Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1662/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1662/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 976/216/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1662/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ PENTRU POLIȚIA MUN. CURTEA DE ARGEȘ LEGAL REPREZENTATĂ PRIN COMISAR ȘEF L. D., împotriva sentinței civile nr.1100 din data de 13.10.2014 pronunțată de catre Judecatoria Curtea de Argeș,intimat-reclamant fiind C. M., având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare pentru dezbateri în contradictoriu, conform art.104 alin.11-13 din R.O.I. al instanțelor judecătoresti (H.C.S.M. 387/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul ia act că se solicită judecarea cauzei în lipsa.
Tribunalul ia act că nici una dintre părti nu solicită administrarea de probe noi în apel.
Tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 04.04.2014 sub nr._, petentul C. M. a solicitat, în contradictoriu cu Poliția Mun. Curtea de Argeș, constatarea nulității procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/20.03.2014 și exonerarea de la plata amnezii contravenționale aplicate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este conducător auto la . Expert SRL (societate autorizată să efectueze transport rutier de persoane) iar în ziua respectivă, în jurul orei 07.35-07.40, se deplasa dinspre mun. Curtea de Argeș către localitatea Cicănești, cu microbuzul cu nr. de înmatriculare_ . La un moment dat, unul dintre călători i-a solicitat să oprească pentru că se simțea rău. Din acest motiv a oprit microbuzul în stația F., unde a staționat 1-2 minute, până când persoana în cauză și-a mai revenit. După ce a plecat, a fost oprit de organele de poliție, care l-au informat că o să fie sancționat pentru că a oprit în stația respectivă, unde nu avea voie.
A precizat că, deși i-a comunicat agentului de poliție motivul opririi, acesta i-a spus că nu-l interesează și i-a solicitat să întoarcă microbuzul în stație. S-a conformat acestei solicitări iar polițistul a fotografiat microbuzul și a întocmit procesul-verbal contestat. Petentul a semnat procesul-verbal, la rubrica „Alte mențiuni” consemnând „Nu îmi mențin”, cu referire la aspectele consemnate de agentul de poliție.
Ca și critici ale procesului-verbal, a menționat că acesta nu a fost încheiat cu respectarea legislației în vigoare: agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptei, așa cum impune art. 16 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; se arată în procesul-verbal că fapta este sancționată de art. 7 lit.b) din HG 69/2012, în realitate fiind prevăzută de art. 7 alin.2 din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin HG nr. 76/2014.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și HG 76/2012.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând la dosar, în fotocopii conforme cu originalul, procesul-verbal atacat, caiet de sarcini și carte de identitate petent(f.5).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimata a solicitat menținerea procesului-verbal atacat și a sancțiunilor aplicate.
În motivarea apărărilor, a arătat că, în fapt, contravenientul a fost sancționat cu amendă de 4000 lei, în temeiul art. 7 lit.b) din H.G. 69/2012 modif. pentru că, efectuând transport rutier public de persoane, cu microbuzul cu nr._, a oprit în stația F., deși în graficul de circulație nu era prevăzută această stație, fapta fiind constatată în prezența martorului S. N. I..( f.22)
În ceea ce privește motivele invocate de petent a arătat: la rubrica obiecțiuni, acesta a consemnat „Nu am mențiuni”; motivul că ar fi oprit pentru că un călător avea o senzație de rău nu a fost consemnat la rubrica obiecțiuni, deși a avut această posibilitate.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și martorul S. N. I., și a anexat, în dublu exemplar, planșa foto și declarația martorului, dată în fața organelor de poliție(f. 23-25).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, Legea nr. 134/2010, O.G. 2/2001, HG 69/2012.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a reiterat motivele dezvoltate în cererea introductivă, iar cu referire la argumentele intimatei a arătat că: procesul-verbal nu a fost semnat de martorul menționat la rubrica în care este descrisă fapta; nu se precizează câte persoane au coborât și/sau au urcat în microbuz, precizând că, în fapt, în stația respectivă nu a coborât și nu a urcat nici o persoană. (f. 32-37)
Prin încheierea din data de 23.06.2014(f.42), instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru intimat și proba cu martorul S. N. I., declarația acestuia fiind consemnată la fila nr. 51.
Prin sentința civilă nr. 1100 din data de 13.10.2014 pronunțată de catre Judecatoria Curtea de Argeș s-a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul C. M.,, împotriva procesului verbal . nr._ întocmit de intimatul IPJ ARGEȘ, pentru POLIȚIA MUN. CURTEA DE ARGEȘ .
S-a înlocuit sancțiunea contravențională constând în amenda în cuantum de 4000 lei, aplicată reclamantului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.03.2014, cu sancțiunea avertismentului.
S-a menținut în rest, procesul-verbal cu numărul de mai sus.
I s-a atras atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale incidente.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.03.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 73 din H.G. 69/2012 și sancționată de art. 7 lit.b) din H.G. 69/2012, astfel cum a fost modificată prin H.G. 76/2014, constând în aceea că, în aceeași zi, la ora 07.45, a fost depistat în timp ce se deplasa pe raza mun. Curtea de Argeș cu microbuzul marca Mercedes-Benz, cu nr. înmatriculare_, efectuând transport public de persoane pe ruta Curtea de Argeș- Cicănești și a oprit în stația F. pentru urcarea/coborârea călătorilor, deși în graficul de circulație . nr._/1 această stație nu era prevăzută. ( fila nr. 8). Procesul-verbal a fost semnat de către petent, care la rubrica alte mențiuni a consemnat „Nu am mențiuni”.
Nu s-a putut reține susținerea potrivit căreia petentul a oprit în stație din cauza faptului că un călător se simțea rău, aceasta nefiind confirmată de niciuna din probele administrate, rămânând la stadiul de simplă alegație.
Potrivit caietului de sarcini . nr._/1, pe traseul Curtea de Argeș-Cicănești sunt prevăzute 8 stații, stația F. nefiind printre acestea.(f.9) Faptul că microbuzul cu nr. de mai sus a oprit în stația F. este confirmat și de martorul S. N. I. (declarație f.51).
În drept, conform art. 4 pct. 73 din HG nr. 69/2012, constituie contravenție nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a opri în toate stațiile prevăzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, respectiv de a nu opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație. Potrivit art. 7 alin.2 din același act normativ, această contravenție se sancționează cu amendă de la 4000 la 6000 lei și se aplică conducătorului auto.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța nu le-a putut reține, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Față de prev.art. 16 din OG nr. 2 /2001, instanța a constatat că procesul-verbal cuprinde o descriere corespunzătoare a faptei contravenționale și suficientă pentru a se putea face un control asupra legalității și temeiniciei actului contestat, cuprinzând data, ora și locul în care a fost săvârșită contravenția, precum și împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
În ce privește indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează fapta, constatăm că, în mod corect, s-a menționat că fapta este prev. de art. 4 pct.73 din HG 69/2012. Referitor la greșita menționare a actului prin care se sancționează fapta contravențională, respectiv 7 lit b) în loc de 7 alin. 2 din HG 69/2012, aceasta nu este unul din motivele de nulitate absolută, prev. de art. 17 din OG nr.2/2001. Nu sunt întrunite nici condițiile nulității relative deoarece nu s-a produs petentului vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Descrierea suficientă a împrejurărilor de fapt, indicarea corectă a articolului care prevede că respectiva faptă este contravenție și menționarea lit.b) în loc de alin.2, coroborate cu observația petentului „Nu am obiecțiuni”, suntelementele pe baza cărora se constată că nu s-a cauzat petentului vreo vătămare.
Nici critica privind lipsa semnăturii martorului pe procesul-verbal nu este întemeiată; art. 19 din OG nr.2/2001 prevede că procesul verbal se semnează de un martor dacă contravenientul nu este prezent, refuză sau nu poate să semneze. Or, în cauza de față, contravenientul a semnat personal procesul-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit jurisprudenței CEDO - cauza I. P. contra României( Decizia din 28 iunie 2011), acuzarea unei persoane de săvârșirea unei contravenții reprezintă o acuzație în materie penală, având în vedere caracterul represiv al sancțiunii, aspect ce implică respectarea prezumției de nevinovăție, dar și existența unui echilibru între prezumția de validitate a procesului-verbal și prezumția de nevinovăție.
In cauzele A. contra României (Hotărârea din 04 octombrie 2007) și N. G. contra României (Hotărârea din 03 aprilie 2012), Curtea amintește că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție. El cere, între altele, ca îndeplinindu-și funcțiile membrii instanței să nu plece de la ideea preconcepută că inculpatul a comis fapta atribuită; obligația prezentării probei revine acuzării și îndoiala e folosită în avantajul acuzatului. În plus, aceasta trebuie să indice interesatului acuzațiile pentru a-i oferi ocazia de a-și pregăti și prezenta apărarea în consecință și de oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Aplicând aceste principii la situația de fapt reținută, instanța a constatat că petentul, prin probele propuse și administrate în fața instanței, nu a răsturnat prezumția de validitate a procesului-verbal contestat, respectiv nu a putut proba o situație contrară celei din procesul-verbal de contravenție.
Cu privire la principiul proporționalității, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Raportat la textele invocate, instanța a apreciat că amenda aplicată petentului, în cuantum de 4.000 lei, este disproporționată în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă de către aceasta. Astfel, modalitatea săvârșirii contravenției, scopul urmărit de petent, lipsa unei urmări sociale periculoase, sunt aspecte ce conduc la reținerea unui grad de pericol social scăzut al faptei.
S-a constatat astfel că o amendă într-un cuantum atât de ridicat nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei. Pe de altă parte, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului ar putea asigura responsabilizarea, pe viitor, a petentului.
Prin urmare, pentru a da eficiență principiului proporționalității răspunderii contravenționale cu gravitatea faptelor și a împrejurărilor în care acestea au fost săvârșite, în temeiul art. 34 și art. 21 alin. 3 raportat la art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 20.03.2014, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petentul fiind exonerat de plata acesteia, și s-a menținut în rest procesul - verbal cu numărul de mai sus.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ PENTRU POLIȚIA MUN. CURTEA DE ARGEȘ LEGAL REPREZENTATĂ PRIN COMISAR ȘEF L. D. apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 19.1._ sub nr._ .
În mod greșit instanța de fond a admis în parte plângerea dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii de 4000 lei aplicată petentului cu avertisment, considerând că amenda este disproporționată în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta .
Contravenția săvârșită de petent a fost constatată în mod direct de către agentul constatator și confirmată de martorul S. N. I..
Arată apelantul că petentul nu se află la prima abatere de acest gen, el fiind sancționat pentru nerespectarea prevederilor legale privind transportul de persoane,, iar pe de altă parte nu s-a reținut de prima instanță că acesta a avut o atitudine nesinceră susținând că unui pasager i s-a a făcut rău și a fost obligat să oprească în acea stație, fapt cu totul nereal, astfel că nu se impune înlocuirea sancțiuni amenzii cu cea a avertismentului, atâta timp cât, petentul a încercat să inducă în eroare instanța de fond .
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
În primul rând, tribunalul constată că instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională și a dispus menținerea procesului verbal de contravenție și înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate petentului cu sancțiunea avertismentului ,iar petentul nu a înțeles să formuleze în cauză calea de atac a apelului, deși aceasta a invocat pe calea plângerii contravenționale nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal de contravenție.
Rezultă așadar că, petentul nu poate să formuleze apărări în apel ce privesc netemeinicia și nelegalitatea procesului verbal de contravenție, atâta vreme cât acesta nu a înțeles să declare calea de atac a apelului, aspectele hotărâte de către instanța de fond referitoare la validitatea procesului verbal de contravenție și săvârșirea faptei contravenționale intrând în puterea lucrului judecat.
Procesul - verbal, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie, reținându-se și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv s-a statuat că: „prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă” (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței - paragraful 28).
Rezultă că, și procesul - verbal de contravenție, ca orice alt act administrativ, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel încât petenta care invocă faptul că, nu a săvârșit contravenția, trebuie să facă dovada celor susținute, atât timp cât nu este pusă în imposibilitate de a face această dovadă, situație în care nu s-a aflat.
Materia contravențiilor aparține domeniului dreptului penal, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care țin de natura faptei și de gravitatea sancțiunii. Cu toate acestea, aplicarea regulii de mai sus privind sarcina probei, nu este de natură să încalce prezumția de nevinovăție cât timp este respectat un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și protejarea intereselor legitime ale contravenientului.
Făcând aplicarea acestor principii în cauza de față, instanța a constatat faptul că petentul, prin probatoriul propus și administrat, nu a reușit să facă dovada nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal, în ceea ce privește săvârșirea faptei contravenționale .
Rezultă așadar că, petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale și raportat la pericolul social ridicat al faptei contravenționale săvârșite ținând seama și de atitudinea nesinceră a contravenientului ,acesta susținând că unui pasager i s-a făcut rău și a fost obligat să oprească în acea stație, fapt ce nu s-a dovedit prin probatoriul administrat în cauză, nu se impune aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului .
Tribunalul consideră că o astfel de individualizare a pedepsei, prin aplicarea amenzii contraventioanale este corectă, având în vedere că trebuie dată eficiență principiului proporționalității răspunderii contravenționale cu gravitatea faptei și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită ,iar amenda aplicată nu apare a fi disproporționată în raport de împrejurările în care a fost săvârșită și cu urmarea produsă de către aceasta .
Potrivit art. 5 alin.5 din OG 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericol social al faptei săvârșite, iar conform art 21 alin.3 din același act normativ la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului .
Având în vedere principiul proporționalității răspunderii contravenționale cum s-a motivat anterior și că amenda aplicată nu depășește caracterul contravențional pe care îl conferă legea și îndeplinește o funcție reparatorie și educativă, criticile apelantului pe acest aspect sunt fondate .
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 480 C.pr.civ . tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe sentința, în sensul că va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ PENTRU POLIȚIA MUN. CURTEA DE ARGEȘ LEGAL REPREZENTATĂ PRIN COMISAR ȘEF L. D. cu sediul în Curtea de Argeș, ., numărul 1,județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.1100 din data de 13.10.2014 pronunțată de catre Judecatoria Curtea de Argeș,intimat-reclamant fiind C. M. CNP_, domiciliat în Curtea de Argeș, ., numărul 1B, județul Argeș.
Schimbă sentința, în sensul că respinge plângerea, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.05.2015.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | |
Grefier, G. G. |
Red.G.D.N.
Tehn D.T./GDN/4 ex
04.06.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 295/2015. Tribunalul ARGEŞ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 362/2015. Tribunalul... → |
|---|
