Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 209/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 209/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 4471/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA Nr. 209/2014
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D.-I. T.
Grefier C.-G. H.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant B. D. și pe pârât A. C.-N., chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU BUCURESTI, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamant av. BALTAGA ZINON M. în substituirea av. M. V. D., lipsind pârâtul și chematul în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Tribunalul constată că cererea de chemare în judecată este legal timbrată, iar pârâta a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție la data de 10.10.2013.
Se constată că nu s-a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție din partea chematei în garanție Administrația F. Pentru Mediu.
Tribunalul pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu .
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție.
Tribunalul admite în principiu cererea de chemare în garanție.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 395 N.C.P.C., Tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentantul reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial, conform chitanței depusă la dosar.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Reține că prin cererea înregistrată la data de 26 februarie 2013 pe rolul Tribunalul C. reclamantul B. D. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului C.-N. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7438 lei achitată cu titlul de taxă de poluare și la plata dobânzii legale calculate de la data plății taxei și până la restituirea efectivă, achitată conform Chitanței . nr._ din data de 16 iulie 2008, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente, de la data plății taxei de poluare și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, pentru a-și înmatricula în România un autoturism, deja înmatriculat într-un stat membru al UE i s-a solicitat achitarea unei taxe poluare, calculată la suma de 2.310 lei și pe care a achitat-o cu chitanța . nr._ din data de 16 iulie 2008. Reclamanta consideră că perceperea acestei taxe contravine principiilor fundamentale ale Tratatului CE, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a mărfurilor.
La dosarul cauzei s-au depus decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, chitanța doveditoare a plății, actele de proveniență ale autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, actele de înmatriculare ale autoturismului din România, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, alte înscrisuri relevante.
Pârâta A.F.P. C.-N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, pe fond, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei pârâta arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât la data încasării taxei, OUG nr. 50/2008 era în vigoare, iar reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat diferența și care este cuantumul pretins. De asemenea, pârâta a arătat că nici un act al Uniunii europene nu interzice perceperea unei taxe cum este cea în cauză.
Astfel, dispozițiile tratatelor privind Uniunea Europeană nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții, sau a amenzilor.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu în considerarea faptului că potrivit art.1 al.1 din OUG nr.50/2008, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Instanța reține că reclamanta a achiziționat un autoturism marca TOYOTA tip AVENSIS cu nr. de identificare SB172CBN00E024639 an fabricație 1995, autoturism înmatriculat anterior în Uniunea Europeană, data primei înmatriculări 15 martie 1995.
În vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamanta a fost obligată să achite suma de 7438 lei, cu titlul de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice C.-N., conform Chitanței . nr._ din data de 16 iulie 2008. (fila 12 dosar).
Taxa de poluare a fost percepută în baza prevederilor OUG nr.50/2008 în forma inițială.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea i-a fost respinsă ca inadmisibilă, motivat de faptul că, decizia de calcul a acestei taxe nu a fost contestată. Astfel, OUG nr. 50/2008 în forma inițială stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în data de 07.04.2011 s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE și
s-au dispus următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Tribunalul apreciază că în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente apreciază că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene în vigoare la data încasării taxei de poluare (actualmente art. 110 TFUE ).
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speța fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale . Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare în temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale .
Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza art. 8,18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite acțiunea așa cum a fost formulată față de pârâtă.
În baza art. 274 C.pr.civ tribunalul va obliga pârâta aflată în culpă procesuală să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând, taxă timbru și timbru judiciar.
Față de cererea de chemare în garanție, instanța apreciază că și aceasta este întemeiată.
Potrivit art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța reține că, față de admiterea cererii principale, se impune și admiterea cererii de chemare în garanție, având în vedere că Administrația F. pentru Mediu deține în realitate suma de bani achitată de către reclamant cu titlul de taxă de poluare. Astfel, pentru ca această taxă să fie restituită reclamantului se impune ca Administrația F. pentru Mediu să restituie taxa pârâtei pentru ca aceasta la rândul ei să o restituie către reclamant.
Având în vedere considerentele de mai sus și faptul că în baza OUG 50/2008 taxa de poluare achitată a fost virata de către pârâtă în contul administrat de chemata în garanție în temeiul art. 72 si urm C.pr.civ va admite și cererea de chemare în garanție respectiv pentru debit și dobândă.
În consecință, în baza art. 72 și urm. C.pr.civ și art.1 din OUG 50/2008, instanța va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata în favoarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice C.-N. a sumei de 7438 lei achitată cu titlu de taxă poluare, conform Chitanței . nr._ din data de 16 iulie 2008 plus dobânda legală începând cu data de 16 iulie 2008 până la restituirea integrală, plus 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul B. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. B. Zinon M., în C.-N., Calea Dorobanților nr.9, . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice C.-N., cu sediul în C.-N., Piața A. I. nr.19, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 7438 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda legală aferentă acestor sume de la data achitării și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6.
Obligă pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice C.-N. suma de 7438 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda legală aferentă acestor sume de la data achitării și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Obligă pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședința publică din 09.01.2014.
Președinte, D.-I. T. | ||
Grefier, C.-G. H. |
Red. D.T./ C.H. / 14 ianuarie 2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3475/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1563/2014.... → |
|---|
