Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 122/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 3256/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 122
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CT_/27.08.2013, formulat de apelantul intimat I.T.M. C., cu sediul în C., ., nr. 106, jud. C., în contradictoriu cu intimata petentă . SRL, cu sediul în M., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2284/04.12.2013, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ la data de_, petenta S.C. I. C. REPAIR S.R.L. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să dispună anularea ca netemeinic și nelegal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 27.08.2013 încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă C..
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea cu avertisment a sancțiunii amenzii contravenționale aplicate de agenții constatatori prin procesul-verbal de contravenție contestat.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției ce i-a fost reținută în sarcină prin procesul-verbal de contravenție contestat întrucât a încheiat cu numita D. Anișoara contractul individual de muncă înregistrat în Registrul de evidență a salariaților sub nr. 107 din 23.08.2013, contract încheiat în dimineața zilei de 23.08.2013 și potrivit cu care aceasta urma să înceapă activitatea la data de 24.08.2013, iar la momentul controlului, desfășurat în după-amiaza aceleiași zile, agenții constatatori au solicitat ca noua angajată să fie contactată telefonic și să se prezinte la locul controlului, prilej cu care au amenințat-o cu pușcăria și au fost verificate semnăturile de pe contractul de muncă.
S-a mai arătat faptul că numita D. Anișoara nu a desfășurat activități în folosul petentei la data de 23.08.2013, nu apare în programul MAGICS privind evidența accesului salariaților în incinta DMHI SA ca intrând în șantier la data de 23.08.2013 pe baza vreunei legitimații emise de societatea petentă iar la data de 26.08.2013, motivând că s-a speriat de conduita organelor de control, a formulat cerere de încetare a contractului de muncă, cerere soldată cu decizia nr. 74/2013 emisă de petentă.
Ulterior controlului, a arătat petenta, la data de 27.08.2013 s-a prezentat la sediul I.T.M. C. cu toată documentația solicitată și, în ciuda faptul că încheiase cu D. Anișoara contractul individual de muncă în formă scrisă, înregistrat în Registrul de evidență a salariaților sub nr. 107 din 23.08.2013, a fost sancționată prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Petenta a mai arătat și faptul că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 întrucât nu menționează data săvârșirii faptei contravenționale reținute în sarcina petentei iar la descrierea faptei nu sunt arătate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube prilejuite.
Cererea de înlocuire cu avertisment a sancțiunii amenzii contravenționale aplicate de agenții constatatori a fost motivată prin aceea că fapta reținută în sarcina petentei este de gravitate redusă, petenta a asigurat, potrivit statelor de plată din luna martie 2013, loc de muncă pentru 80 de salariați cărora le-a încheiat contracte individuale de muncă, petenta nu a mai fost sancționată pentru fapte similare, sancțiunea cu amendă în sumă de 20.000 lei este prea drastică în raport de modul concret de comitere a faptei și de împrejurările anterioare și determinante iar avertismentul este suficient și de natură să asigure atât funcția de constrângere cât și pe aceea de reeducare a petentei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
Petenta a solicitat și judecare cauzei în lipsa părților, potrivit art. 411 Cod procedură civilă.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru.
Plângerii i-au fost anexate, în fotocopii, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 27.08.2013 încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă C., procesul-verbal de control nr._/27.08.2013 și anexa la acesta, adresa emisă de petentă și înregistrată la Poliția de Frontieră M. la data de 22.08.2013, contractul individual de muncă înregistrat în Registrul de evidență a salariaților sub nr. 107 din 23.08.2013 și anexa la acesta, cererea de încetare a contractului de muncă formulată de D. Anișoara, decizia nr. 74/26.08.2013 emisă de petentă, registrul salariaților petentei.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale motivat de următoarele argumente: controlul soldat cu întocmirea procesului – verbal de contravenție contestat s-a desfășurat în cadrul Campaniei pe anul 2012 și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 108/1999 și ale HG nr. 1377/2009 iar procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic, fiind întocmit cu respectarea legislației interne și internaționale care statuează asupra protecției salariatului, respectiv art. 41 din Constituție, Memorandumul de Înțelegere între Comunitatea Europeană și România, Convențiile O.I.M. nr. 81/1947 și nr. 85/1947, Codul muncii și HG nr.500/2011.
Cu prilejul controlului efectuat la punctul de lucru al societății petente situat în incinta șantierului DMHI la data de 23.08.2013, s-a arătat în cuprinsul întâmpinării, au fost identificate un număr de 12 persoane care au declarat pe proprie răspundere prestarea activității pentru societatea petentă iar numita D. Anișoara a declarat pe proprie răspundere faptul că prestează muncă pentru și sub autoritatea petentei în calitate de femeie de serviciu începând cu data de 23.08.2013, program de lucru 08,00-17,00, declarație în care a menționat și faptul că a semnat contract de muncă.
Din verificările efectuate în registrul de evidență a salariaților în format electronic, a mai arătat intimatul, a rezultat că numita D. Anișoara figurează ca salariat în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 107 din 23.08.2013 dar cu data de începere a activității la 24.08.2013, art. 16 din Codul muncii impune angajatorului obligația de a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă înainte de începerea raporturilor de muncă, potrivit art. 31-33 din Codul muncii, perioada de probă reprezintă perioadă de executare a contractului de muncă iar fapta săvârșită de societatea petentă, care a primit la muncă o persoană fără a-i încheia în prealabil contract individual de muncă în formă scrisă, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e coroborat cu art. 16 alin.1 din Legea nr. 53/2003.
S-a mai arătat faptul că procesul-verbal de control nr._/27.08.2013 nu a fost contestat în condițiile legii contenciosului administrativ iar organele de control au dispus măsuri pentru ., respectiv încheierea în formă scrisă a contractului de muncă pentru D. Anișoara cu începerea activității la 23.08.2013 și transmiterea acestuia la REVISAL până la data de 30.08.2013.
Intimatul a arătat și faptul că nu se justifică aplicarea sancțiunii cu avertisment întrucât fapta petentei nu este de gravitate redusă, munca nedeclarată are repercusiuni atât asupra lucrătorului, care este lipsit de protecție socială, cât și asupra angajatorului, care este lipsit de posibilitatea de a-l responsabiliza pe lucrător pentru eventualele pagube produse, afectează acumularea vechimii în muncă de către salariat dar și regimul asigurărilor sociale instituit în beneficiul salariatului și planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul a solicitat și judecarea cauzei în lipsa părților, potrivit art. 411 Cod procedură civilă.
Întâmpinării i-au fost anexate, în copie, ordinele de deplasare ale inspectorilor de muncă, procesul-verbal întocmit de lucrătorii Serviciului de Poliție Transporturi Maritime la data de 23.08.2013, fișa de identificare a numitei D. Anișoara și fișele de identificare a celorlalte persoane aflate la punctul de lucru al petentei, raportul privind activitatea societății petente generat la 26.08.2013, înștiințarea emisă de intimat sub nr. 2835/23.08.2013, procesul-verbal de control nr._/27.08.2013 și anexa la acesta, procesul-verbal ed contravenție contestat.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat, în esență, faptul că susținerile intimatului nu reprezintă altceva decât confirmarea aspectelor relatate în cuprinsul plângerii, inserarea numitei D. Anișoara în procesul-verbal întocmit de organele de poliție a fost realizată ulterior întocmirii actului, aceasta nu a fost identificată la punctul de lucru al petentei ci a fost chemată prin telefon la două ore după realizarea controlului, când a fost întocmită și fișa de identificare, contractul de muncă a fost încheiat la sediul petentei iar nu la punctul de lucru, cardul de acces în incinta șantierului DMHI a rămas la sediul petentei și urma să-i fie predat numitei D. Anișoara la data de 24.08.2013 iar aceasta a intrat în șantier la data de 23.08.2013 orele 07,50 și a ieșit la orele 15,22 folosind formularul /lista persoanelor care au pierdut, uitat ori sustras cardul de proximitate și denumirea societății petente și nu se putea afla în același timp în două locuri diferite.
Răspunsului la întâmpinare i-au fost anexate, în copie, adresa nr. 833/03.09.2013 emisă de DMHI SA și lista persoanelor care au pierdut, uitat sau sustras cardul de proximitate și au solicitat accesul în incinta șantierului la data de 23.08.2013.
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale iar intimatul a solicitat, în combaterea plângerii, administrarea probei cu înscrisuri.
Proba cu înscrisuri a fost apreciată de instanță ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și a fost încuviințată atât pentru petentă cât și pentru intimat.
Proba testimonială solicitată de petentă a fost apreciată că nefiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și respinsă motivat prin încheierea pronunțată în ședința publică din 04.12.2013.
Prin sentinta civila nr.2284 din 4.12.2013 pronuntata de Judecatoria M. a fost admisa in parte plangerea formulata de petenta . SRL ,anulat in parte procesul verbal contestat si inlocuita sanctiunea amenzii contraventionale de 10.000 lei cu sanctiunea avertisment
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Cu prilejul controlului efectuat la punctul de lucru al societății petente situat în incinta șantierului .. M. la data de 23.08.2013, agenții constatatori Ț. E. și C. C. au identificat-o pe numita D. Anișoara care desfășura activități specifice funcției de muncitor necalificat, astfel cum se reține din analiza procesului-verbal de contravenție contestat și a fișei de identificare anexată la fila 125 din dosarul cauzei.
Controlul a fost efectuat în prezența lucrătorilor Serviciului de Poliție Transporturi Maritime - Biroul de Investigare a Fraudelor și a doamnei G. A., angajată a societății petente în funcția de maistru-normator, iar cu ocazia investigațiilor au fost identificate faptic și legitimate un număr de 12 persoane, printre care și D. Anișoara, care efectuau lucrări în numele societății petente (procesul-verbal anexat la filele 120-124 din dosar).
Numita D. Anișoara a declarat pe proprie răspundere faptul că presta muncă pentru și sub autoritatea petentei în funcția de femeie de serviciu începând cu data de 23.08.2013, program de lucru 08,00-17,00, precum și faptul că a semnat contract de muncă, astfel cum rezultă din fișa de identificare anexată la dosar.
Controlul a continuat la data de 27.08.2013 la sediul intimatului, prilej cu care s-a constatat, pe baza documentelor prezentate de reprezentantul societății petente, faptul că 11 din cele 12 persoane identificate cu prilejul controlului desfășurat la data de 23.08.2013 la punctul de lucru al petentei situat în șantierul DMHI SA erau încadrate cu contracte individuale de muncă iar doamna D. Anișoara desfășura activitate în baza contractului de muncă înregistrat în Registrul de evidență a salariaților sub nr. 107 din 23.08.2013, contract care prevede drept dată de începere a activității 24.08.2013, astfel cum rezultă din procesul-verbal de control nr._/27.08.2013, anexat la filele 142-144 din dosar.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 27.08.2013 încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă C. s-a dispus sancționarea societății petente cu amendă în sumă de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e din Codul muncii.
În sarcina petentei s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din Codul muncii în sensul că la data de 23.08.2013 a primit-o la muncă pe doamna D. Anișoara fără ca anterior să fi încheiat cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă (filele 9-11 din dosar).
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța reține faptul că potrivit art. 276 alin. 2 din Codul muncii, inspectorii Ț. E. și C. C. din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă C. aveau calitatea de agenți constatatori în sensul art. 15 alin. 1 OG nr. 2/2001, aspect de altfel necontestat de către petentă.
De asemenea, procesul-verbal contestat descrie în mod corespunzător fapta contravențională reținută în sarcina societății petente și conține toate elementele obligatorii prevăzute de O.G. nr.2/2001, inclusiv data săvârșirii faptei contravenționale, astfel că susținerile petentei în sensul că a fost întocmit cu ignorarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din actul normativ anterior menționat nu pot fi reținute.
În drept, fapta reținută în sarcina societății petente a fost în mod corect încadrată în dispozițiile art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 40/2011, dispoziții legale care prevăd sancționarea primirii la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Se constată astfel că sancțiunea aplicată de agenții constatatori se subsumează limitelor speciale prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, fiind stabilită în cuantumul minim stabilit de lege, respectiv 10.000 lei.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că procesul-verbal contravențional a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor formale prevăzute de lege ad validitatem.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că prin probele administrate în cauză la solicitarea părților s-a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție contestat.
În concret, din probele administrate în cauză atât la solicitarea petentei cât și a intimatului a rezultat că la momentul controlului efectuat la data de 23.08.2013 de către inspectorii din cadrul Inspectoratul Teritorial de Muncă C. la punctul de lucru al societății petente situat în incinta șantierului ., numita D. Anișoara desfășura activități specifice funcției de muncitor necalificat-femeie de serviciu.
Totodată, din fișa de identificare anexată la dosar coroborată cu adresa nr. 833/03.09.2013 emisă de DMHI SA, cu lista persoanelor care au pierdut, uitat sau sustras cardul de proximitate și au solicitat accesul în incinta șantierului la data de 23.08.2013, cu procesul-verbal întocmit de lucrătorii Serviciului de Poliție Transporturi Maritime și cu contractul individual de muncă înregistrat în Registrul de evidență a salariaților sub nr. 107 din 23.08.2013, rezultă atât împrejurarea că numita D. Anișoara se afla la data controlului, respectiv 23.08.2013, în incinta șantierului și presta muncă pentru și sub autoritatea petentei cât și faptul că activitatea acesteia se desfășura la o dată anterioară celei menționate în contractul de muncă drept dată de începere a activității.
Susținerile petentei în sensul că nu a încălcat dispozițiile art. 16 alin.1 din Codul muncii întrucât îi încheiase contract de muncă numitei D. Anișoara iar aceasta nu a fost identificată la punctul de lucru al petentei ci a fost chemată ulterior controlului nu pot fi primite întrucât nu au fost dovedite, astfel cum impun dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, ci chiar combătute prin probele administrate în cauză.
În concret, deși petenta susține că a încheiat cu numita D. Anișoara contractul individual de muncă la data de 23.08.2013 la sediul societății iar nu la punctul de lucru, din adresa nr. 833/03.09.2013 emisă de DMHI SA și din lista persoanelor care au pierdut, uitat sau sustras cardul de proximitate și au solicitat accesul în incinta șantierului la data de 23.08.2013 rezultă că aceasta a intrat în șantier la data de 23.08.2013, orele 07,50, și a ieșit la orele 15,22 folosind formularul /lista persoanelor care au pierdut, uitat ori sustras cardul de proximitate și denumirea societății petente.
Tot astfel, controlul a fost efectuat în prezența lucrătorilor Serviciului de Poliție Transporturi Maritime - Biroul de Investigare a Fraudelor și a doamnei G. A., angajată a societății petente în funcția de maistru-normator, iar în procesul-verbal întocmit la data de 23.08.2013 și care poartă semnătura reprezentantului petentei, se menționează faptul că au fost identificate faptic și legitimate un număr de 12 persoane, printre care și D. Anișoara, care efectua lucrări în numele societății petente.
Împrejurarea că la dosarul cauzei a fost depus contractul individual de muncă în formă scrisă înregistrat în Registrul de evidență a salariaților sub nr. 107 din 23.08.2013 nu este de natură, în aprecierea instanței, să facă dovada susținerilor petentei și să conducă la anularea pentru netemeinicie a actului de constatare și sancționare a contravenției deoarece probele administrate în cauză au relevat faptul că numita D. Anișoara presta muncă pentru și sub autoritatea petentei la data de 23.08.2013 deși contractul de muncă încheiat cu societatea petentă prevedea ca dată de începere a activității 24.08.2013.
În concluzie, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție contestat întrunește condițiile de formă și de fond impuse de lege pentru a fi valabil încheiat astfel că cererea de anulare a actului sancționator pentru nelegalitate și netemeinicie nu este întemeiată și o va respinge.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a amenzii contravenționale în sumă de_ lei aplicată petentei de către agenții constatatori cu sancțiunea avertisment, instanța apreciază că sunt întrunite condițile legale pentru a fi admisă.
Astfel, potrivit art. 5 alin.5 din OG 2/2001 ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului (…)”
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care gravitatea faptei este redusă iar potrivit alin. 3, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare nu prevede această sancțiune.
Analizând fapta săvârșită de agentul economic sancționat prin prisma criteriilor legale de individualizare a sancțiunii contravenționale prevăzute de textele legale anterior menționate, ținând seama de gradul de pericol social redus al contravenției săvârșite și care se apreciază prin prisma conținutului concret al faptei ce a fost reținută în sarcina petentei, instanța apreciază că amenda în cuantum de 10.000 lei aplicată de către agenții constatatori este disproporționată față de pericolul social concret al faptei contravenționale și se impune redozarea acesteia.
În concret, din probele administrate în cauză a rezultat că numita D. Anișoara fusese primită la muncă fără a i se încheia contract individual în formă scrisă chiar la data controlului, pentru restul persoanelor care își desfășurau activitatea sub autoritatea petentei existau încheiate contracte de muncă iar în cauză nu s-a făcut dovada împrejurării că societatea comercială sancționată ar fi încălcat în mod repetat dispozițiile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, astfel că fapta ce i-a fost reținută în sarcină prin procesul-verbal de contravenție contestat apare ca având un caracter izolat.
De asemenea, scopul urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 260 alin.1 lit. e din Codul muncii a fost controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relațiile de munca, la securitatea și sănătatea in munca, la protecția salariaților care lucrează in condiții deosebite și a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale și, dat fiind faptul că pericolul social al faptei este abstract si nu poate fi cuantificat material, nu poate fi atins decât prin respectarea dispozițiilor legale.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Având în vedere aceste aspecte dar și textele legale menționate anterior, instanța apreciază că, raportat la gradul de pericol social al faptei și la circumstanțele concrete de săvârșire ale acesteia astfel cum au fost reținute pe baza probatoriului administrat în cauză, aplicarea unei sancțiuni cu amendă contravențională nu este pe deplin justificată, sancțiunea cu avertisment putând asigura responsabilizarea pe viitor a agentului economic supus controlului.
Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o limită minimă specială într-un cuantum atât ridicat nu este susceptibilă de a exclude, de plano, aplicarea sancțiunii cu avertisment.
Astfel, aplicarea legii se realizează nu numai în litera ci și în spiritul acesteia iar neîndeplinirea cumulativă a acestor două cerințe conduce la nerespectarea principiului legalității.
Instanța constată astfel că amenda contravențională în cuantum de 10.000 de lei aplicată de agenții constatatori, chiar și la această limită minimă stabilită de lege, este excesivă, având un regim mai drastic de executare chiar și decât amenda penală, pentru care legea penală permite suspendarea condiționată ca modalitate de executare.
O astfel de amendă depășește, în condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta reținută în sarcina petentei, caracterul contravențional pe care i-l conferă legea și nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei, de natură să pună în pericol chiar existența societății comerciale sancționate.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că atenționarea petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale este suficientă pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, sancțiunea cu avertisment fiind astfel de natură a realiza scopurile sancționator, de prevenție și de exemplaritate ale sancțiunii contravenționale și suficientă pentru a o determina pe petentă ca pe viitor să-și conformeze conduita dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Având în vedere ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, instanța va respinge ca nefondată cererea de anulare în tot a procesului-verbal de contravenție și, în temeiul articolului 21 alineat 3 raportat la articolul 7 alineat 3 din O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea formulată de petentă și va dispune anularea în parte a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 27.08.2013 încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă C. și înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de_ lei aplicată petentei de către agenții constatatori cu sancțiunea avertisment.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi va pune în vedere ca pe viitor să respecte dispozițiile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii.”
Intimata INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA CONSTANTA a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M. prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentintei civile atacate si respingerea plangerii ca neintemeiata.
In dezvoltarea motivelor de apel s-a aratat ca instanta e fond a intrepretat gresit actul dedus judecatii, emitand o hotarare nelegala si netemeinica prin aplicarea sanctiunii avertismentului. Invedereaza recurenta ca procesul verbal de control prin care s-au dispus masuri de intrare in legalitate nu a fost contestat la instanta de contencios administrativ, iar perioada de proba reprezinta perioada de executare a contractului, constituie vechime in munca.
Intimata-petenta a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apeluli ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantei-intimate, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a intimatei-petente a fost angajata prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 27.08.2013 încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă C. prin care s-a dispus sancționarea societății petente cu amendă în sumă de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e din Codul muncii.
În sarcina intimatei-petente s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din Codul muncii în sensul că la data de 23.08.2013 a primit-o la muncă pe numita D. Anișoara fără ca anterior să fi încheiat cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă.
Criticile apelantei cu privire la gresita interpretare a actului dedus judecatii sunt neintemeiate.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Astfel cum rezultă din probele administrate in dosarul de fond, numita D. Anișoara fusese primită la muncă in data 23. 08.2013 desi contractul individual de munca incheiat in data de 23.08.2013 si inregistrat in REVISAl prevedea inceperea activitatii in data de 24.08.2013.
Potrivit art.260 alin.1 lit.e din Codul Muncii - “constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte (…) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;”
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevărului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin reținerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se constată că în speță nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de recurs să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul că sub autoritatea intimatei- petente desfășura activitate numita D. A. inaintea datei de incepere a activitatii prevazut ain contractul individual de munca.
Se are in considerare, de asemenea, că in raport de prevederile art.29 alin.1 si 31 alin.1 C.muncii, angajatorul are obligația de a încheia un contract individual de muncă cu viitorul angajat, și pe durata perioadei de probă, anterior începerii raporturilor de muncă, indiferent de perioada vizată pentru încheierea contractului .
În referire la individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art.5 al.5, respectiv art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite prin raportare la normele legale incidente, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și aptitudinea sancțiunii dispuse de a asigura responsabilizarea pe viitor a agentului economic supus controlului.
Faptul ca numita D. A. a prestat o zi de munca inaintea datei de incepere a activitatii prevazuta in contractul individual de munca, nu este de natura sa creeze un prejudiciu serios nici salariatului, nici angajatorului. Cata vreme la data efectuarii controlului, 23.08.2013 societatea petenta avea incheiat contractul individual de munca cu numita D. A. cu incepere a actviitatii din 24.08.2013 nu se poate retine ca a existat un scop de fraudare a legii si de prestare a muncii la negru, astfel cum eronat sugereaza apelanta.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că desi procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat, in raport de circumstantele savarsirii faptei a dispus inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul intimat I.T.M. C., cu sediul în C., ., nr. 106, jud. C., în contradictoriu cu intimata petentă . SRL, cu sediul în M., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2284/04.12.2013, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond.S-G. I.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
9.05.2014 /4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1092/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 34/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
