Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1092/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1092/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 2940/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1092/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. J. N.
Judecător: L. V. M.
Grefier: E. N.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție formulat de apelantul M. C. I. domiciliat în com. Priboieni, ., jud. Argeș în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER I. TERITORIAL 2 cu sediul în C., ., nr. 2, .. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5671/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin Sentința civilă nr 5671/22.05.2014, Judecătoria C. s – a pronuntat în sensul admiterii în parte a plangerii contraventionale formulate de petentul M. C. I. formulata impotriva procesului – verbal de contraventie . nr_/24.01.2014 intocmit de ISCTR, în sensul modificarii procesului – verbal contestat prin reindividualizarea amenzii aplicate – prin reducerea acesteia de la cuantumul de_ lei la 9000 lei .
Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut că la data de_, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ (f. 12), prin care petentul M. C. I. a fost sancționat cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea faptei prevăzute la art. 3 pct. 10 din HG nr. 69/2012, reținându-se că în data de_, ora 11.30, pe DJ226 km 5+200m, pe raza localității Năvodari, conducătorul auto al ansamblului de autovehicule format din autotractor_ și semiremorcă_ oprit pe partea carosabilă, nu a respecatat obligația de a se supune controlului refuzând să prezinte documentele prevăzute de lege (HG nr. 69/2012 art. 4 pct. 57). Conform procesului-verbal fapta este sancționată de art. 6 alin. 1 din HG nr. 69/2012.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului.
Anexă la procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției s-au făcut patru planșe fotografice (f. 33-36).
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator. De altfel, petentul nu a indicat existența unor motive de nulitate absolută a procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut ca:
Potrivit art. 3 pct. 10 din HG nr. 69/2012 constituie încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1 071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, sustragerea de la control/obstrucționarea efectuării controlului în trafic rutier.
Din interpretarea textului de lege indicat, se deduce că pentru a fi în prezența contravenției în discuție este necesară o situație premisă: existența unui control în trafic din partea reprezentanților intimatului ISCTR.
Vor fi înlăturate susținerile petentului potrivit căruia, nu se afla în trafic la momentul în care i-au fost solicitate documentele. Interpretarea dată de către petent în cuprinsul plângerii sintagmei „în trafic” este în totală contradicție cu dispozițiile legale referitoare la circulația pe drumurile publice și transportul rutier.
Conform art. 3 din Anexa 1- Normele Metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe, aprobate prin OMTI nr. 995/2011, inspectorii desfășoară activitățile de control în condiții de siguranță pentru traficul rutier, propriile persoane, persoanele și mărfurile transportate de către vehiculele oprite pentru efectuarea controlului și cu respectarea prevederilor legale privind protecția muncii.
În continuare, în art. 7 alin. 1 lit. b Anexa 1, legiuitorul a arătat că în exercitarea atribuțiilor de inspecție și control, inspectorii au drept de control în trafic, în punctele unde oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permisă, conform prevederilor legale în vigoare, în punctele de îmbarcare/debarcare a călătorilor, în punctele de trecere a frontierei de stat și în zonele adiacente acestora, precum și în punctele în care se desfășoară activități conexe transportului rutier, denumit în continuare control în trafic. De asemenea, se arată în alin. 3 al art. 7 că inspectorii pot realiza controlul vehiculelor (...) și în locurile în care acestea sunt parcate, oprite sau staționate pe drumurile publice din România.
Sensul termenului „drum public” este cel stabilit în art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002, și anume orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile.
Ca atare, instanța reține, în acord cu prevederile legale enumerate, că imobilizarea autotractorului_ cu semiremorcă_ pe partea carosabilă a DJ226 (cale de comunicație terestră deschisă circulației publice) indică, fără dubiu, că petentul se afla „în trafic”. Petentul nu se poate prevala de faptul că autotractorul nu rula efectiv pe banda de circulație pentru a se sustrage controlului organelor statului aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Referitor la apărarea petentului că beneficiază de prezumția de nevinovăție, instanța face următoarele mențiuni. Din jurisprudența C.E.D.O. (cauza Ozturk c. Germaniei, cauza Ziliberberg c. Moldovei și cauza A. c. României) rezultă că art. 6 din Convenție este incident și în materie contravențională, în sensul că „acuzația în materie penală” la care face referire acest articol poate fi interpretată și în sensul că ar include și o „acuzație în materie contravențională”.
În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură „penală”, contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și de prezumția de nevinovăție. Nu trebuie uitat însă că, în dreptul nostru contravențional, procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată în mare parte de codul de procedură civilă (art. 47 din O.G. nr. 2/2001) și că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt, chiar și în favoarea organului constatator (cauza Blum c. Austriei, p. 28)
Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție ca urmare a constatării făcută cu propriile simțuri de către inspector este susținută și de probele administrate în cauză de către intimat.
Situația de fapt creată prin plângere și nesusținută cu probe în fața instanței nu se coroborează probatoriul administrat în mod nemijlocit de către instanță. A arătat petentul că s-a confruntat cu o defecțiune tehnică a sistemului de prindere a numărului de înmatriculare situat în partea frontală a autotractorului. O asemenea apărare nu poate fi reținută, având în vedere că potrivit situației de fapt descrise în procesul verbal și în acord cu declarația VĂCĂRENCU M. L., de pe autotractorul_ cu semiremorcă_ lipseau toate cele trei plăcuțe de înmatriculare, inclusiv cea de pe semiremorcă.
Refuzul de prezentare a documentelor la solicitarea unui inspector ce poartă autoritatea statului unui control în domeniul transporturilor rutiere prezintă pericol social ridicat, mai ales că existau indicii temeinice că persoana respectivă săvârșise o contravenție, aflându-se pe un drum public la bordul unui autotractor ce nu avea montate plăcuțele de înmatriculare.
Nu se poate reține în favoarea petentului apărarea referitoare la faptul că se afla în pauza de odihnă. În primul rând, petentul nu a prezentat diagrama tahografului montat pe autotractor care ar fi putut releva o asemenea situație, iar, în al doilea rând, această situație, nu poate justifica sustragerea de la un control legal efectuat. Perioada de odihnă nu oferă petentului imunitate în privința controalelor efectuate de inspectorii ISCTR, acesta având obligația de a permite efectuarea verificărilor specifice în materie chiar dacă se află în perioada de odihnă.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța reține că fapta petentului, conducător autor al ansamblului de autovehicule format din autotractor_ și semiremorcă_, ca în data de_, ora 11.30 pe DJ226 km 5+200m, pe raza localității Năvodari auto de a nu se supune controlului prin refuzul de a prezenta documentele prevăzute de lege (HG nr. 69/2012 art. 4 pct. 57), întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 3 pct. 10 din HG nr. 69/2012 și pedepsită de art. 6 alin. 2 din aceeași hotărâre.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de_ lei. Instanța constată că aceasta a fost stabilită în limitele legii (art. 6 alin. 1 din HG nr. 69/2012), chiar la minimul prevăzut de lege- forma în vigoare la momentul constatării faptei.
Instanța constată că petentul nu și-a declinat identitatea decât în prezența agentului de poliție chemat la locul constatării faptei de inspectorii ISCTR. Instanța nu poate conchide decât că petentul a adoptat un asemenea comportament (refuzul de a deschide cabina autotractorului la rugămințile inspectorului, îndepărtarea plăcuțelor de înmatriculare) din dorința de scăpa de aplicarea sancțiunii.
În aceste situații dispozițiile speciale în materie, stabilesc prerogativele agenților constatatori de a sancționa atitudinea persoanelor care nu se supun unor controale, căci nu este de conceput ca, față de acest comportament, contravenientul să rămână nesancționat.
Astfel, în mod corect inspectorul ISCTR, a solicitat prezența agentului de poliție în vederea identificării contravenientului. Legitimarea petentului în ipoteza refuzului de legitimare s-a realizat de către polițist în temeiul art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 218/_ privind Poliția română, potrivit cărora: „în realizarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice și are obligația să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă
Contravenționalizarea faptei unui conducător de autovehicul de a se sustrage de la efectuarea unui control ISCTR, urmărește să combată, prin mijlocele mai severe ale sancțiunii contravenționale (dovadă fiind limitele speciale ale sancțiunii), atitudinea acelor conducători auto care încearcă să împiedice tragerea lor la răspundere pentru alte fapte, față de care agentul se vede pus în imposibilitatea de a le constata și de a discerne asupra pericolului social concret al acestora. Prin aceasta se apără un fascicol de relații sociale a căror normală desfășurare nu este posibilă fără ocrotirea securității circulației pe drumurile publice împotriva unor alte fapte.
Contrar celor afirmate de petent, aplicarea avertismentului în cazul săvârșirii unei astfel de contravenții, ar duce la eludarea scopului avut în vedere de legiuitor chiar la momentul contravenționalizării unei asemenea fapte: dorința ca nici o persoană care încalcă legea să nu scape nepedepsită prevalându-se de o altă acțiune culpabilă (refuzul prezentării documentelor).
Se reține că petentul nu a recunoscut și nu a regretat fapta de care a fost acuzat contravențional și pentru care i s-a aplicat o sancțiune contravențională la limita minimă prevăzută de lege, a încercat să plăsmuiască o situație de fapt vădit nereală, context în care instanța constată că prevenția generală și specială, scopul punitiv și educativ al sancțiunii nu pot fi realizate decât prin amenda aplicată de agentul constatator.
Totuși, instanța reține că în speță este incidentă prevederea din art. 12 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care arată că dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta. De la momentul constatării faptei și până la momentul pronunțării de către prezenta instanță, a intrat în vigoare HG nr. 76/2014, care a modificat limitele speciale ale amenzii pentru contravenția reținută în sarcina petentei. Potrivit art. 6 alin. 2 din HG nr. 69/2012- forma în vigoare la momentul pronunțării, ca urmare a modificării prin HG nr. 76/2014- contravențiile prevăzute la art. 3 pct. 10, 15, 16 și 38-40 se sancționează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică conducătorului auto român sau străin.
Față de acestea, se impune reindividualizarea pedepsei aplicate în acord cu legea mai favorabilă, instanța urmând să aplice petentului minimul sancțiunii stabilit de legiuitor, și anume 9000 lei.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel – petentul M. C. I., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Sectia C. Administrativ si Fiscal la data 4.08.2014.
In motivarea apelului, se invedereaza ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica, fiind data cu interpretarea gresita a legii si a situatiei de fapt prezentate .
Arata că în mod eronat prima instanța a respins plângerea formulata apreciindu – se ca nu este incident niciunul din motivele de nulitate prevazute de OG 2/2001, retinandu – se ca” din interpretarea textului de lege indicat, se deduce ca pentru a fi în prezenta contraventiei în discutie este necesara o situatie permisă: existenta unui control în trafic din partea reprezentantilor intimatului ISCTR. Vor fi înlăturate sustinerile petentului potrivit caruia nu se afla in trafic la momentul in care i –au fost solicitate documentele . Interpretarea data de către petent în cuprinsul plângerii prin sintagma „ în trafic „ este în totală contradicție cu dispozițiile legale referitoare la circulația pe drumurile publice si transportul rutier . „
Se invedereaza ca nu s –a sustras controlului, nu a fost oprit în trafic, ci a fost verificat în afara părții carosabile unde se afla în pauza de odihna .
In mod gresit si nefondat, instanta de fond retine ca pe semiremorca lipsea numarul de inmatriculare .
Apreciaza ca textul art 34 alin 1 din OG 2/2001, permite o interpretare in concordanta cu exigentele unui proces echitabil din moment ce prevede ca instanta de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesului – verbal de contraventie . Făra a stabili si vinovația persoanei sancționate, procesul – verbal dovedeste o situatie de fapt care a dus la încheierea acestuia si care conduce in mod rezonabil la ridicarea unei acuzatii bazate pe imprejurari de fapt care necesita explicatii fundamentate pe probe din partea celui sanctionat .
Din coroborarea art 8 din OG 2/2001 ce instituie caracterul administrativ al amenzii contraventionale, cu dispozițiile art 16 si 23 din acelasi act normativ, rezulta ca amenda este distinctă de eventualele prejudicii produse, persoana împuternicită să aplice sanctiunea stabilind si despăgubirea, făcănd mentiunea in procesul – verbal .
Avand in vedere ca potrivit art 1 din OG 2/2001 „ Constituie contraventie fapta săvârșită cu vinovăție (…), stabilita si sanctionata prin lege (…) „, subscrisa nu a săvârșit fapta cu intentie .
În atare conditii, apreciaza ca nu poate fi angajată răspunderea contraventionala a numitului M. C. I. .
Solicita a se avea in vedere si dispozitiile art 5 alin 5 din OG 2/2001 cu ref la art 21 alin 3 din acelasi act normativ si rap la art 7, potrivit cărora se impunea ca instanta sa individualizeze sanctiunea aplicata in raport cu imprejurarile concrete in care a fost săvârșita fapta, aceasta nefiind un atribut exclusiv al agentului constatator .
Aceasta sanctiune este mai potrivita realizarii scopului general al aplicării unei sanctiuni contraventionale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite si de a – l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat in societate .
Se mai invedereaza ca fapta presupus a fi savarsita nu a avut o rezonantă sociala deosebită, nu a cauzat o urmare periculoasa efectiva, nu s –a urmarit producerea de pagube altor persoane si nu a avut ca scop eludarea legii, aspect ce impunea a fi aplicata masura avertismentului .
Mai arata acesta ca, se impunea a fi analizat si faptul ca amenda contraventionala aplicata in cuantum de 9000 lei a fost data fara posibilitatea achitarii sumei de 4500 lei in 48 de ore, dar si a faptului ca aceasta este disproportionata in raport de conditiile economice ale tarii si faptul ca este unic intretinator al familiei .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ, intimata a formulat si depus intampinare – solicitand respingerea apelului ca nefondat, apreciindu – se ca in mod corect instanta de fond a statuat asupra legalitatii si temeiniciei actului constatator .
In ceea ce priveste inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu masura „ avertismentului „ din următoarele considerente:
Art 21 alin 3 din OG 2/2001 stipulează că :” sanctiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ . Ori, HGR 69/2012 cu modif si compl ulterioare repreyinta in acest caz actul normativ în baza căruia a fost stabilită această contraventie, iar acest act nu prevede aplicarea sanctiunii „ avertisment 2 pentru nicio contraventie, ci numai aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale .
In acest context, daca legiuitorul ar fi considerat ca aceasta contraventie ar fi avut un grad scazut de pericol socila al faptei ar fi prevăzut expres în cuprinsul acestui act normativ și posibilitatea aplicarii amenzii contraventionale alternativ cu sanctiunea „ avertisment „ asa cum a prevăzut expres și in cuprinsul altor acte normative .
Instanta de apel trebuie să faca aplicarea pricipilului binecunoscut in drept ca „ atunci cand exista o norma juridica speciala si o norma juridica generala, se aplică cu prioritate norma juridica speciala, mai ales ca in acest caz norma generala face trimitere la norma specială .
- sustragerea de la controlul rutier reprezinta la ora actuala una dintre cele mai grave contraventii din domeniul transporturilor rutiere, avand un grad ridicat de pericol social al faptei . Considera ca nu este normal, legal si moral sa se dispună inlocuirea sanctiunii amenzii cu masura „ avertismentului „ avand in vedere gradul ridicat de pericol social al faptei – mai mult cu cat prin neprezentarea organelor de control a documentelor solicitate sa fi rezultat probabil si alte contraventii mai grave sau infractiuni penale .
Cert este ca fapta contraventionala a existat cu adevarat, fapt indubitabil demonstrat instantei de apel si totalitatea probelor administrate in dosarul de fond, iar un proces verbal de contraventie este un act unilateral de vointa conf OG 2/2001 ce face dovada până la proba contrarie si creeaza prezumtia de adevăr, iar in această spetă contravenientul nu a adus nicio proba in dovedire inexistentei contraventiei, ci se rezuma la simple scuze puerile fără nico valoare din punct de vedere juridic .
Apelantul – petent nu a depus raspuns la întampinare . +
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Sub aspectul motivelor de netemeinicie a faptei contraventionale retinute in actul constatator contestat, Tribunalul va retine ca instanta de fapt face o analiza detaliata atat a faptei cat si a probelor concludente, pertinente si utile cauzei ce au convis cu privire la masura dispusa de catre agentul constatator in sarcina petentului .
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Potrivit Art. 3 „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1 071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 10.sustragerea de la control/obstrucționarea efectuării controlului în trafic rutier;
In raport de dispozitiile legale mai sus amintite si in coroborarea acestora cu probatoriul administrat, instanta de control judiciar nu poate aprecia ca prin actiunea sa indiferent de locatia in care se afla „ in trafic „ sau nu, petentul s –a supus solicitarii venite de partea organului constatator .
Atitudinea manifestata de petent este demonstrata prin declaratia martorului asistent ( f 51), declaratia ce releva atat participarea directa la incercarea organului constatator de a stabili identitatea mijlocului de transport – sub aspectul numerelor de identificare, dar si al incercarii acestuia de sfidare a autoritatilor prin prezentarea placutelor din mijlocul de transport, fara insa a da si explicatii acestora de ce acestea se aflau in posesia sa si nu pe mijlocul de trasport in locasul special prevăzut .
Asa cum instanta de fond in mod corect a argumentat in considerentele hotararii, instanta de control judiciar nu va reconsidera cele retinute in ceea ce priveste sintagma „ in trafic „ .
Astfel, potrivit art 3 din Anexa 1 la Normele Metodologice cu ref la art 7 alin 1 lit b din aceeasi anexa, exercitarea atributiilor de control aferente organului constatator nu se limiteaza numai la actiuni de depistare si constatare a savarsiri contraventiilor „ in trafic „, ci si „ in punctele unde oprirea, stationarea sau parcarea pe drumul public este permisa, conform prevederilor legale in vigoare ; în punctele de îmbarcare /debarcare a călătorilor ; în punctele de trecere a frontierei de stat și în zonele adiactente acestora, precum si in punctele in care se desfășoara activitati conexe transportului rutier, denumit in continuare control in trafic . De asemenea, se arată in art 7 alin 3 din aceeasi anexa 1 ca inspectorii pot realiza controlul vehiculelor ( … ) și in locurile in care acestea sunt parcate, oprite sau staționate pe drumurile publice din Romania .
In raport de pozitionarea autovehiculului pe partea carosabila, aspect invederat chiar de catre petent, in mod corect si in raport de legislatia aplicabila s –a retinut ca se afla in trafic, neavand nicio relevanta faptul ca acesta nu rula pe banda de circulatie; relevanta faptei in sine fiind data tocmai de modalitatea concretă in care petentul s –a sustras controlului agentilor aflati in exercitarea atributiilor de serviciu .
Legat de apararea petentului formulata prin plangere si reiterata prin motivele de apel in ceea ce priveste imposibilitatea faptica de prindere a numerelor de inmatriculare, se va retine ca instanta de fond a facut o analiza corecta si concreta a probelor administrate, dand valenta depozitiei martorului prezent la fata locului ce a relatat ca mijlocul de transport nu avea nici un numar de inmatriculare, lipsind inclusiv cea de pe semiremorca . De altfel, petentul nu a facut dovada imposibilitatii faptice de prindere a numerelor de inmatriculare sau al necesitatii acestora de a fi luate sau mutate de pe fata pe spate sau invers, sau al existentei vreunei probleme la sistemul de prindere a numarului de inmatriculare de pe semiremorca .
In mod corect a fost retinut de instanta de fond si aspectul invederat de petent sub aspectul perioadei de odihna, atat timp cat potrivit legii cel ce face o afirmatie trebuie sa si o dovedeasca . Simpla afirmatie nu poate reprezenta un argument veridic la seriozitatii si legalitatii .
In ceea ce priveste criticile apelantului, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului nu reprezinta una cu un grad de pericol social pentru circulatia pe drumurile publice din Romania – mai mult cu cat distanta parcursa era limitata, iar lipsa de diligenta nu poate fi apreciata doar prin prisma aspectului educativ si nu punitiv al masurii dispuse prin dispozitii legale de la care nimeni nu poate deroga .
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Avand in vedere considerentele mai sus expuse, se va aprecia ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca nu poate fi retinuta ca si o circumstanta atenuanta de natura a atrage inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul cuantumul relativ ridicat al sanctiunii aplicate, atata timp cat prin modalitatea concreta de savarsire a faptei - a refuzului petentului de a se legitima in fata inspectorilor ISCTR si numai la solicitarea inspectorilor de politie, fara posibilitatea insa de a le fi aratat inspectorilor ISCTR documentele solicitate – denota ca petentul nu a prezentat dovada clara si faptica a posibilitatii de a se aprecia ca masura avertismentului poate duce la o responsabilizare pe viitor a acestuia .
Mai mult, ca urmarea modificarilor survenite odata cu . HG 76/2014 in ceea ce priveste limitele amenzii aplicabile faptei contraventionale retinute in sarcina acestuia, instanta de fond in mod corect a statuat ca se impunea redozarea amenzii la minimul amenzii, potrivit pricipiului aplicarii legii mai favorabile .
In ceea ce priveste neindicarea in cuprinsul actului constatator a posibilitatii de a achita in 48 de ore de la data constatarii contraventiei a jumatate din minimul amenzii aplicate, Tribunalul va retine ca nu poate fi retinut ca existand un motiv de nulitate absoluta de natura sa duca la anularea actului constatator, dispozitiile art 16 alin 1 din OG 2/2001 fiind sanctionate cu nulitatea relativa .
Mai mult, asa cum s –a aratat in considerentele hotararii instantei de fond, dar retinute si in considerentele prezenteia, instanta de fond a reindividualizat sanctiunea aplicabila ca urmare a aplicarii legii mai favorabile urmare a modificarii cuantumului amenzii, diminuand obligatia de la 14.000 lel la 9000 lei . Instanta nu poate adauga la lege, mai mult cu cat dispozitiile art 6 alin 1 corob cu art 59 din HG 69/2012 fac trimitere la dispozitiile OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor numai in ceea ce priveste modalitatea concreta de fond si forma a actului constatator, nu insa si asupra aprecierii oportunitatii aplicabilitatii art 16 alin 1 din OG 2/2001 in intregul sau – daca legea speciala nu distinge in acest sens .
Pentru considerentele mai sus amintite, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul M. C. I. domiciliat în com. Priboieni, ., jud. Argeș în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER I. TERITORIAL 2 cu sediul în C., ., nr. 2, .. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5671/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. J. N. L.-V. M.
Grefier
E. N.
Red. Jud. fond. V. Ticea
Red. Jud. apel L.V.M.
4 ex./05.01.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 2570/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 122/2014.... → |
|---|
