Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1616/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1616/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 9500/225/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1616/2015
Ședința publică de la 20 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. D.
Judecător V. R.
Grefier C. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de apelantul-petent B. N., împotriva sentinței civile nr. 6291/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
Dezbaterile și lucrările dosarului au fost consemnate în încheierea de ședință publică din 13 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în baza art. 998 alin. 4 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că la data de 10.07.2013 s-a depus la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, cerere de chemare în judecată de către petentul B. N., în contradictoriu cu intimata I.P.J. Argeș, prin care a formulat plângere contravențională împotriva procesului - verbal . nr._, încheiat la data de 04.07.2013, de către agentul constatator C. N. din cadrul I.P.J. Argeș, prin care a fost sancționat cu amenda in valoare de 720 lei și suspendarea permisului pe o perioada de 90 zile, solicitându-se instanței să anuleze procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
În motivarea plângerii s-a arătat: prin procesul verbal mai sus enunțat, a fost sancționat cu amenda in valoare de 720 lei si suspendarea permisului, reținându-se că in data de 04.07.2013, ar fi condus autoturismul marca Audi A6 cu nr. de inmatriculare_ in localitatea C. cu o viteza peste limita legala de 50 km admisa, adică 132 km/h; starea de fapt reținuta in procesul verbal de contravenție nu corespunde realității, el rulând cu o viteza mai mica; având in vedere toate aceste aspecte solicită ca in instanța de judecata reprezentantul legal al I.P.J. Argeș sa prezinte următoarele probe si documente: graficul de acționare cu aparatul radar in ziua de 04.07.2013; documente din care sa rezulte in mod cert . cu care s-au înregistrat imaginile; actul de verificare metrologica a aparatului radar cu care s-a lucrat in data de 04.07.2013 in momentul in care s-au inregistrat imaginile video; documente de proveniența ale aparatului radar din care sa rezulte ca antena ce percepe semnalul de viteza si camera de luat vederi formează un corp comun, unghiul de rotire al acestora, fiind de maxim 30 grade, sa ateste imposibilitatea celor doua elemente menționate anterior de a se roti fiecare in jurul axei sale cu 360 de grade, pentru ca daca au aceasta posibilitate exista posibilitatea ca agentul sa îl filmeze si sa dea viteza altui vehicul in mișcare; documentele ( copii ale cărtii tehnice) din care sa rezulte „toleranta sau eroarea" pe care orice aparat conceput de om ca si acesta, o are /100 km, pentru ca daca aceasta este de minim 5%, atunci măsura complementara a reținerii permisului de conducere este abuziva, si sa se tina seama de normele metrologice ale Biroului R. de Metrologie București; lucratorul de politie C. N. sa depună la dosarul cauzei un inscris din care sa rezulte faptul ca acesta a absolvit cursul de inițiere ce-i da dreptul sa utilizeze aparatul radar de depistare a vitezei; faptul ca buna funcționare a aparatului radar este influențată de temperaturile de mediu acestea având repercursiuni negative in acest sens; ordinul de serviciu al agentului constatator; sa fie inaintata pe suport magnetic inregistrarea video prin care a fost depistat si nu fotografii, pentru a se demonstra ca pe sectorul de drum respectiv nu existau indicatoare de limitare de viteza; având in vedere faptul ca aparatul radar nu face corp comun cu camera video, iar la data respectiva circulau vehicule in ambele sensuri, sa se specifice de către agentul constatator modul de depistare si operare a vitezei sale, astfel incat sa nu se fi inregistrat viteza altor autovehicule; copie a cărtii tehnice a aparatului radar; certificatul de omologare al aparatului radar.
În subsidiar, in baza art. 7 din OG 2/2001, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu un avertisment, întrucât, potrivit art. 21 al. 3 „sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal"; astfel, având in vedere ora la care s-a constatat săvârșirea contravenției, faptul ca circulația era redusa in acea perioada precum si faptul ca este prima contaventie săvârșita, consideră ca nu se impunea sancționarea cu amenda contravenționala, un avertisment fiind mai mult decât suficient raportat la gradul de pericol al contravenției constatate.
În drept, au fost invocate disp. art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Anexat plângerii s-a depus procesul - verbal contestat (fila 4).
Prin sentința civilă nr. 4311/13.11.2013 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Pitești.
Pentru a se adopta această soluție s-au reținut următoarele
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 04.07.2013 de către un agent constatator din cadrul intimatului I. Politiei Județene Argeș, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei, si suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile potrivit art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002.
S-a reținut în sarcina sa că, la data de 04.07.2013 orele 17.21, a fost înregistrat cu aparatul radar, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care rula cu viteza de 132 km/h, pe DN 65, în localitatea C., județul Argeș.
Conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului B. N., iar agentul constatator i-a comunicat abaterile săvârșite, încadrarea legală și sancțiunile aplicate. Potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Totodată, dispozițiile art. 126 alin. 1 C.proc.civ. statuează că părțile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. per a contrario, coroborând aceste dispoziții cu cele ale art. 129 alin. 3 C.proc.civ., potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri, cum este și cazul plângerilor contravenționale, competența teritorială este exclusivă. Astfel, fiind vorba de un caz de competență teritorială exclusivă, este necesar să se verifice dacă locul săvârșirii contravenției se află sau nu în raza teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Analizând conținutul procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/04.07.2013 depus la dosar instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe raza localității C., județul Argeș, în raza teritorială a Judecătoriei Pitești, potrivit HG nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că, în cauză, competentă să soluționeze prezenta plângere contravențională nu este Judecătoria Drobeta Turnu Severin, ci Judecătoria Pitești.
În fața acestei din urmă instanțe, la data de 08.04.2014, s-a depus de către intimată întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea plângerii la contravenție ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca legal încheiat.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că: procesul-verbal este legal incheiat; la o analiza succinta se observă ca sunt respectate cerințele imperative ale OG nr. 2/2001 (art. 16,17) sancționate de legiuitor cu nulitatea relativa, respectiv absoluta; procesul-verbal este si temeinic inchciat, in sensul ca fapta a fost săvârșita de petent si cu vinovăție; acest lucru rezulta in mod explicit din cele reținute in procesul-verbal de către agent; in data de 04.07.2013, lucratori din cadrul SPR Argeș au constatat faptul ca autoturismul marca Audi A6 cu numărul de inmatriculare_ a circulat pe DN 65 km. 105+700 m, pe raza localității C. cu viteza de 132 km/h depășind astfel viteza legala maxima admisa pe acel sector de drum cu 82 km/h; în consecința s-a procedat la identificarea si sancționarea conducătorului auto in persoana petentului; viteza de rulare a fost constatata cu aparatul radar tip PYTHON II, având ._, montat pe auto Dacia L. cu numărul de inmatriculare_, asa cum rezulta din procesul-verbal contestat, aparat verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologica anexat nr._/18.04.2013, valabil pana la data de 18.04.2014, in care se specifica faptul ca cinemometrul este autorizat sa funcționeze atat in regim staționar cat si in regim de deplasare; aparatul radar a fost manevrat de un agent autorizat, dovada intelegand sa o facem cu atestatul operatorului radar anexat; viteza de rulare rezulta din planșele foto anexate, respectiv 132 km/h; având in vedere cele de mai sus, fapta nelegala a fost săvârșita de reclamant, cu vinovăție, astfel ca sancțiunile contravenționale, principala si complementara au fost corect dispuse; agentul de politie a folosit un model de proces-verbal legal; desi s-a folosit formularul 1 A in procesul-verbal a fost consemnata . numărul aparatului radar (PYT_), precum si autospeciala politiei pe care acesta este montat (_ ), astfel ca instanța de judecata are posibilitatea reala de a verifica daca aparatul folosit la constatarea contravenției este unul si același cu cinemometrul pentru care s-a depus la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologica; autotestarea, potrivit NML 021-05 si manualului de utilizare, se efectuează la pornirea aparatului radar, in mod automat; pe perioada autotestarii nu se pot efectua inregistrari video; cum la dosar au fost depuse planșe foto, se subintelege ca funcția a fost efectuata; ca s-a făcut dovada ca respectiva contravenție a fost constatata cu un mijloc tehnic verificat si omologat metrologic; procesul verbal este legal si temeinic încheiat, sancțiunea fiind corect aplicata.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 și urm. din N.C.proc.civ., solicitându-se și judecata cauzei în lipsă.
Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 7bis – 12).
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și martori, iar la termenul de judecată din data de 20.06.2014 s-au formulat concluzii asupra fondului cauzei.
Prin sentința civilă nr. 6291/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
La data de 04.07.2013 acesta a fost sancționat cu amendă în sumă de 720 lei, pentru că, a condus auto marca Audi A6 cu nr. de înmatriculare_ pe DN65, în localitatea C., km. 105+700, din direcția Pitești – Slatina, fiind înregistrat cu viteza de 132 km/h în localitate, înregistrare efectuată cu aparatul radar ._, montat pe vehiculul cu nr. de înmatriculare_ ; s-a aplicat și sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce.
S-a emis procesul – verbal cu . și nr._/04.07.2013 (fila 4 dosar inițial), sancțiunea aplicându-se în baza dispozițiilor art. 121, alin. 1 din H.G. 1391/2006, raportat la disp. art. 102, alin. 3, lit. e din O.U.G. 195/2002 („Art. 121. (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”; „Art. 102 ... (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: ... e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”).
În privința apărărilor petentului, consemnate în plângerea formulată, s-a constatat că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, în ceea ce privește locul în care s-a realizat înregistrarea s-a reținut din conținutul planșelor foto de la fila 7 bis că acesta a fost în interiorul localității, fiind vizibile în fundal garduri ale proprietăților, cât și construcții.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale petentului s-a constatat că:
- din conținutul procesului – verbal rezultă în mod evident că s-a precizat locul săvârșirii contravenției, respectiv localitatea C., km. 105 + 700 m. - în interiorul unei localități, iar nu la ieșire din aceasta; de asemenea, înregistrarea s-a efectuat, raportat la planșele foto, în interiorul localității, iar nu în extravilan neputând fi reținută depoziția contrară a martorului C. V. – A. (fila 31);
- în buletinul de verificare metrologică de la fila 10 este menționat vehiculul pe care se află montat aparatul radar, respectiv_, iar pentru acesta din urmă s-a depus și dovada efectuării verificării metrologice, cu nr._/18.04.2013; mai mult decât atât, în conținutul procesului – verbal este menționată . radar folosit în efectuarea înregistrării, . se regăsește și în buletinul de verificare metrologică de mai sus, lipsind astfel în mod evident o vătămare a petentului; instanța poate verifica cu ușurință dacă pentru aparatul radar folosit exista la acel moment verificarea metrologică (ceea ce s-a probat de intimată prin buletinul analizat mai sus);
- din adresa cu nr._/23.10.2009 emisă de Biroul Român de Metrologie Legală (fila 27), rezultă că, aparatele de natura celui folosit de către intimată nu pot trece în regim de măsurare decât după ce au efectuat autotestarea, rezultând că înregistrările efectuate nu trebuie să cuprindă informații privind autotestarea, raportat la prevederile N.M.L. 021-05;
- mai mult, în aceeași adresă se menționează că valoarea indicată de cinemometru este apreciată ca fiind cea reală, nefiind posibil a se efectua „ajustări” ale valorii afișate; acestea sunt aplicabile numai la momentul verificării metrologice, iar nu și la determinările din trafic;
- nu poate fi reținută depoziția martorului, raportat chiar la înregistrările efectuate cu un mijloc tehnic verificat metrologic;
- limita de viteză în localități este prevăzută de disp. art. 49, alin. 1 din O.U.G. 195/2002, petentul trebuind să o cunoască; agentul a prevăzut în mod clar că s-a circulat în localitate cu viteza de 132 km/h;
- faptul că procesul – verbal a fost încheiat de către un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar nu constituie un motiv de nulitate a acestui act; constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat); agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit (constatat că există o faptă contravențională) contravenția în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de către operatorul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientului;
- s-a depus de către intimată și extrasul din Registrul de abateri radar (fila 8), rezultând că s-au efectuat respectivele determinări în baza unei programări anterioare, constatările fiind înregistrate în acest registru;
- nu se vor reține nici susținerile privind obligația existentă în sarcina intimatei în a dovedi că aparatul radar nu a fost influențat de temperaturile de mediu sau modalitatea incorectă de folosire; aceasta nu poate face dovada unui fapt negativ, petentul având obligația de a dovedi propriile susțineri, raportat la dispozițiile art. 249 din N.C.proc.civ.;
- existența buletinului de verificare metrologică emis de către Biroul Român de Metrologie Legală probează existența omologării pentru aparatul radar; nu se putea efectua verificarea metrologică a unui mijloc tehnic neomologat.
Fapta contravențională a fost dovedită de către intimată prin înscrisurile depuse de aceasta (filele 7bis - 10); astfel, s-au depus la dosar: planșele foto ale aparatului radar (fila 7 bis), din care rezultă că vehiculul cu nr._ a fost înregistrat în ziua de 04.07.2013 circulând cu viteza de 132 km/h în localitate, la orele 1721, cât și atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică al aparatului radar cu seria_.
În ceea ce privește cererea de aplicare a sancțiunii contravenționale a avertismentului în locul celor aplicate prin procesul – verbal, raportat la dispozițiile art. 21, alin. 3 din O.G. 2/2001 („(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”), s-a constatat că este neîntemeiată.
Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile se aplică împreună cu orice sancțiune principală (atât amendă cât și avertisment).
Instanțele nu pot revoca o astfel de sancțiune atât timp cât se constată că a existat o faptă contravențională săvârșită de către petent cu vinovăție și pentru care s-a aplicat o sancțiune principală, legiuitorul deja apreciind în acest sens gravitatea faptelor contravenționale și necesitatea sancțiunii complementare.
Chiar și în cazul aplicării avertismentului sancțiunea complementară are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Dacă în ceea ce privește sancțiunile principale există o dispoziție în sensul că se poate aplica în locul lor cea a avertismentului, respectiv art. 7, alin. 3 din O.G. 2/2001 („(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”), nu aceeași este situația și în ceea ce privește sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Aceasta din urmă, conform prevederilor art. 102, alin. 3 din O.U.G. 195/2002 se aplică împreună cu cea principală.
Individualizarea sancțiunilor s-a efectuat corect prin conținutul procesului – verbal raportat la gravitatea ridicată a faptei contravenționale, aplicându-se amenda în sumă de 720 lei și s-a suspendat dreptul de a conduce pentru 90 de zile.
Nu se impune aplicarea sancțiunii avertismentului raportat la gravitatea foarte mare a faptei săvârșită de către petent; prin depășirea limitei vitezei legale cu 82 km/h (peste dublul acesteia), s-a creat un pericol ridicat având în vedere locul în care s-a săvârșit fapta (în interiorul unei localități).
Mai mult decât atât, nu pot fi reținute nici circumstanțe personale în ceea ce îl privește pe petent, acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei susținând contrariul celor reținute de agentul constatator chiar prin motivarea plângerii, dar și cazierul auto al acestuia (filele 11, 12), respectiv 10 abateri de la regulile de circulație.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul B. N., prin care a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul anulării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și exonerării sale de măsurile dispuse prin acesta, în principal, și anulării parțiale a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și exonerării sale de plata amenzii contravenționale, în subsidiar.
În motivarea apelului, aceasta a arătat că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din proces nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Menționează că, beneficiind de prezumția de nevinovăție, acesta nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind intimatului, acesta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că aspectele consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției sunt întemeiate și corespund realității, în acest sens solicitând prezentarea de către intimat a mai multor înscrisuri și probe..
Susține că în conformitate cu Normele de metrologie legală NML 021-05 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Totodată, apreciază că, raportat la erorile maxime tolerate ce trebuiau avute în vedere pentru măsurarea vitezei, astfel cum au fost stabilite prin Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23.11.2005, încadrarea juridică a faptei contravenționale și a sancțiunii aplicate trebuia să fie diferită de cea realizată de agentul intimatului.
Intimatul a depus la data de 04.02.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar apelantul a depus la data de 19.05.2015 concluyii scrise.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma criticilor formulate având în vedere și efectul devolutiv al apelului stabilit prin dispozițiilor art.476 Cod pr.civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza cererii de apel, tribunalul constată că petentul nu a criticat soluția instanței de fond sub aspectul că fapta contravențională ar fi fost săvârșită în afara localității, împrejurare față de care, în condițiile în care a formulat această critică pentru prima dată prin concluziile scrise depuse la data de 19.05.2015, după reținerea cauzei spre soluționarea apelului, tribunalul apreciază că aceasta nu se impune a fi analizată, fiind tardiv formulată.
În ceea ce privește critica privind greșita încadrare a faptei contravenționale reținute în sarcina sa, determinată de existența erorilor tolerate, în momentul măsurării vitezei de deplasare a autoturismului petentului, tribunalul constată că astfel cum rezultă din art.3 al Normei de metrologie legală NML 021-05, acesta vizează „cerințele metrologice și tehnice” pe care aparatele de tip cinemometru trebuie să le îndeplinească în momentul verificării acestora, astfel încât acestea nu sunt aplicabile în momentul constatării vitezei de deplasare a unui autoturism.
Chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia contrariul, tribunalul constată că, față de împrejurarea că nu se poate stabili cu certitudine, în momentul măsurării vitezei de deplasare a autoturismului petentului, că aparatul de tip cinemometru a măsurat cu eroare această viteză, astfel cum este menționată prin art.3.1.1 lit.c din NML 021-05, sau că aceasta a fost în sens pozitiv sau negativ, nu pot fi primite susținerile apelantului în acest sens.
Contrar solicitărilor petentului, tribunalul apreciază că nu devine incident în prezenta cauză principiul in dubio pro reo, aplicabil în materie penală, în condițiile în care din probele administrate nu există nicio îndoială în ceea ce privește săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina petentului, autoturismul său fiind surprins în timp ce circula în interiorul localității C. cu o viteză de 132 km/h.
Totodată, tribunalul consideră că la dosarul cauzei au fost depuse planșe fotografice, în care cu ușurință se poate vizualiza numărul de înmatriculare al autoturismului condus de către petent și viteza cu care acesta circula (fila 7 bis din dosarul de fond), atestatul nr._ al operatorului radar C. S. și buletinul de verificare metrologică nr._/18.04.2013 (de unde rezultă . radar utilizat verificat metrologic, ce corespunde cu cel menționat în cuprinsul procesului-verbal), împrejurare față de care, în condițiile în care nu există nicio prevedere legală care să impună prezentarea de către intimat a înregistrării video, fiind suficientă depunerea de planșe fotografice, și petentul a înțeles să uzeze de posibilitatea legală instituită prin dispozițiile art.478 alin.2 și art.479 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora instanța de apel poate dispune completarea probelor administrate în prima instanță, în sensul solicitării de probe suplimentare, acesta nu poate susține că i s-a încălcat dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil prevăzut prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sub acest aspect.
În ceea ce privește prezumția de nevinovăție invocată de apelant și prevăzută de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul reține că din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nu se poate susține de către petent că nu a fost respectat, în cazul concret, acest principiu, față de împrejurarea că i s-a acordat posibilitatea acestuia să-și pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susținerilor sale, iar președintele completului de judecată nu a plecat de la ideea preconcepută că petentul a comis fapta atribuită (cauza A. c.României).
Aspectul că, în principiu, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatei, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură ca simpla invocare a acestuia să conducă, automat, la admiterea contestației formulate și la anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că regula inversării sarcinii probei nu are un caracter absolut, aceasta neopunându-se instituirii unor prezumții de fapt și de drept, atâta timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Hot. Salabiaku c. Franței).
Având în vedere că un agent al statului a constatat în mod personal fapta săvârșită de petent, încheind în acest sens un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, aspect necontestat de către acesta, reținând că planșele fotografice confirmă săvârșirea faptei de către petent, în condițiile în care din ansamblul materialului probator nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută de acesta, iar sancțiunea aplicată acestuia nu este de o gravitate ridicată (amendă contravențională în cuantum minim și suspendarea dreptului de a conduce autoturismul), instanța apreciază că în mod corect s-a constatat că acesta se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Reținând, față de ansamblul materialului probator, existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, constatând că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, în condițiile în care petentul a circulat în interiorul localității cu viteza de 132 km/h, astfel încât nu se poate susține că fapta sa este de o gravitate redusă, fiind de neacceptat ca o persoană care deține carnet de conducere să încalce cu bună știință reguli de circulație menite să garanteze viața și sănătatea persoanelor și buna desfășurare a traficului rutier, tribunalul, având în vedere dispozițiile art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de petent ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul B. N., C.N.P._, cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 6291/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 mai 2015, la Tribunalul Argeș –Secția Civilă.
Președinte, A. D. D. | Judecător, V. R. |
Grefier,
C. G.
ptr. grefier aflat în concediu, semnează grefierul-șef
red.R.V.
dact. R.V./4 exp.-19.06.2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 242/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
