Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 499/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 499/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 31384/212/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 499

Ședința publică de la 03 Septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E. C.

JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.

GREFIER: E. D.

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CP_, formulat de apelantul petent C. A. M., cu domiciliul în C., .. 28, jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., nr. 246, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1397/12.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apelantul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, după care;

Instanța ia act că apelantul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și constată că nu au fost solicitate probe noi în apel.

Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.11.2013, sub nr._, petentul C. A. - M., cu domiciliul în C., ..28, județ C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., să dispună, în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.11.2013, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, fiind oprit în trafic de un agent constatator, i s-au solicitat actele și petentul a prezentat permisul de conducere, fotocopia cărții de identitate a autovehiculului condus – originalul aflându-se la firma de leasing, fotocopia poliței de asigurare obligatorie – originalul aflându-se în autovehicul, petentul negăsindu-l la momentul controlului. După efectuarea verificărilor privind valabilitatea inspecției tehnice periodice și a documentelor anterior menționate, agentul constatator a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție, aplicând petentului sancțiunea amenzii contravenționale pentru neprezentarea unor documente și pentru aplicarea unei folii de protecție solară și antiefracție pe geamurile laterale ale autovehiculului. Petentul a explicat agentului constatator că autovehiculul nu îi aparține și că nu cunoaște dacă acele geamuri sunt sau nu omologate, iar ulterior a găsit și prezentat omologarea geamurilor din spate (lateral și luneta).

Sub aspectul legalității actului sancționator, petentul a invocat următoarele argumente: agentul constatator a reținut în sarcina petentului două fapte contravenționale, astfel că trebuia să evidențieze corespunzător și distinct fiecare sancțiune în parte, sub aspectul numărului de puncte-amendă și al cuantumului fiecărei amenzi în parte; in privința primei fapte contravenționale reținute în sarcina petentului, textul legal care o reglementează se referă la persoana care a aplicat folii pe geamurile laterale, iar nu la persoana care a fost depistată în trafic circulând cu un astfel de autoturism. Întrucât petentul nu este proprietarul autovehiculului, înseamnă că în sarcina acestuia nu putea fi reținută prima faptă contravențională; in privința celei de a doua fapte, petentul învederează că, după aprecierea sa, faptul de a nu avut la el cartea de identitate la momentul efectuării controlului prezintă o gravitate redusă, drept pentru care solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

În drept, petentul a invocat O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.U.G. nr.195/2002 republicată.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în original, Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.11.2013 (fila nr.11, din dosar), și în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cartea de identitate (fila nr.12, din dosar), deviz estimativ Comanda Service (fila nr.13, din dosar); factură fiscală (fila nr.15, din dosar).

Având în vedere data înregistrării prezentei cauze pe rolul instanței și forma în vigoare la această dată a art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.19 O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței .. CT XWM_ (fila nr.17, din dosar).

Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..

La data de 14.12.2013, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare, prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat întrucât, în ziua de 08.11.2013, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Bulevardul A. V., din C., având aplicate pe geamurile laterale folii neomologate de culoare neagră, care estompează vizibilitatea conducătorului auto în timpul mersului – faptă prevăzută și sancționată de art.148 pct.11 raportat la art.102 alin.1 pct.35 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Intimatul a învederat instanței că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și ale art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incidentă niciuna din cauzele care ar putea duce la anularea acestuia.

În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile O.U.G. nr.195/2002 republicată, ale H.G. nr.1391/2006 și ale O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator (filele nr.23 - 24, din dosar).

Prin sentinta civila nr. 1397/12.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.181 alin.1 pct.2 C.proc.civ., instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21.11.2013, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (08.11.2013), întrucât acesta i-a fost înmânat petentului în condițiile prevăzute de art.26 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.11, din dosar).

Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat, instanța a constatat că petentul nu a invocat lipsa niciuneia dintre mențiunile expres prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001. De asemenea, față de mențiunile înscrise în procesul verbal contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.

Pentru argumentele ce succed, instanța nu a putut reține ca întemeiate motivele de nulitate relativă invocate de petent.

Prin Decizia numărul XXII/19.03.2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat, fără cale de interpretare, că dispozițiile art.16 din O.G. nr.2/2001 fac trimitere la o nulitate relativă. În interpretarea noțiunii nulitate în sensul art.17 și art.16 din O.G. nr.2/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că, în afară de sancțiunea prevăzută de articolul 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, care este necondiționată de existența unei vătămări și care urmează regimul nulității absolute, se impune ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

În acord cu această interpretare, rezultă că motivul de nelegalitate invocat de petent vizează o nulitate relativă, iar nu una absolută așa cum pretinde petentul.

Instanța nu a putut reține ca întemeiat motivul de nulitate relativă invocat de petent.

Art.10 alin.1 și alin.2 din O.G. nr.2/2001: (1) Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. (2) Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă.. .

Art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001: Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Prin urmare, în ipoteza prevăzută de art.10 alin.1 și alin.2 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție reținută în sarcina contravenientului și constatată prin același proces verbal, urmând ca amenzile astfel stabilite să fie cumulate. Instanța a constatat că agentul constatator nu a aplicat sancțiunea amenzii fiecăreia dintre cele două fapte reținute în sarcina petentului, însă acestuia nu i s-a produs nicio vătămare având în vedere că prin cumularea sancțiunilor este respectată condiția impusă de art.10 alin.2 teza finală din O.G. nr.2/2001.

Având în vedere considerentele legale menționate și raportat la împrejurarea că din cuprinsul actului sancționator rezultă respectarea acestora, instanța a respins ca neîntemeiat motivul de nulitate invocat în apărare de petent.

Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, in urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că, la data de 08.11.2013, petentul C. A. – M. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, cu amendă în cuantum de 1.200,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.148 pct.11 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, sancționate de art.102 alin.1 pct.35 din O.U.G. nr.195/2002 si contravenției prevăzute de art.147 pct.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, sancționate de art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002.

Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 08.11.2013, a condus autoturismul marca KIA cu numărul de înmatriculare_ pe Bulevardul A. V., având aplicate pe geamurile lateral - față folii neomologate de culoare neagră si nu avea asupra sa cartea de identitate, certificatul de înmatriculare și polița RCA.

Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ care statuează că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Referitor la sarcina probei, instanța a avut în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).

În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța a reținut că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.

În al doilea rând, instanța a reținut că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ. din 1864 (preluat în art.249 C.proc.civ.).

În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).

Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).

Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța a reținut că, concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Potrivit art.109 alin.1 din O.U.G nr.195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier, iar conform art.179 alin.2 lit. b) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, principala atribuție a polițistului rutier este de a constata și aplica sancțiuni în cazul contravențiilor aflate în competența sa. Constatarea (perceperea) faptelor contravenționale are loc, de drept comun, prin propriile simțuri ale agentului rutier, fiind un moment distinct de cel al întocmirii procesului verbal și care urmează ca o consecință firească a constatării/perceperii faptei.

În speță, din raportul întocmit de agentul constatator (fila nr.23, din dosar) rezultă că agentul rutier a constatat fapta personal.

Din raportul menționat, instanța reține că la data de 08.11.2013, în jurul orelor 14:55, pe Bulevardul A. V., a fost oprit și scos din trafic autoturismul marca KYA cu numărul de înmatriculare_, care se deplasa pe Bulevardul A. V. dinspre Complex comercial Doraly Mall către CET, deoarece autoturismul avea aplicate folii de culoare închisă inclusiv pe parbriz, folii care estompau în mod evident vizibilitatea din exterior către interior.

Petentul a apreciat că nu i se poate reține în sarcină fapta contravențională prevăzută de art.148 pct.11 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 pe motiv că nu îi aparține autoturismul cu care a fost depistat în trafic. Față de conținutul textului legal care dă încadrarea juridică a faptei, instanța va respinge ca neîntemeiată apărarea formulată de petent, pentru argumentele ce succed: elementul material al laturii obiective a contravenției se referă la interdicția impusă conducătorului de autovehicul sau tramvai …de a avea aplicate folii, iar nu la aplicarea acestora de către proprietarul autovehiculului; prin urmare, petentul fiind depistat în trafic și având calitatea cerută de lege (conducătorului de autovehicul) este subiect activ al contravenției; prin reducere la absurd, motivul invocat de petent ar conduce la concluzia că toți utilizatorii autoturismelor care fac obiectul unui contract de leasing pot aplica astfel de folii și, deci nesocoti cu știință textul legal menționat, întrucât nu sunt proprietarii acestora; în motivarea cererii introductive de instanță petentul a recunoscut aplicarea foliilor, arătând că nu cunoștea dacă acestea erau sau nu omologate.

Instanța a constatat că petentul are o motivare contradictorie din care rezultă însă că a prezentat agentului constatator fotocopia cărții de identitate a autovehiculului condus – originalul aflându-se la firma de leasing, fotocopia poliței de asigurare obligatorie – originalul aflându-se în autovehicul, petentul negăsindu-l la momentul controlului. De altfel, în cuprinsul actului sancționator contestat, la rubrica alte mențiuni, s-a consemnat că petentul a prezentat o copie lizibilă a cărții de identitate. Or, dispozițiile art.147 pct.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 sunt foarte clare, ele impunând conducătorului de autovehicul sau tramvai să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, iar nu copii, fie ele și lizibile.

Cât privește încadrarea juridică, instanta a constatat că, în mod corect, faptele contravenționale reținute în sarcina petentului au fost încadrată în dispozițiile art.148 pct.11 și ale art.147 pct.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța a constatat că norma de incriminare a fost corect coroborată cu dispozițiile art.102 alin.1 pct.35 și ale art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002 care reglementează sancțiunile aplicabile contravențiilor reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.

Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța a constatat că faptele contravenționale există, că au fost săvârșite cu vinovăție de petent și că sunt corect încadrate în drept.

Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:

Potrivit art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Pentru a verifica legalitatea aplicării amenzii contravenționale aplicate petentului, textul legal anterior menționat trebuie coroborat cu art.1 din H.G nr.23/2013, care prevede că, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750,00 lei lună, iar începând cu data de 1 iulie 2013 – 800 lei.

Coroborând art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și art.1 din H.G nr.23/2013, rezultă că, în anul 2013, valoarea unui punct amendă este de 80,00 de lei.

În speța dedusă judecății, pentru cele două fapte contravenționale, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 1.200,00 lei, în raport cu dispozițiile art.102 alin.1 pct.35 și ale art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002, fiind respectată condiția impusă de art.10 alin.2 teza finală din O.G. nr.2/2001.

Față de gradul concret de pericol social al faptelor contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind mediu, instanța a conchis că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petentul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor săvârșirea unor fapte similare. În sensul celor anterior arătate, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. A. M. împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.11.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.

Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca agentul constatator era obligat sa evidentieze corespunzator, distinct, penttru fiecare sanctiune in parte, sub aspectul numarului de puncte si al cuantumului fiecarei amenzi in parte. A mai aratat ca isi mentine in continuare, in totalitate, solicitarile formulate prin plangerea contraventionala, cu motivarile aferente. A mai aratat ca nu a contestat in niciun fel situatia de fapt retinuta in procesul-verbal, recunoscand existanta celor doua fapte, insa considera ca instanta de fond nu a tinut cont de dispozitiile art. 10 alin.1 din OG 2/2001.

Intimata nu a depus la dosar intampinare.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC,Tribunalul retine ca apelul apelantului este fondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Se retine că, la data de 08.11.2013, petentul C. A. – M. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, cu amendă în cuantum de 1.200,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.148 pct.11 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, sancționate de art.102 alin.1 pct.35 din O.U.G. nr.195/2002 si contravenției prevăzute de art.147 pct.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, sancționate de art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002.

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute în sarcina petentului este:

art.148 pct.11 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, text legal care prevede: Se interzice conducătorului de autovehicul sau tramvai …să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior, cât și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă.
art.147 pct.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 text legal care prevede: Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat … să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.

Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că faptele reținute în sarcina petentului sunt sancționate corespunzător de:

art.102 alin.1 pct.35 din O.U.G. nr.195/2002 – dispoziție legală potrivit căreia aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale, cu excepția celor omologate și/sau certificate de către autoritatea competentă și care sunt marcate corespunzător constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni.
art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002 – dispoziție legală potrivit căreia nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin.2 (documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege) constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța de control retine ca acesta nu a fost întocmit cu respectarea disp. art. 10 din O.G 2/2001, deoarece este aplicata o singura amenda pentru doua contraventii-respectiv contraventiile prev.de art.102 alin.1 pct.35 din O.U.G. nr.195/2002 si art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002, neexistand o individualizare a amenzii aplicate pentru fiecare fapta in parte, ceea ce face imposibil controlul judiciar asupra sanctionarii fiecarei contraventii in limitele legale, iar aceasta nesocotire a dispozitiilor legale atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal de contraventie.

Daca o persoana a savârsit mai multe contraventii, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie", or asa cum se poate observa din cuprinsul procesului-verbal în sarcina petentului s-au retinut 2 contraventii, însa a fost aplicata o singura sanctiune petentul fiind obligat la plata sumei de 1200 lei, reprezentând amenda contraventionala.

Asa cum se prevede în mod expres în ordonanta, este necesar ca sanctiunea sa se aplice distinct pentru fiecare contraventie în functie de împrejurarile cauzei tinându-se cont de criteriile de individualizare prevazute de dispozitiile art. 21 alin. 3 din O. G. nr. 2/2001. Instanta nu se poate substitui agentului constatator si sa deduca ce anume sanctiune s-a avut în vedere, nefiind exclus ca pentru una din contraventii agentul constatator sa aplice gresit amenda.

Instanta retine ca prin modul de încheiere a procesului-verbal, petentului i s-a produs o vatamare care nu poate fi înlaturata decât prin anularea actului, nelegalitatea întocmirii procesului-verbal împiedicând instanta sa realizeze un control asupra temeiniciei procesului-verbal.

În consecință, instanta de control judiciar constata ca prima instanta nu a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica, astfel ca, dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va admite apelul formulat de apelantul petent C. A. M., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1397/12.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite plângerea, va anula procesul verbal . nr._ din 8.11.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul petent C. A. M., cu domiciliul în C., .. 28, jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., nr. 246, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1397/12.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:

Admite plângerea.

Anulează procesul verbal . nr._ din 8.11.2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E. C. I.-L. O.-D.

GREFIER,

E. D.

Jud.fond. C. I.

Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./03.10.2014/4 ex.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1639/2014. Tribunalul...		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 354/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 499/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 499/2014. Tribunalul CONSTANŢA