Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 354/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 4075/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr.354/RCA
Ședința publică din 18 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: I. L. O. D.
Judecător: D. R. C.
Judecător: C. N.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea recursului în C. administrativ și fiscal promovat de recurent I. C. - BIROUL RUTIER, în contradictoriu cu intimat I. G., cu domiciliul ales în C. ..5, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_, îndreptat împotriva sentinței civile nr.8853/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimat av. N. T. conform împuternicirii avocațiale depuse, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 pct.2 și urm. C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Apărătorul intimatului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri, excepții, sau probe de administrat cauzei decât înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, ia act de poziția procesuală a intimatului și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei solicită respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față reține:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ petentul a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/31.01.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În susținerea plângerii arată că, la ., atât petentul cât și autovehiculul căruia nu i-ar fi acordat prioritate, s-au asigurat pentru . că a plecat înaintea celuilalt autovehicul cu aproximativ 2 secunde, deci avea prioritate în sensul giratoriu.
Menționează că este taximetrist, iar permisul de conducere este mijlocul de subzistență al familiei.
În drept invocă disp. art. 57 din codul rutier.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În drept invocă disp. OUG 195/2002 rep, HG 1391/2006, OG 2/2001 rep.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. A fost depusă de intimat înregistrarea faptei reținute.
Prin Sentința civilă 8853/17.06.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului verbal.
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că prin procesul-verbal . nr._/31.01.2013 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei în baza art. 135/d din RA OUG 195/2002 rep și art. 100/3/c din OUG 195/2002 rep., dispunându-se totodată reținerea permisului de conducere.
S-a reținut în acest sens faptul că la data de 31.01.2013 ora 11.11 petentul a condus auto marca Daewoo cu nr._ pe . intersecția cu . acordă prioritate de trecere unui autovehicul care circula în sensul giratoriu cu direcția către P. IPMC.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale.
În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
În speță, a reținut prima instanță că petentul a adoptat o atitudine constantă de negare a săvârșirii faptei reținute în sarcina sa.
Nu s-a depus în cauză un raport al agentului constatator, iar din fotografiile depuse la dosar nu se poate distinge numărul de înmatriculare al autoturismului. Aceeași situație este reliefată și de înregistrarea comunicată de intimat care, chiar dacă înfățișează imaginea unui autoturism marca Daewoo, nu permite identificarea numărului de înmatriculare a acestuia.
Ca urmare a acestor dovezi, apreciază prima instanță își găsește aplicarea prezumția de nevinovăție, astfel cum rezultă din art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind instalat un dubiu rezonabil cu privire la realitatea faptei.
Dacă s-ar aplica prezumția de legalitate și temeinicie în situația dată, s-ar înfrânge în mod inerent prezumția de nevinovăție de care beneficiază acuzatul inclusiv în materia plângerii contravenționale, întrucât acesta a negat constant acuzația, fiind susținut și de înregistrarea video efectuată de agentul constatator.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimatul, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 21.11.2013
În motivare arată recurentul intimat faptul că ansamblul probator existent la la dosar relevă îndeplinirea elementelor răspunderii contravenționale, fiind de remarcat și punctul de vedere al petentului exprimat în cuprinsul procesului verbal. În speță, prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal, apreciază recurentul nu a fost înlăturată de contravenient prin administrarea altor probe.
În susținere au fost atașate înscrisuri în copie (filele 8,9)
Intimatul petent, legal citat și-a exprimat poziția procesuală asupra recursului în sensul respingerii acestuia, apreciind că nu există probe certe cu privire la presupusa încălcare a legislației, iar dubiul profită făptuitorului.
Procedând la judecata recursului prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul-verbal . nr._/31.01.2013 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei în baza art. 135/d din RA OUG 195/2002 rep și art. 100/3/c din OUG 195/2002 rep., dispunându-se totodată reținerea permisului de conducere.
S-a reținut în acest sens faptul că la data de 31.01.2013 ora 11.11 petentul a condus auto marca Daewoo cu nr._ pe . intersecția cu . acordă prioritate de trecere unui autovehicul care circula în sensul giratoriu cu direcția către P. IPMC.
În referire la criticile formulate, Tribunalul reține că acestea fac trimitere la aprecierea eronată a ansamblului probator prin prisma îndeplinirii condițiilor răspunderii contravenționale.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se constata din analiza materialului probator administrat in cauza faptul ca în mod eronat prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
După cum s-a reținut procesul verbal de contraventie intocmit de un agent constatator aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu, se bucura de o prezumtie de adevăr,însa aceasta prezumție nu este absoluta, ci relativa si poate fi combatuta prin probe pertinente, concludente si utile in cauza.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petentă prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se apreciază că in speta nu este incident principiul menționat, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca intimatul petent la data de referință nu a respectat obligațiile legale decurgând din actul normativ în temeiul căruia sancțiunea a fost aplicată. Mai mult, după cum se poate observa însuși petentul recunoaște săvârșirea faptei potrivit mențiunilor din cuprinsul procesului verbal.
În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Instanta de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, solutie ce va fi menținuta si in urma analizării recursului. In acest sens se are in considerare si faptul ca recurentul nu a inteles a se conforma dispozițiilor legale impuse dispozițiile legale sus citate.
Astfel, analizand legalitatea si temeincia procesului verbal contraventional, din prisma prevederior art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petentul, prin sustinerile avute si probele administrate, nu a rasturnat prezumtia de validitate de care beneficiaza actul sanctionator contestat.
Se reține astfel caracterul fondat al criticilor formulate de recurentul intimat, instanța de control judiciar constatând că în mod eronat prima instanța a apreciat asupra temeiniciei procesului verbal, considerente față de care, în temeiul art. 312 al.2 c.pr.civ., va admite recursul dedus judecății, cu consecința modificării în tot a sentinței atacate, iar pe fond va dispune respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurent I. C. - BIROUL RUTIER, în contradictoriu cu intimat I. G., cu domiciliul ales în C. ..5, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_, îndreptat împotriva sentinței civile nr.8853/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. _ .
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge plângerea contravențională ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2014.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR:
I. L. O. D. D. R. C. C. N.
GREFIER:
D. V. S.
Jud.fond D.E.A.
Red.decizie jud.C.N./2 ex/21.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 499/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 123/2014.... → |
|---|
