Pretentii. Sentința nr. 928/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 928/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 262/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 928
Ședința publică de la 20 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea revizuirii în contencios administrativ și fiscal având ca obiect revizuire-pretenții formulată de reclamantul N. R.-F., cu domiciliul în M., .. 11, ., . și cu domiciliul procesual ales în București, .. 2, ., ., București, în contradictoriu cu pârâta A., cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, București.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 13.03.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.03.2014 când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cererii de revizuire de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.2968/CA din 22.05.2013 pronuntata de Tribunalul Constanta-sectia contencios administrativ si fiscal instanta a dispus sesizarea Curtii Constitutionale cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a OUG nr.10/2013, a admis exceptia prematuritatii actiunii si a respins cererea formulata de reclamnatul N. R. F. in contradictoriu cu parata A. Bucurseti ca prematur formulata.
Prin Decizia nr.532 din 12.12.2013 pronuntata de Curtea Constitutionala a Romaniei a fost respinsa ca devenita inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor OUG nr.10/2013 pentru plata esalonata a despagubirilor stabilite potrivit Legii nr.9/1998.
In considerentele deciziei s-a retinut ca prin Decizia nr.528 din 12.12.2013 a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.10/2013 sunt neconstitutionale, sens in care au devenit incidente disp.art.29 alin.3 din Legea nr.47/1991 potrivit carora „ nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiin dneconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.”
La data de 14 ianuarie 2014 reclamantul N. R. F. a formulat cerere de revizuire impotriva sentintei civila nr.2968/CA pronuntata de Tribunalul Constanta –sectia contencios administrativ si fiscal in dosarul nr._ invocand in motivare faptul ca prevederile OUG 10/2013 au fost declarate neconstitutionale de catre Curtea Constitutionala.
Parata A. a formulat intampinare la cererea de revizuire prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neintemeiata.
Analizand cererea instanta retine:
Potrivit dispozițiilor art. 322 C.proc.civilă - "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
10. dacă, după ce hotararea a devenit definitiva, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocata in acea cauza, declarând neconstitutionala legea, ordonanta, ori o dispozitie dintr-o lege sau dintr-o ordonanta care a făcut obiectul acelei exceptii ori alte dispozitii din actul atacat, care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare.”
Sentinta civila a carei revizuire se solicita a ramas definitiva prin neapelare.
Prin Decizia nr.528 din 12.12.2013 Curtea Constitutionala a Romaniei a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.10/2013 sunt neconstitutionale.
Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei
excepții de necontituționalitate trebuie să profite, în primul rând, aceluia care ridică
excepția. În caz contrar, excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza, iar
instanța judecătorească nu poate sesiza Curtea [potrivit art.29 alin.(5) din Legea
nr.47/1992]. Că autorul excepției trebuie să fie primul beneficiar al deciziei prin care
se constată neconstituționalitatea unei norme legale, o stabilește chiar legiuitorul care
consacră revizuirea hotărârilor definitive pronunțate în cauzele în care a fost ulterior
admisă excepția de neconstituționalitate, atât în materie civilă, cât și în materie penală
Constatand indeplinite conditiile prevazute de lege, instanta va admite cererea de revizuire a sentintei civile nr.2968/CA din 22.05.2013 si va modifica in parte sentinta nr.2968/CA din 22.05.2013.
Pe fond instanta retine:
Prin Decizia nr.2490/4.12.2008 emisă de AUTORITATEA N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR a fost validata Hotararea nr.2354 emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului Constanta la data de 11.11.2005 si s-a dispus plata compensatiilor in cuantum de 107.504,75 lei numitilor N. Stanco si N. M..
Conform certificatului de mostenitor nr.7 din 19.07.2012 de pe urma defunctului N. Stanco au ramas ca mostenitor legal N. R.-F..
Prin conventia de partaj voluntar autentificata prin incheierea de autentificare nr.96/15.01.2009 emisa de BNPMariana M., N. Stanco si N. M. au convenit partajarea despagubirilor acordate in baza Hotararii nr.2354/11.11.2005 emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului Constanta si in baza Deciziei nr.2490/4.12.2008 emisa de A. in cote de ½ din suma totala de 107.504,75 lei, respectiv N. Stanco cota de ½ reprezentand 53.752,375 lei si N. M. cota de ½ reprezentand 53.752,375 lei.
Desi prin decizia nr.2490/4.12.2008 s-a despus ca suma acordata cu titlu de compensatie va fi esalonata in conformiatte cu art.38 alin.5 lit.c din HG nr.753/1998, pana la data prezentei actiuni nu a fost achitata nicio transa.
Potrivit art.1 alin.1 din L.nr.554/2004 - ”orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său și într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente”.
Conform art.2 alin.2 din lege, „se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.”
Art.2 alin.1 lit.i definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, fiind asimilat acestuia și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Acțiunea reclamantului prin care solicită obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata unor sume de bani stabilite prin Decizia nr.2490 are natura unei acțiuni în contencios administrativ, ce are drept scop sancționarea instituției publice pentru nepunerea în executare a unor acte administrative emise de ea însăși.
Conform art.38 alin. 5 si 6 din HG 753/1998 modificata si completata prin HG nr.1277/2007:
5)Compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a)integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b)eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c)eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6)Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior
Prin Dec.XXI din 19.03.2007 pronuntata de ICCJ in recursul in interesul legii s-a stabilit ca:
„În aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc:
Data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.
Validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.”
Instanta constată că pârâta nu a achitat reclamantului suma stabilite cu titlu de compensații reprezentand transa a I-a si a II-a, încălcând astfel dispozițiile mai sus citate. Singura apărare invocată de aceasta se referă la faptul că despăgubirile sunt plătite în limita fondurilor disponibile alocate de la bugetul de stat conform dispozițiilor legale în vigoare, respectiv Legea nr.9/1998.
Este nefondată susținerea pârâtei în sensul că obligația de plată este afectată de condiția alocării sumelor și că în funcție de realizarea acestei condiții se achită tranșele de despăgubiri persoanelor îndreptățite.
Textul sus citat instituie obligația de plată a compensatiilor într-un termen clar de doi ani consecutivi, urmând ca în decursul acestora plata să se facă în funcție de alocarea sumelor de la bugetul statului. Intenția legiuitorului a fost în sensul stabilirii unui termen în care să se achite aceste tranșe și nicidecum nu a stabilit o obligație sub o condiție aleatorie care să lase la latitudinea institutiei competente achitarea despăgubirilor.
Neacordarea drepturilor prevăzute de lege, în condițiile, în care legea arată că eșalonarea se poate dispune fără însă a depăși doi ani consecutivi (art.8 din Legea nr.9/1998) reprezintă un refuz nejustificat de a soluționa cererea în înțelesul legii nr.554/2004, nefiind dovedit faptul că în bugetul alocat în acest scop nu a existat disponibilul necesar pentru a achita suma conform dispozițiilor legale.
In mod constant, in aceasta chestiune litigioasa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca o decizie administrativa a autoritatii locale competente care recunoaste interesatului un drept de reparatie este suficienta pentru a crea un „interes patrimonial” protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 si ca, in consecinta, neexecutarea unei asemenea decizii constituie o ingerinta in sensul primei fraze al primului alineat al acestui articol ( a se vedea cauza Viasu contra Romaniei, cauza M. .. Romaniei). De asemenea, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaste dreptul la o despagubire al carui cuantum il si stabileste constituie o ingerinta a primei fraze din primul alineat al acestui articol (Elias c. Romaniei, nr._/02, § 21, 12 mai 2009). Curtea a constatat incalcarea dreptului de proprietate a petentului in cauza V., tinand cont de ineficacitatea sistemului de restituire si mai ales al intarzierii in procedura platii despagubirii (a se vedea si D. c.Romaniei).
Faptul ca parata se prevaleaza de lipsa fondurilor bugetare nu constituie o justificare rezonabila si obiectiva care sa conduca la o limitare a dreptului de proprietate al reclamantului, recunoscut de art.1, Protocol 1 CEDO, in conditiile in care nu exista criterii accesibile si previzibile pentru acordarea platilor, ci un sistem aleatoriu.
Prin urmare, instanta va admite cererea formulata, in sensul ca va obliga parata sa plateasca reclamantului in termen de 10 zile de la ramanerea irevocabila a hotararii suma de 53.752,375 lei din despagubirile stabilite prin Decizia nr.2490/4.12.2008 emisa de parata, suma ce va fi actualizata cu indicele de inflatie pana la data platii efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de revizuire formulată de reclamantul N. R.-F., cu domiciliul în M., .. 11, ., . și cu domiciliul procesual ales în București, .. 2, ., ., sector 1, București, în contradictoriu cu pârâta A., cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, București.
Modifică în parte sentința nr. 2968/CA din 22.05.2013 în sensul că:
Admite cererea.
Obligă pârâta să plătească reclamantului în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii suma de 53.752,375 lei din despăgubirile stabilite prin Decizia nr. 2490/4.12.2008 emisă de pârâtă, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C. E. D.
Tehnored.Jud. E.C./7.06.2014/4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1188/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 21/2014.... → |
|---|
