Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 190/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 15142/280/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 190/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător E. A.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, cererea de repunere în termen și recursul formulat de petentul M. F. - la fam. I. Milia F., împotriva sentinței civile nr.2373/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. A. - SERVICIUL RUTIER P., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat C. S. pentru recurentul-petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat C. S., pentru recurentul-petent, depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării onorariului de avocat. Solicită, în dovedirea cererii de repunere în termen, proba cu înscrisuri, sens în care depune o parte din acestea la dosar cu borderou și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la doar copie de pe actul de identitate al numitei I. Milia F..
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse în ședința publică și urmează a aprecia ca nefiind utilă cauzei cererea de acordare a unui nou termen de judecată pentru a fi depus la dosar actul de identitate al numite I. Milia F.. Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de repunere în termen, cât și asupra recursului.
Avocat C. S., pentru recurentul-petent, având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere în termen, să se constate că nu s-a comunicat recurentului procesul-verbal și ca atare nici actele procedurale din dosarul în care s-a soluționat contestația sa împotriva acestui proces-verbal. Arată că în lipsa acestui document, nu știe în ce măsură instanța poate aprecia doar din faptul că din cererea de repunere în termen și din cererea de recurs rezultă că domiciliul numitei I. Milia F. este în ., ., ca atare numita I. Milia nu locuia la nr.52, deci nu putea să refuze primirea. Mențiunea că aceasta refuză primirea nu este semnată de agentul procedural, ca atare s-a făcut dovada că nu s-a primit de contestator citația, nu și-a putut exercita dreptul la apărarea în cererea pe care a formulat-o.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
La 02.08.2011 petentul M. F. a contestat în contradictoriu cu intimatul I. A. - SERVICIUL RUTIER P., procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la 22.07.2011 cu solicitarea de a fi anulat respectivul proces-verbal și de a se dispune restituirea certificatului de înmatriculare, respectiv a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare ce i-au fost reținute cu ocazia constatării contravenției.
Se arată că la 22.07.2011 a fost oprit în trafic de către un agent de poliție, căruia petentul i-a prezentat toate documentele personale și ale autoturismului, inclusiv polița de asigurare RCA ./17/G17/11RO nr._ emisă de ., valabilă de la 13.07.2011 până la 12.01.2012. Agentul de poliție ar fi afirmat că respectiva asigurare nu este valabilă deoarece autovehiculul condus de petent este înmatriculat în Italia, așadar a dresat procesul verbal în conținutul căruia a reținut comiterea faptei prevăzute de art.56 din Legea nr.136/1995 modificată și a aplicat sancțiuni potrivit art.64 din aceeași lege. Apărarea petentului vizează faptul că autoturismul condus de acesta este deja asigurat în Italia, așa cum dovedește existența plăcuțelor de înmatriculare și cum prevăd dispozițiilor art.56 din Legea nr.136/1995, citate în cuprinsul contestației.
Din alt punct de vedere, criticile aduse actului sancționator privesc faptul că s-a inserat greșit un cuantum al amenzii ce ar putea fi achitat în cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal, cuantum care să constituie jumătate din minimum amenzii prevăzute de lege, și că legea nu prevede ca măsură reținerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare ale autoturismului.
Prin sentința civilă nr. 2373/2012, Judecătoria Pitești a respins plângerea, cu motivarea că prin procesul verbal . nr._ încheiat la 22.07.2011 s-a reținut în sarcina conducătorului auto M. F. că la aceeași dată a condus pe drumul public din Mun. Pitești autoturismul Opel cu numărul de înmatriculare AL 173 KC fără a putea face dovada asigurării RCA a autoturismului (indicând . șasiu a acestuia), faptă considerată contravenție potrivit art.56 din Legea nr.136/1995 și sancționată cu 1000 lei amendă contravențională potrivit art.64 din aceeași lege. În drept, potrivit art.57 din Legea nr.136/1995, persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate/înregistrate în străinătate și neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. 2, sau a căror asigurare expiră pe durata șederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale.
Personalul poliției de frontieră nu va verifica documentele de asigurare pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene, pentru acestea numerele de înmatriculare/înregistrare fiind garanția asigurării. La . țară, personalul poliției de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României va controla documentele de asigurare și va solicita proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului vehiculului înmatriculat/înregistrat în state terțe dovada plății primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate sau persoanele care la control nu pot face dovada asigurării ori a plății acesteia vor fi obligate să încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule și să achite prima de asigurare la entitățile desemnate în acest sens de către asigurătorii care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform art. 5 alin. 1. Vehiculele înmatriculate/înregistrate în state terțe care intră pe teritoriul României de pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene nu vor fi supuse controlului privind documentele de asigurare, acest control putând fi efectuat numai prin sondaj.
Instanța a procedat la verificarea legalității actului sancționator și a observat că acesta a respectat condițiile de formă impuse de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 (Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
În cazul contravenienților cetățeni străini, persoane fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse și următoarele date: . numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent. În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde și numele, prenumele și domiciliul părinților sau ale altor reprezentanți ori ocrotitori legali ai acestuia.
În situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă. În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu), cuprinzând toate elementele a căror ignorare ar atrage nulitatea absolută.
Descrierea faptei este suficient conturată, permițând instanței să efectueze un control real al legalității și temeiniciei.
Cu privire la împrejurarea că în conținutul procesului verbal s-a indicat faptul că petentul poate achita în cel mult 2 zile lucrătoare jumătate din minimum amenzii prevăzute de lege, anume 1000 lei, minim care este de 1000 lei, instanța a reținut că nu atrage nulitatea absolută a actului administrativ, ci cel mult o nulitate relativă, care este condiționată de producerea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului ce conține nerespectarea formei legale. Or, o asemenea vătămare nu a fost dovedită în cauză.
Raportat la faptul că petentul a refuzat semnarea procesului verbal, agentul constatator a dat eficiență dispozițiilor art.19 alin.3 din OG nr.2/2001 și a menționat în cuprinsul acestuia numele precum și semnătura unui martor asistent.
Din punct de vedere al temeiniciei procesului verbal, instanța a împărtășit opinia potrivit căreia procesul verbal este un act al autorității publice, unilateral, emis în scopul de a produce efecte juridice, așadar este un act administrativ care, ca orice act administrativ, se bucură de prezumția de temeinicie, decurgând din legalitatea sa. Așadar, procesul verbal face dovada celor consemnate în cuprinsul său până la proba contrarie, probă care trebuie realizată de petent, acesta fiind cel care a învestit instanța cu verificarea legalității și temeiniciei actului sancționator.
În materie de probațiune, în procesul contravențional se aplică regulile prevăzute de Codul de procedură civilă, așadar cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
S-a constatat că petentul nu a depus niciun înscris din care să rezulte că autoturismul pe care-l conducea la momentul controlului rutier, autoturism înmatriculat în Italia, avea încheiat pe teritoriul României contract de răspundere civilă obligatorie (RCA), deși a invocat o pretinsă poliță de asigurare; deși a promovat plângerea la 2.08.2011, iar pe parcursul cercetării judecătorești a fost citat cu mențiunea de a prezenta acea poliță de asigurare, contestatorul nu a depus înscrisuri și nici nu a motivat atitudinea sa.
În acest context, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada celor susținute prin plângere.
Privitor la interpretarea articolului 56 din Legea nr.136/1995 dată de petent, instanța a reținut că textul invocat este clar și neechivoc.
Faptul că numerele de înmatriculare sunt garanția asigurării pentru vehiculele înmatriculate în statele membre ale Uniunii Europene este aplicabil și valabil numai pentru personalul Poliției de Frontieră, care este ținut să nu verifice documentele de asigurare în astfel de situații, controlul cu această temă putându-se efectua numai prin sondaj. Petentul nu a făcut dovada nici a faptului că vehiculul înmatriculat în Italia posedă în țara de origine asigurare valabilă și în România, ori asigurare încheiată în România. Ori, potrivit legislației, dovada existenței asigurării obligatorii RCA o constituie polița de asigurare RCA emisă de asigurătorul RCA precum și vinieta aplicată pe parbrizul vehiculului, documentul internațional de asigurare ori documentele internaționale de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor eliberate de asiguratorul RCA din străinătate cu valabilitate pe teritoriul României.
Actul normativ ce constituie cadrul general pentru circulația pe drumurile publice din România este clar, în art.76 din OUG nr.195/2002 prevăzându-se limpede: vehiculele înmatriculate sau înregistrate, cu excepția celor cu tracțiune animală, care circulă pe drumurile publice, trebuie să aibă asigurare obligatorie pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii. Poliția rutieră dispune măsura reținerii certificatului de înmatriculare sau înregistrare și retragerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculelor neasigurate, aflate în trafic, eliberând dovadă fără drept de circulație. Dacă deținătorul vehiculului nu face dovada asigurării acestuia, după 30 de zile de la data aplicării măsurii prevăzute la alin. (2), poliția rutieră dispune radierea din evidență a vehiculului. Dispozițiile legale citate constituie și temeiul legal în baza căruia agentul constatator a procedat la reținerea certificatului de înmatriculare și retragerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare al vehiculului condus de M. F..
Pe aspectul proporționalității sancțiunilor aplicate, potrivit art.64 din Legea nr.136/1995, încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării, așadar sancțiunea amenzii în sumă de 1000 lei a fost aplicată în limitele legale, la minimum special; această sancțiune corespunde întrutotul criteriilor de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 precum și pericolului social sporit dezvoltat de o astfel de faptă; nu de puține ori s-au constatat consecințe dintre cele mai grave în cazul producerii unor evenimente rutiere, eventual cu victime, când vehiculul condus de persoana vinovată de producerea evenimentului nu beneficia de asigurare obligatorie.
În acest context, instanța a menținut sancțiunea principală aplicată, dar și măsurile tehnico-administrative care decurg de drept din constatarea și menținerea faptei contravenționale.
Împotriva acestei hotărâri petentul a formulat cerere de repunere în termen și recurs, solicitând repunerea în termenul de declarare a căii de atac, întrucât sentința atacată nu i-a fost comunicată, persoana la care locuiește având adresa în ., iar nu ., jud. Argeș.
La termenul de judecată de astăzi a fost pusă în discuție cererea de repunere în termen, față de care tribunalul reține următoarele:
Petentul, M. F., a învestit instanța de judecată cu o plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._, plângere în cuprinsul căreia a indicat drept adresă de corespondență, domiciliu ales, în localitatea Drăganu nr. 52, jud. Argeș (f. 2, dosar fond).
Citația de la fila 17 din dosarul de fond este întocmită pe aceeași adresă, Drăganu nr. 52, jud. Argeș, dovada procedurii de citare fiind îndeplinită, citația fiind semnată personal de către petentul – recurent; la fel și dovezile de îndeplinire a procedurii de citare de la filele 22 și 25, ultima pentru termenul de judecată din data de 8.03.2012 când s-a soluționat plângerea.
D. urmare, pe parcursul întregului proces în fața instanței de fond, recurentul nu numai că a indicat drept adresă de comunicare a actelor de procedură ., jud. Argeș, ci a și primit personal aceste acte, neindicând nici un moment faptul că și-ar fi schimbat domiciliul la nr. 286 din aceeași localitate. Or, în acest context și în raport de prevederile art. 98 C. (schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul procesului trebuie adusă la cunoștința instanței, sub sancțiunea neluării ei în seamă), în mod corect, sentința atacată a fost comunicată la adresa indicată, cu respectarea prevederilor art. 100 C. (f. 29, dosar fond).
D. urmare, termenul de 15 zile de declarare a căii de atac, conform art. 301 C., a început să curgă de la data de 28.03.2012, data comunicării sentinței, astfel că, în lipsa dovezii unei împrejurări mai presus de voința părții care să o fi împiedicat să declare recursul în termen, acesta s-a împlinit la data de 14.04.2012.
Or, recursul a fost declarat în data de 29.05.2014 (data poștei – f. 4, verso), cu mult peste termenul prevăzut de lege, astfel că cererea de repunere în termen va fi respinsă, iar calea de atac va fi considerată ca tardiv declarată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen și în consecință respinge recursul declarat de M. F. împotriva sentinței civile nr. 2373/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind I. ARGEȘ, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015.
Președinte, E. M. C. | Judecător, E. A. | Judecător, A. D. |
Grefier, E. R. |
A.D. 25 Martie 2015/2 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1862/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 494/2015.... → |
|---|
