Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 5182/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ_
Ședința publică din data de 21.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – E. C.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ promovat de recurenta petentă ., cu sediul în C., ., lot. B, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta prin av. A. L., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la acest termen de judecată, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Recurenta prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depune la dosar un set înscrisuri, constând într-o balanță și un bilanț al societății și recipisa de expediere a motivelor de recurs către intimat în original.
Instanța pune în discuție excepția tardivități recursului, excepție invocată de intimat prin întâmpinare.
Reprezentantul recurentei formulează concluzii de respingere a excepției, având în vedere data expedierii recursului către intimat, respectiv 03.02.2014 deci, recursul a fost declarat în termen.
Instanța, constată că recursul este formulat în termenul de 15 zile, motiv pentru care va respinge excepția tardivității recursului, admite proba cu înscrisurile depuse la dosar și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei formulează concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, instanța de fond nu a analizat probatoriu administrat și a apreciat că numitul C. A. se afla în perioada de probă.
Așa cum s-a arătat și în fața instanței de fond, numitul nu avea la momentul controlul calitatea de angajat și nici nu a desfășurat activități specifice unui raport de muncă.
În cazul în care, instanța de recurs apreciază că există o culpă în sarcina societății solicită în subsidiar înlăturarea prevederii privind sancțiunea pecuniară și anume cea a avertismentului.
Instanța, rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei C. cu numarul_, petenta . a solicitat instantei ca in contradictoriu cu intimata ITM Constanta să dispună anularea procesului- verbal de contravenție prin care a fost sancționata. În motivarea în fapt a plângerii, petenta a invocat, in esenta, motive de nelegalitate si netemeinicie a procesului-verbal de contraventie.
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat proba cu inscrisuri si martori.
In drept, petenta a invocat dispozitiile relevante ale Legii nr.53/2003 si ale O.G.nr.2/2001. Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.
In motivarea in fapt a intampinarii, intimata a aratat, in esenta, ca procesul-verbal de contraventie a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale si ca fapta contraventionala a fost corect constatata, avand in vedere ca petenta a incalcat dispozitiile art.16 al.1 din Legea nr.53/2006.
Prin sentinta civila nr._ din 10.09.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa plangerea formulata de petenta . ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Petenta a fost sanctionata contraventional pentru nerespectarea dispozitiilor art.16 al.1 din Legea nr.53/2003, in sensul ca l-a primit la munca pe C. A. fara a incheia cu acesta un contract individual de munca.
Instanta constata ca societatea comerciala petenta a incheiat cu numitul C. A. un contract de munca la data de 5.02.2013, urmand ca acesta sa inceapa activitatea la data de 6.02.2013.
Agentii constatatori din cadrul institutiei intimate sustin ca petenta l-a primit la munca pe C. A. in data de 5.02.2013, desi activitatea urma sa inceapa la data de 6.02.2013.
Petenta sustine ca numitul C. A., desi se afla in data de 5.02.2013 in incinta unitatii, nu presta activitati specifice profilului acesteia, ci doar se familiariza cu utilizarea casei de marcat. Prin urmare, C. A. se afla . probe, in care angajatorul verifica modul in care acesta isi insuseste cunostintele referitoare la utilizarea casei de marcat.
Or, avand in vedere ca potrivit art.31 al.1 din Codul Muncii perioada de proba trebuie stabilita prin contractul de munca, rezulta ca petenta trebuia sa incheie cu numitul C. A. contract individual de munca inainte ca acesta sa inceapa perioada de probe.
Prin urmare, va fi inlaturata declaratia martorului deoarece, desi confirma sustinerea petentei, nu inlatura raspunderea contraventionala a acesteia.
Pe de alta parte, faptul ca petenta a incheiat si inregistrat contractul de munca in data de 5.02.2013 nu are relevanta, deoarece potrivit art.16 al.1 din Codul Muncii contractul de munca trebuie inregistrat inainte de inceperea activitatii. Cu alte cuvinte, petenta trebuia sa aiba inregistrat contractul de munca din data de 4.02.2013, avand in vedere ca numitul C. A. a fost primit pentru probe in data de 5.02.2013.
Având în vedere că intimata a reușit să probeze fapta savarsita de petenta, sarcină ce ii revenea conform art.1169 C.civil și art.129 alin.1 teza finală C.pr.civ. și cum nu există vreun motiv de nulitate ce ar putea fi invocat din oficiu, instanța constată valabilitatea procesului-verbal de contravenție, urmând a respinge plângerea ca neintemeiata. „
Petenta a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat casarea sentintei recurate si pe cale de consecinta anularea procesului verbal contestat, iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii aplicate cu avertismentul.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat apararile invocate la judecata in fond a cauzei .
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind tardiv formulat, si pe fond respingerea recursului ca nefundat. A sustinut ca scopul educativ si cel punitiv poate fi atins doar prin aplicarea amenzii contraventionale pentru corijarea pe viitor a conduitei recurentei-petente, in calitatea sa de angajator, iar sanctiunea aplicat aest eproportionala cu gradul de pericol al faptei, aplicandu-se minimul prevazut de lege.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările recurentului-petent, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 3041 C. proc. civ., apreciază că se impune modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a recurentei-petente a fost angajata prin procesul verbal . nr._/6.02.2013 pentru savarsirea faptei prevazta de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 retinandu-se in fapt ca a primit la munca pe numitul C. A. la data de 5.02.2013 fara a i se incheia contract individual de munca in forma scrisa.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra concludenței, pertinenței și utilității probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se apreciaza că in speta nu este incident principiul menționat neimpunandu-se ca instanta de recurs să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat intrunirea elementelor constitutive ale faptei retinute in procesul verbal contestat.
Apararea recurentei in sensul ca urma sa incheie un contract de munca cu numitul C. A., dar acest lucru nu a putut fi realizat din cauza unei „piedici legale” pana la data de 6.02.2013 intrucat acesta avea cartea de identitate expirata, nu poate fi retinuta, intrucat pe de o parte acest aspect nu se poate constitui . astfel cum o denumeste recurenta ci este culpa numitului C. A. in prescimbarea cartii de identitate in termen legal, iar pe de alta parte, in conditiile in care acesta nu avea documentele necesare incheierii contractului individual de munca, nu trebuia primit la munca inaintea incheierii contractului individual de munca in forma scrisa.
În referire la individualizarea sancțiunii se reține că potrivit art.7 alin 3 din OG nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar alin.2 stabilește că avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Pe de alta parte, conform disp.art.21 alin 3 din OG nr.2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța de control judiciar consideră că în raport cu fapta reținută în sarcina petentei, actul sancționator generează o disproporție intre pericolul social al faptei reținuta in sarcina recurentei si cuantumul sancțiunii aplicate.
Tribunalul are in vedere si scopul prevazut de norma generala - OG nr.2/2001, alternativa avertismentului urmărind in fapt responsabilizarea unui contravenient, prin sensibilizarea conduitei acestuia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care se apreciază că pot fi indeplinite in cazul de fata.
Este reala sustinerea intimatei că amenda a fost aplicată în limitele prescrise de textul sancționator, fiind respectat principiul legalității.
Acest principiu trebuie să fie însă corelat cu regula proporționalității sancțiunii contravenționale, care nu are un caracter reparator, ci preventiv-educativ.
Stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei trebuie determinată în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 21 din OG.2/2001, iar nu pornind de la limitele amenzii stabilite prin norma sancționatoare.
Particularitățile obiectului raportului de răspundere contravențională sunt date de specificul sancțiunilor.
Legiuitorul permite aplicarea sancțiunii avertismentului și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu prevede această sancțiune, tocmai în considerarea necesității de respectare a regulii proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social concret al faptei.
Cum sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, prin raportare la dispozițiile art.7 alin.(3), respectiv a art.21 din OG.2/2001, controlul judiciar relevă că sancționarea cu „avertisment” era, în raport de contextul circumstanțial, suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii contravenționale.
Dand eficienta juridica considerentelro expuse, in temeiul art.312 C. Tribunalul va admite recursul, va modifica sentinat recurata in sensul ca va admite in parte plangerea contraventionala si va inlocui sanctiunea amenzii contraventionale cu avertismentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta petentă ., cu sediul în C., ., lot. B, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite, în parte, plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.02.2013 de organul constatator.
Înlocuiește sancțiunea amenzii cu avertismentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.05.2014.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
M. C. E. C. A. B. S.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.R-V.D.-Ș.
Tehnoredact.jud.E.C./2 ex./13.06.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2616/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 983/2014.... → |
|---|
