod nejustificat instanța de fond înlătură cu totul declarațiile martorilor audiați în cauză socotind că ar fi fost nesincere și nu coroborează aceste probe cu actele de la dosar din care rezultă împrejurările care exclud concluzia că la momentul opririi vehiculului efectua transport de persoane prin servicii regulate așa cum este definit în art.4 alin.1 din Legea 92/2007.
În mod evident instanța se abate de la principiul respectării prezumției de nevinovăție pe care îl evocă în hotărârea sa.
Instanța interpretează aceste aspecte ca dovedind subiectivismul martorilor, în schimb nu reține că aceste persoane sunt călători îmbarcați în puncte fixe prestabilite.
Referirile din motivare la prev.art.18 alin.2 din OMIRA nr.353/2007 sunt străine situației pe care o analizează, în schimb, instanța nu reține că sunt incidente prev.alin.1 al acestui articol.
Inlocuirea unui autovehicul cu care operatorul de transport rutier a obținut licențe de traseu pe perioadă de valabilitate a programului de transport care presupun ca noul autovehicul titular să aibă cel puțin aceeași capacitate cu cea prev.în programul de transport, să întrunească cel puțin același punctaj cu al autovehiculului înlocuit, după notificarea consiliului județean și a agenției ARR, ceea ce nu era cazul în situația apelantei.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.
Instanța de fond prin aprecierea și interpretarea corectă a probelor administrate în cauză, a pronunțat o sentință legală și temeinică, reținând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Astfel, în cauză s-a făcut pe deplin dovada săvârșirii faptei contravenționale reținute, faptă care de altfel rezultă chiar din atitudinea oscilantă a petentei.
Într-o primă apărare, petenta arată că de fapt nu era vorba de o cursă regulată, întrucât conducătorul microbuzului se retrăgea la domiciliu, iar pe drum luase câteva cunoștințe care mergeau în localitatea de domiciliu a șoferului, fapt infirmat de celelalte probe care atestă că microbuzul circula pe traseul Curtea de Argeș – Tigveni – Sălătrucu și nu se retrăgea la garaj potrivit plăcuței de traseu și a ultimelor bonuri emise.
În totală contradicție cu această apărare petenta înțelege să-și formuleze o a doua apărare potrivit căreia microbuzul circula pe ruta reținută de intimat, întrucât microbuzul ce circula de obicei pe această rută era defect, apărare care așa cum am arătat vine în totală contradicție cu prima și care nu este susținută, de nicio altă dovadă care să ateste că microbuzul ce avea licență de traseu pe ruta în litigiu, ar fi fost defect sau a afluxului mare de călători ce presupunea și o altă mașină.
De altfel, din vizionarea înregistrărilor video efectuate și depuse la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că nu era vorba de o cursă de retragere la garaj, întrucât în microbut se aflaz 7 persoane și nu doar 2 persoane așa cum a arătat martorul T. G..
Dacă ar fi fost vorba de utilizarea microbuzului atunci se impunea ca persoanele aflate în acesta să aibă legitimații de călătorie însă aceste legitimații nu au fost eliberate tocmai pentru a nu se putea stabili ruta pe care a circulat microbuzul în cauză.
Astfel, tribunalul constată că petenta a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată contravențional, motiv pentru care în baza art.480 Cod de procedură civilă urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. M. A. Z. S.R.L. legal reprezentată prin M. M., CUI RO7370590, J03/460/10.05.1995, cu sediul în Curtea de Argeș, . A 14, scara A, etajul 4, apartament 17, județul Argeș împotriva sentinței civile nr 1138/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimat fiind Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, pentru Biroul Rutier Curtea de Argeș, cu sediul în Curtea de Argeș, ., numărul 1, județul Argeș
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2015
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | |
Grefier, R.-E. D. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./4 exp.
10.07.2015.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1090/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4444/2015.... → |
|---|
