Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 671/2014. Tribunalul CONSTANŢA

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.

În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.

Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 07.10.2014, iar față de dispozițiile art.394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.03.2013 sub nr._ contestatoarea . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., anularea procesului- verbal . nr._ din data de 08.02.2013, prin care a fost sancționată cu amendă de_ lei în baza art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modificată, precum și exonerarea de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În esență, petenta a negat fapta reținută în sarcina sa, susținând că numita D. T., la momentul efectuării controlului de către agenții intimatului, desfășura un test de verificare a cunoștințelor și a aptitudinilor, test pe care societatea petentă le efectuează la angajarea fiecărui candidat.

În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2011.

În probațiune, petenta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, iar la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție în copie și contract individual de muncă.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că petenta a săvârșit cu vinovăție faptele descrise în procesul-verbal, iar obligația petentei de a încheia contractul individual de muncă subzistă și în perioada de probă.

De asemenea, intimatul a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.

În drept au fost invocate prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr.2/2001, ale Legii nr. 53/2003, ale Legii nr. 108/1999 și ale HG nr. 1377/2009, și a fost solicitată proba cu înscrisuri.

Intimatul a depus la dosarul cauzei documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat: fișă de identificare, fișa unității controlate, proces verbal de control nr._/08.02.2013, proces verbal de contravenție, precum și transcrierea mecanică a procesului verbal atacat.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției tardivității introducerii plângerii contravenționale, invocată de către intimat, arătând că cererea a fost depusă în termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal.

Pe fondul cauzei, petenta a solicitat admiterea plângerii, susținând că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, ba mai mult decât atât, a încheiat contracte individuale de muncă cu toți angajații, așa cum reiese din extrasul Revisal.

Prin încheierea din data de 07.10.2013, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de către intimat.

În temeiul art. 258 coroborat cu art. 255 C.pr.civ instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, iar pentru petentă proba testimonială cu un martorul G. I. C., a cărui depoziție a fost consemnată la fila 70 din dosar. De asemenea, instanța a încuviințat din oficiu proba testimonială cu martora D. T., însă această probă nu a putut fi administrată, întrucât martora nu se mai află în țară.

Prin sentința civilă nr._/20.12.2013 Judecătoria C. a admis în parte plângerea și a înlocuit amenda cu sancțiunea „avertisment”, reținând următoarele:

Prin procesul- verbal de contravenție . nr._ din data de 08.02.2013, petenta a fost sancționată cu amendă de_ lei în baza art. 16 alin. 1 și art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modificată, întrucât în urma controlului efectuat de către inspectorii de muncă s-a constatat că numita D. T. ar fi început activitatea de muncă în data de 06.02.2013, fără a avea încheiat contract individual de muncă.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De altfel, instanța reține că petenta nu a invocat motive de nulitate relativă ale procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).

Potrivit art. 16 alin. 1 Legea 53/2003 republicată, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Sub aspectul temeiniciei procesului- verbal, analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța constată că procesul- verbal este temeinic întocmit, petenta nefăcând dovada unei alte situații de fapt față de cea menționată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal.

Susținerile petentei în sensul că numita D. T. se afla la data de 07.02.2013 în procesul de selecție, desfășurând un test de aptitudini, și nu exista obligația încheierii contractului de muncă, nu pot fi reținute de către instanță, având în vedere că potrivit art. 31 din Codul muncii pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere. Așadar, obligația de a încheia contract individual de muncă subzistă și în această ipoteză, când angajatorul dorește să verifice aptitudinile salariatului.

Astfel, în fișa de individualizare, numita D. T. a declarat că la momentul controlului se afla în perioada de probă, fapt ce se coroborează și cu declarația martorului G. I. C., care a afirmat în fața instanței că numita D. T. susținea la momentul respectiv o testare pentru a stabili pe ce post urmează să fie angajată.

Contractul de muncă al numitei D. T. a fost înregistrat în REVISAL în data de 08.02.2013, cu începerea activității din 09.02.2013.

Analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că petenta nu a făcut proba contrară faptei constatate prin procesul-verbal, acesta fiind legal și temeinic întocmit.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că potrivit art. 21 alin.3 din O.G nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța are în vedere faptul că petenta a fost sancționată cu minimul prev. de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii pentru contravenția săvârșită și a avut o atitudine sinceră, nu a mai fost sancționată contravențional pentru fapte similare, iar a doua zi a încheiat contract individual de muncă cu numita D. T..

Instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, prin urmare se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu avertismentul.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel organul constatator,, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că însuși legiuitorul a apreciat că această faptă prezintă un grad ridicat de pericol social față de limitele speciale ale amenzii prevăzute de lege, astfel, în mod nelegal a fost înlocuită sancțiunea amenzii cu avertismentul, fiind aplicată amenda minimă iar petentul nu a dovedit existența unor motive care să atenueze gradul de pericol social al faptei.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 NCPC.

Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:

Prin procesul- verbal de contravenție . nr._ din data de 08.02.2013, petenta a fost sancționată cu amendă de_ lei în baza art. 16 alin. 1 și art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modificată, întrucât în urma controlului efectuat de către inspectorii de muncă s-a constatat că numita D. T. ar fi început activitatea de muncă în data de 06.02.2013, fără a avea încheiat contract individual de muncă.

Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal.

Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.

Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale, astfel că sub acest aspect criticile exprimate de recurentă sunt neavenite.

Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale apare ca neîntemieată.

Tribunalul apreciază însă că prima instanță, în mod corect, a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 din OG.2/2001.

Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.

Este adevărat că pentru contravenția reținută în sarcina intimatei petente, agentul constatator a aplicat amenda în limitele prevăzute de lege.

Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.

Tribunalul apreciază că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă –10.000 lei, nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale recurentei petente.

Prin urmare, controlul judiciar relevă că judecătorul fondului s-a raportat corect la dispozițiile art.21 alin.3 din OG.2/2001, în analiză a avut în vedere criteriile consacrate de dispoziția legală menționată, în raport de care a procedat la reindividualizarea sancțiunii, măsură permisă de art.7 alin.3 din OG.2/2001, care dispune că „ avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”

Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul promovat de apelant I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimată fiind .> cu sediul procesual ales la C..av. M. C. din C., ., județul C..