Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 983/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 983/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 13627/212/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 983

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.11.2014

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE: L. V. M.

JUDECĂTOR: A. J. N.

GREFIER: A. G.

Pe rol soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta petentă C. SA, cu sediul în C., Incinta Port, D. 54, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/12-12-2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ intimată fiind G. N. DE MEDIU - COMISARIATUL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., ..

La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru apelanta petentă avocat V. Z. și pentru intimată consilier juridic Putinică A., în baza împuternicirii de reprezentare pe care o depune la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.

La interpelarea instanței părțile prezente arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.

În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea apelului pentru motivele detaliate pe larg în cererea de apel, casarea hotărârii cu consecința anulării procesului verbal de contravenție și obligarea pârâtei la restituirea amenzii achitate. Precizează că încă de la momentul încheierii procesul verbal de contravenție reprezentanții societății care au fost la momentul controlului au formulat obiecțiuni față de cele reținute de reprezentanții intimatei. La acel moment față de dispozițiile legale, reprezentanții intimatei aveau posibilitatea de a realiza fotografii pentru ca astfel obiecțiunile formulate de societate să fie neavenite și astfel ar fi rezultat situația de fapt de la fața locului. Societatea petentă pentru a arăta că procesul verbal de contravenție nu este legal întocmit a solicitat instanței de fond audierea a doi martori, angajați ai societății. După audierea acestor martori, instanța de fond nu a avut în vedere mărturiile acestora.Totodată arată că și intimata a susținut faptul că instanța de fond în baza rolului activ a dispus audierea angajaților societății, deși dispozițiile art. 315 alin.1 ar fi prohibit audierea acestora având în vedere legăturile dintre aceștia cu societatea. Arată că instanța a dispus audierea martorilor în baza dispozițiilor legale, respectiv OUG 2/2001art.33 alin.1 privind contravențiile, de unde rezultă că pot fi audiate și alte persane în măsura si contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei. Instanța de fond a arătat că nu ține cont de mărturiile martorilor audiați care au depus mărturie pe proprie răspundere, acordând putere procesul verbal de contravenție și încălcând dreptul la apărare al petentei pentru că persoanele audiate au fost de față la momentul controlului și cunoșteau faptele pentru care au fost sancționați. De asemenea arată că și prin administrarea probei cu interogatoriu se relatează fapte care nu corespund realității, respectiv că intimata nu a fost lăsată să facă fotografii. Adevăratul motiv pentru care petenta a fost sancționată este acela că intimatul a presupus că după despachetare nu se va face colectarea selectivă a deșeurilor. Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în cauză, arată că acestea vor fi solicitate pe cale separată.

Reprezentantul convențional al intimatei solicită respingerea apelului pentru motivele detaliate pe larg în cuprinsul întâmpinării.

Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de față, reține următoarele :

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.05.2013, petenta . formulat plângere împotriva Procesului Verbal . nr._ de constatare si sancționare a contravenției, încheiat la data de 10.05.2013 de către G. Naționala de Mediu - Comisariatul Jud. Constanta, prin care a solicitat instanței anularea acestui proces verbal, cu obligarea intimatei la restituirea sumei de 25.000 lei ce a fost achitata de societate prin OP nr. 228/10.05.2013.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că,prin procesul verbal mai sus menționat, societății i-a fost aplicată o sancțiune contravențională pentru nerespectarea prevederilor art. 94 alin. 1 lit. g din OUG nr. 195/2005.

Așa cum se arăta atât în Raportul de inspecție SEVESO II nr. 2917/10.05.2013 cat si in Procesul Verbal . nr._ /10.05.2013, comisarii Gărzii Naționale de Mediu au reținut că societatea petentă "nu a realizat în totalitate măsurile nr. 10 si 11 din Raportul de inspecție nr. 4966/29.08.2012 întocmit de către GNM -CJ Cta si ISU Constanta, respectiv nu a decolmatat rigolele pluviale din dreptul magaziei 60/1 si 57, nu întreține curățenia acestora si nu colectează selectiv deșeurile de lemn, carton, folie plastic la locul generării acestora - magazia 60/1. "

Învederează petenta că a respectat și realizat în totalitate masurile stabilite la pct. 10 si 11 din Raportul de inspecție nr. 4966/29.08.2012 astfel încat este evident ca cele susținute de către comisarii Gărzii de Mediu cu prilejul inspecției din data de 10.05.2013 nu corespund adevărului, iar pe cale de consecința Procesul Verbal . nr._ /10.05.2013 este netemeinic si nelegal.

Intimata a formulat întâmpinare la data de 4.07.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât petenta se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că obiectivul intră sub incidența H.G. nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase, cu modificările și completările ulteriore. În perioada 08.05._13 s-a efectuat un control comun, la care au participat reprezentanții Gărzii Naționale de Mediu-CJ C., ai Agenției de Protecția Mediului C. și ai Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență C..

Din cuprinsul raportului încheiat reies mai multe nereguli constatate: nu au fost distribuite extrase din planul de urgență internă la operatorii aflați în proximitatea amplasamentului; nu se asigură întreținerea permanent în stare de funcționare cu asigurarea fiabilității și eficienței necesare instalațiilor de detecție, semnalizare, alarmante, alertare la incendiu care echipează magaziile 60/1,2 și 60/3,4; instalația de alimentare cu energie electrică ce echipează magazia 60/1,2 este exploatată cu unele deficiențe; persoana juridică nu asigură, în procent suficient, dotarea cu mijloace de protecție individuală pentru populație, iar cele pe care le are în inventar nu le menține în stare de operativitate; operatorul economic sursă de risc nu asigură alarmarea și dotarea cu mijloace tehnice de alarmare pentru prevenirea populației din zonele afectate.

Totodată s-au analizat măsurile stabilite anterior și s-a constatat că nu au fost realizate:

1. decolmatarea rigolelor pluviale din dreptul magaziilor și nici întreținerea acestora;

2. colectarea selectivă a tuturor deșeurilor generate pe amplasament.

Față de motivele invocate de petentă în plângerea contravențională învederează instanței următoarele:

I. Cu privire la susținerea petentei că menționările organelor de control referitoare la rigolele pluviale din dreptul magaziei 60/1 si 57 nu sunt conforme cu realitatea, arată că procesul verbal de constatare și aplicarea a sancțiunii contravenționale are forța probantă a unui act administrativ, astfel beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada până la proba contrarie, asupra celor menționate în cuprinsul său;

II. Referitor la susținerile petentei că nu sunt conforme cu realitatea nici constatările că nu se realizează colectarea selectivă a deșeurilor de lemn, carton, folie plastic, învederează că existența unui contract de prestări servicii nr._/04.01.2010 nu exonerează de răspundere petenta, întrucât acesta vizează doar preluarea unor tipuri de deșeuri, nu și colectarea efectivă selectivă a deșeurilor la locul generării. De asemenea, deși nu dovedește colectarea selectivă, acest contract nu mai era în vigoare la momentul încheierii actului de control (data încheierii 04.01.2013, iar durata contractului 2 ani).

Petenta învederează în mod greșit și faptul că, în situația de față, răspunderea aparține angajaților societăților, prin faptul că au ca sarcină de serviciu, impusă prin fișa postului „gestionarea selectivă a deșeurilor".

O.U.G. nr. 195/2005 prevede la art.96 al.3 pct.9 „obligațiile persoanelor fizice și juridice de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse, în conformitate cu actele de reglementare și prevederile legale, de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecția și controlul în domeniul protecției mediului". Măsurile au fost dispuse prin actul de control încheiat anterior 29.08.2012, în sarcina societății comerciale C. SA. Petenta dispune de alte mijloace prin care poate să-și tragă la răspundere proprii angajați (acțiune în regres etc.). Obligațiile impuse și prin autorizația de mediu cad tot în sarcina . în sarcina salariaților petentei.

În dovedire, a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare și sancționare a amenzii și care constă în: Raport de inspecție SEVESO II nr.2917/10.05.2013 Raport de inspecție SEVESO II nr.4966/29.08.2012, atașate de petent plângerii contravenționale.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.201 și art. 205 C.proc.civ..

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.

La data de 8.08.2013, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat, în esență, că termenul Contractului cu nr._/04.01.2010 încheiat a fost prelungit până la data de 07.02.2014 așa cum rezultă din Actul adițional nr. 3/03.02.2012 și Actul adițional nr. 4/06.02.2013 pe care le depune anexat.

Pe de altă parte, arată petenta, că nu a susținut în nici un caz că răspunderea pentru faptele reținute prin Procesul Verbal . nr._/10.05.2013 ar aparține angajaților subscrisei.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, martori și interogatoriu.

Prin Sentința civilă nr_/12.12.2013, Judecătoria Constanta a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale, ca neintemeiata .

Pentru a dispune această soluție a reținut prima instanță că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contraventiei . nr._/10.05.2013 întocmit de intimată, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 96 alin. 3 din OUG 195/2005 întrucât, "nu a realizat în totalitate masurile nr. 10 și 11 din Raportul de inspecție nr. 4966/29.08.2012 întocmit de către GNM-CJ C. si ISU Constanta, respectiv nu a decolmatat rigolele pluviale din dreptul magaziei 60/1 și 57, nu întreține curățenia acestora și nu colectează selectiv deșeurile de lemn, carton, folie plastic la locul generării acestora - magazia 68/1. "

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
În ceea ce privește apărările petentei, acestea sunt neîntemeiate, pentru motivele care urmează:

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.

La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.

De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.

Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.

Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 C. proc. civ., rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.

În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri.

În drept, potrivit 94 alin. 1 lit. g din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului „(1)Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: (…) g)realizează, în totalitate și la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control”;

Prin Raportul de inspecție nr. 2917/10.05.2013 au fost supuse inspecției următoarele puncte ale obiectivului situat în C., Incinta Port, D. 5: Magazia 60/1,2,3,4 și Magazia 7.În urma acestui control, s-a constatat că nu au fost respectate de către petentă măsurile impuse la un control anterior, referitoare la decolmatarea rigolelor pluviale din dreptul magaziilor și întreținerea acestora și colectarea selectivă a tuturor deșeurilor.

Principala critică adusă de către petentă procesului verbal sub aspectul temeiniciei acestuia se referă la faptul că magazia nr. 57, menționată în procesul verbal, nu a făcut obiectul controlului, aspect care rezultă și din Raportul de inspectie nr. 4966/29.08.2012 și din cel cu nr. 2917/10.05.2013, aspecte susținute și de martorii Jurcăneanu M. și B. F. L..

Deși această susținere a fost probată în cauză, instanța constată că societatea petentă a fost amendată global pentru mai multe fapte, urmând să analizeze conținutul faptei prin raportare doar la magazia 60/1, care fără îndoială a făcut obiectul controlului, respectiv să analizeze dacă a întreținut curățenia acesteia, potrivit legii, și dacă a îndeplinit corespunzător obligația referitoare la colectarea selectivă a deșeurilor de lemn, carton, folie plastic la locul generării acestora - magazia 68/1

În cauza de față petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul verbal cu privire la decolmatarea rigolelor din dreptul Magaziei 60/1.

Pe de o parte, din audierea celor doi martori rezultă că martorul Jurcăneanu M. nu a fost de față la momentul controlului, iar dna. B. F. L. a arătat că a verificat personal în dimineața controlului toate magaziile iar rigolele erau în „perfectă stare de curățenie”. Față de calitatea martorilor de salariați ai societății petente, responsabili tocmai cu protecția mediului, instanța apreciază că, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă, aceste susțineri nu sunt de natură a exclude răspunderea contravențională a societății petente, martorii fiind subiectivi în aprecierile lor.

În ceea ce privește colectarea selectivă a deșeurilor, aceasta presupune colectarea diferențiată a deșeurilor de ambalaje, menajere sau a altor tipuri de deșeuri pe tipuri de deșeuri sau sortimente de materiale. Din declarațiile acestor martori rezultă că la momentul controlului această procedură de colectare selectivă nu era inițiată. Astfel, la momentul controlului se despacheta un transport de marfă și potrivit declarației acestor martori procedura de colectare selectivă a deșeurilor se efectuează la finalul descărcării transportului, procedura de descărcare putând ține și 2-3 zile. Astfel, martorul Jurcăneanu M. a declarat că se preferă această modalitate de selectare a deșeurilor pentru a se evita costurile suplimentare generate de personalul și utilajele corespunzătoare.

Potrivit art. 96 alin. 3 pct. 9 „Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: (…) 9. obligațiile persoanelor fizice și juridice de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse, în conformitate cu actele de reglementare și prevederile legale, de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecția și controlul în domeniul protecției mediului” și ține cont de gravitatea faptelor constatate.

Prin raportare la prevederile normative preciZate, instanța reține că sancționarea contravenientei cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei, care reprezintă minimul prevăzut de lege este legală.

Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel – petenta . fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. - Sectia C. Administrativ si Fiscal la data de 14.07.2014.

În motivarea apelului a aratat apelanta ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca aceasta fapta intruneste elementele constitutive ale contraventiei fara insa a face o analiza coroborata a probatoriului administrat in cauza si din care rezulta contrariul.

In temeiul art 471 alin 5 C proc civ prin intampinarea formulata si depusa la dosar ( f 18 ), intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea ca legala si temenica a sentintei

Procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art. 477 cu ref la art 478 Cod procedură civilă se rețin următoarele:

Relativ la criticile aduse de recurenta intimată se observă că acestea fac trimitere, la aprecierea greșită a probelor administrate, probe ce au avut rolul de a demonstra ca faptele retinute in sarcina sa nu exista .

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Astfel, se reține că, in speta nu este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanta de apel să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care prin materialul probator administrat si analizat a rezultat ca petenta la data inscrisa pe dovezile puse la dispozitie de catre intimata se face vinovata de contraventia retinuta in sarcina sa, prin nerealizarea obligatiilor impuse in termenul stabilit .

Potrivit art 94 alin. 1 lit. g din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului „(1)Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: (…) g)realizează, în totalitate și la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control”;

Din analiza raportului de inspectie nr. 2917/10.05.2013 se va retine ca au fost supuse verificarilor comisarilor garzii de mediu: Magazia 60/1,2,3,4 și Magazia 7 ,ambele obiective situate în C., Incinta Port, ocazie cu care s –a constatat că nu au fost respectate măsurile impuse la un control anterior, referitoare la decolmatarea rigolelor pluviale din dreptul magaziilor și întreținerea acestora, precum și cu privire la colectarea selectivă a tuturor deșeurilor.

In ceea ce priveste critica petentei asupra netemeiniciei actului constatator in ceea ce priveste magazia 57, apreciaza aceasta ca nu a facut obiectul controlului instantei de fond si nici a controlului antrerior efectuat de comisarii garzii de mediu – nefiind indicata in rapoarte, aspect ce rezulta din considerentele hotararii si in care instanta de fond ca se va raporta la analizare faptei contraventionale numai prin raportare la magazia nr 60/1 – care fara indoiala a facut obiectul controlului .

Din raportul de inspectie nr 2917/10.05.2013( f 9) se va retine că organul constatator a stabilit urmatoarele: „ La momentul controlului sunt stocate următoarele cantitati de ingrașaminte – provenienta AZOMURES” - în magazia 60/1: 923 to NPK 15/15/15 – ambalat in saci de rafie de 600 kg fiecare ; 106 to DAP 18/46/0 – diamoniu fosfat, vrac ; 5,5 to NPK 20/20/0 – ambalat in big – bags –uri de 500 kg capacitate fiecare, care urmeaza a fi incarcat si 34 to DAP 18/46/0 ambalat in big – bags- uri de 500 kg capacitate fiecare

…

In magazia 60/1 se stocheaza de asemenea teava metalica, paletizata si ambalata partial in folie, precum si deseuri amestecate de lemn, folie, carton, rezultata din dezambalarea tevilor . Conform Fisei de Securitate pentru Ingrașamintele Complexe Tip NPK, stocarea de materiale combustibile/ deseuri ( exp, lemn, folie, carton ) poate constitui un pericol de aprindere a ingrasamantului . Totodata se constata pierderi de ulei pe podea . De asemenea, prezenta paletilor de teava poate impiedica accesul in timp optim in caz de interventie .

Astfel, prin coroborarea probatoriului administrat in cauza, si realizarea structurala a neregulilor constatate la data de 10.05.2013, pct 10 si 11 in mod corect instanta de fond a constatat ca acestea nu au fost indeplinite .

Se va mai retine ca realizarea celor doua obiective se impunea a fi probate cu acte prin care să se demonstreze realizarea operatiunilor de decolmatare a rigolelor pluviale si de colectare selectiva a deseurilor colectate pe amplasament - decolmatare facuta cu angajatii proprii sau cu personal extern in baza unor contracte de prestari servicii ce acest gen si nu prin audierea martorilor Jurcăreanu M. si B. F. L., a caror depozitii in mod corect au fost apreciate ca fiind subiective prin raporare la raportul obligational direct intre acestia si petenta prin prisma atributiilor de munca ce le erau date prin fisa postului .

Instanta nu poate aprecia ca pertinenta si concludenta depozitia martorei B. F. L., ce a relatat ca in ziua controlului a verificat personal rigolele de la magazie, neconstatandu – se nici un fel de abatere, intrucat activitatea acesteia si verificarea facuta personal intra in totala contradictie cu verificarile facute de organul constatator si detaliate in raport, activitate ce a fost desfasurata nu numai de catre comisiarii garzii de mediu, ci . acestora si cu alte structuri din ISU, Agentia pentru Protectia Mediului .

Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul promovat de apelanta petentă C. SA, cu sediul în C., Incinta Port, D. 54, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/12-12-2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ intimată fiind G. N. DE MEDIU - COMISARIATUL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., ., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. V. M. A. J. N.

GREFIER,

A. G.

Jud.fond.L. F.

Red.decizie jud. L.V.M.

4 ex/15.12.2014

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 21/2014....		Pretentii. Sentința nr. 1644/2014. Tribunalul CONSTANŢA →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 983/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 983/2014. Tribunalul CONSTANŢA