Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 610/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 610/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 9002/211/2012
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 610/2014
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. B.
Judecător M. T.
Judecător P. U.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe recurent C. D. V. împotriva sentinței civile nr._/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._ și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent avocat C. I. Tedora, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 19 februarie 2014, intimata a răspuns adresei instanței din data de 29 ianuarie 2014, comunicând faptul că nu dețin fotografii sau înregistrări video ale contravenției în cauză.
Reprezentanta recurentului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, împrejurare față de care instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentanta recurentului solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr._/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._ s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. D. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ și s-a menținut ca legal și temeinic întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.03.2012 de către organul constatator I.P.J. Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție susmenționat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la de 31.03.2012, ora 12:33, a condus autoturismul marca „Seat” cu nr. de înmatriculare_ pe . lângă stația PECO OMV nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea drumului prin loc special amenajat de la dreapta spre stânga aflat pe sensul său de mers.
Prima instanța a mai reținut că petentul nu a făcut dovada contrară a stări de fapt consemnate in procesul verbal, deși sarcina probei îi revenea și că in speță a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, motiv pentru care s-a dispus respingerea plângerii contravenționale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul C. D. V., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale, constatarea nulității procesului verbal iar în subsidiar, constatarea netemeiniciei acestuia și anularea sa, precum și exonerarea recurentului de la plata amenzii și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că procesul verbal contestat face dovada, prin el însuși, a faptei presupus a fi comise, deși la dosar nu există nicio probă in acest sens.
Recurentul a mai arătat că în speță au fost încălcate prevederile art.16 alin.7 din OG 2/2001, privind dreptul petentului de a formula obiecțiuni, respectiv că este imposibil să se descifreze cele consemnate in procesul verbal privind descrierea faptei, ceea ce echivalează cu lipsa totală a acestei descrieri, fiind astfel încălcate și prevederile art.16 alin.1 din OG 2/2001.
De asemenea, a susținut că agentul constatator nu a luat in considerare împrejurările care au determinat săvârșirea de către petent a faptei tipice din punct de vedere contravențional, astfel că se impune să se constate în temeiul art.11 alin.5 din OG 2/2001 existența stării de necesitate, drept cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei constatate și ca urmare lipsa de temeinicie a procesului verbal.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Astfel, petentul recurent apreciază că procesul-verbal contestat nu poate face dovada prin el însuși a faptei contravenționale fără ca la dosar să existe vreo probă în acest sens.
Instanța retine însă, la fel ca si judecătoria că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate si temeinicie, până la proba contrarie.
Instituirea unor prezumții este admisibilă din punctul de vedere al art.6 din CEDO, atâta timp cât prezumțiile sunt relative si au o justificare rezonabilă.
Chiar dacă acuzația în materie contravențională este similară unei acuzații în materie penală, instanța apreciază că instituirea prezumției de legalitate si temeinicia a procesului-verbal nu contravine nici dispozițiilor art. 6 din CEDO si nici prezumției de nevinovăție.
În cursul procedurii de judecată referitoare la plângerea contravențională, contravenientul are posibilitatea de a răsturna prin administrarea de probe aspectele reținute în procesul-verbal de contravenție.
O astfel de probațiune nu a fost însă administrată în cursul procedurii de judecată.
Recurentul a precizat că intersecția unde a fost constatată săvârșirea contravenției este monitorizată video si a solicitat depunerea imaginilor surprinse de camerele de luat vederi din momentul reținerii contravenției.
Tribunalul retine că aceste imagini au fost solicitate de către judecătorie administratorului camerelor de luat vederi, care este Serviciul Siguranta Circulației Urbane si Retele Edilitare si Transport Local Cluj-N. din cadrul Directiei Tehnice a Municipiului Cluj-N. și nu I.P.J. Cluj, respectiv nu agentul constatator.
Monitorizarea intersecției este efectuată în scopul îmbunătățirii siguranței circulației si a fluidizării traficului si nu în scopul reconstituirii unor probe necesare în materie contravențională.
În adresa de răspuns însă se menționează că nu se mai detin înregistrările din data de 31.03.2012, sistemul de monitorizare realizat permițând păstrarea înregistrărilor în maxim 15 zile, după care se sterg automat.
În aceste condiții, petentului recurent nu îi rămânea decât soluția de a apela la alte mijloace de probă pentru a-și dovedi pretențiile.
A mai arătat recurentul că procesul-verbal este lovit de nulitate, având în vedere existența unor vicii de fond. Agentul constatator nu a consemnat la rubrica „alte mențiuni” obiectiunile complete ale contravenientului și nu a descris fapta în mod corespunzător.
Cu privire la descrierea faptei, tribunalul retine că această cerință este cerută de lege cu sancțiunea nulității absolute, însă la fel ca si prima instanță, instanța de recurs apreciază că fapta a fost suficient descrisă astfel încât să poată permite încadrarea acesteia în drept. Prin urmare, nu se poate vorbi de un motiv de nulitate absolută.
Referitor la obiecțiunile formulate în momentul completării procesului-verbal sila lipsa atestării lor în totalitate în cuprinsul procesului-verbal, tribunalul retine că aspectul invocat se poate circumscrie doar unei nulități relative, care poate fi retinută doar în condiția dovedirii unei vătămări.
O vătămare în cauză însă nu a fost dovedită si nu poate fi constatată, atâta timp pe calea procedurii judiciare instanța analizează toate aspectele invocate de către contravenient.
A mai arătat recurentul că fapta pentru care s-a dispus sancționarea contravențională nu constituie contravenție, întrucât aceasta a fost săvârșită în condițiile stării de necesitate. S-a arătat astfel că starea de fapt retinută, respectiv fapta săvârșită a avut ca finalitate înlăturarea unei stări de pericol întrucât coliziunea cu autoturismul care circula în spatele contravenientului era inevitabilă în cazul în care acesta ar fi oprit brusc.
O astfel de susținere nu poate fi primită însă, toți participanți la traficul rutier fiind ținuți a respecta normele de conduită rutieră, cu atât mai mult cu cât la pătrunderea în intersecție există obligația de asigurare din toate punctele de vedere.
Pentru motivele arătate, în baza art. 312 alin.1 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge recursul declarat, menținând în întregime dispozițiile sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul C. D. V. împotriva sentinței civile nr._/2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Martie 2014.
Președinte, A.-M. B. | Judecător, M. T. | Judecător, P. U. |
Grefier, O. S. |
Red.MT/tehn.MG
2 ex. 31.03.14
Jud. fond N. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 11/2014.... | Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... → |
|---|
