Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 322/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 31087/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.322
Ședința publică de la 12 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. N.
JUDECĂTOR A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul intimat D.G.R.F.P.G. P. COMISARIATUL GENERAL AL GARZII FINANCIARE - GARDA FINANCIARA CONSTANTA, cu sediul în mun.G., ., jud.G., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în mun.C., . ., jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.8392/10.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru intimata petentă av. Cotruța A. în baza delegației aflată la dosar, lipsă fiind intimata petentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei petente solicită respingerea recursului ca nefundat cu consecința menținerii sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, având în vedere că au dovedit faptul că presupusa faptă nu a fost săvârșită de către intimata petentă. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.8392/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă plângerea formulată de petenta . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de agenții constatatori din cadrul Gărzii Financiare - Secția C., la 1.12.2012, a cărui anulare a fost dispusă.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/01.12.2012 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei în baza art. 10 lit. b și 11 lit. b din OUG 28/1999.
S-a reținut în acest sens, în urma verificărilor efectuate în data de 01.12.2012 ora 13.30 la punctul de lucru al petentei situat in mun. Constanta . D, magazin textile, faptil că operatorul economic nu a eliberat bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic fiscal, pentru suma de 697 lei, sumă provenită din vânzările obținute la magazinul de textile, prin această faptă încălcându-se disp. art. 1 al.2 din OUG 28/1999.
Suma de 697 lei constatată ca nemarcată cu aparatul de marcat electronic fiscal a rezultat din confruntarea raportului X al aparatului de marcat fiscal care indica suma de 80 lei, cu monetarul întocmit din vânzările obținute de agentul economic, respectiv suma de 777 lei.
În baza art. 11 al. 3 din OUG 28/1999 suma de 697 lei a fost confiscată, iar conform art. 14 al.2 s-a dispus suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de trei luni.
Intimatul a depus la dosar monetarul întocmit.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).
Conform art. 1 al.2 din OUG 28/1999 rep. operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.
Potrivit art.10 lit. b din OUG 28/1999 rep constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
Fiind audiată sub prestare de jurământ, martora F. L. a arătat că agentii constatatori au intrat în magazin, s-au legitimat și i-au cerut sa facă casa, a facut ce i-au cerut, iar ulterior au întrebat-o daca mai erau bani în magazin. Martora a precizat că în incinta magazinului, în partea din spate, e amplasat un birou unde se ține contabilitatea magazinului, loc unde i-a condus pe agentii constatatori. La acest birou se afla un pahăruț în care erau banii incassati din vanzarile zilei precedente.
Martora a arătat că au întrebat-o ce reprezinta acei bani, însă nu a stiut ce sa le zică, fiind o fire mai emotiva, însă a bănuit că sunt acolo banii rezultați din vânzările zilei precedente.
Referitor la nota explicativă, martora a arătat că a scris ceea ce i-au zis agenții constatatori întrucât tremura de frica.
Raportat la declarația martorului audiat, instanța reține că suma de 697 lei reprezintă banii rezultați din vânzările zilei precedente, astfel că în sarcina acesteia nu poate fi reținută săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată.
P. considentele arătate instanța constată că procesul verbal este netemeinic, urmând a dispune anularea sa, atât în ceea ce privește sancțiunea principală, cât și, pe cale de consecință, și în ceea ce privește sancțiunile complementare.
Împotriva acestei hotărâri, organul constatator - în termen legal - a declarat recurs, apreciind-o nelegală și netemeinică.
Cererea de recurs a fost formulată în considerarea incidenței disp.art.304 pct.7 și 8 c.pr.civ., în referire la art.304/1 c.pr.civ.
Opinează recurentul că soluția instanței de fond este rezultat al greșitei interpretări a mijloacelor de dovadă administrate în cauză, că în mod nejustificat judecătorul fondului a înlăturat înscrisurile din conținutul cărora - cu puterea evidenței rezultă fapta contravențională, valorificând depoziția martorei audiată la propunerea intimatei petente, depoziție ce nu se coroborează cu un alt mijloc de dovadă administrat în cauză.
Recurentul invederează că împotriva agenților constatatori nu a fost formulată o plângere privitoare la un eventual comportament abuziv, astfel încât să fie primită declarația martorei, care în fața instanței arată că mențiunile din nota explicativă sunt făcute în contextul în care „tremura de frică”.
Legal citată, intimata petent nu a depus întâmpinare, însă a solicitat respingerea recursului, prin concluziile orale expuse de reprezentantul său convențional
Examinând legalitatea și temenicia hotărârii recurate, prin prisma dis.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul apreciază fondat recursul dedus spre soluționare.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/01.12.2012, . a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei în baza art. 10 lit. b și 11 lit. b din OUG 28/1999, reținându-se în sarcina sa fapta de a nu fi eliberat bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic fiscal, pentru suma de 697 lei, sumă provenită din vânzările obținute la magazinul de textile, prin această faptă încălcându-se disp. art. 1 al.2 din OUG 28/1999.
Pe calea plângerii contravenționale, recurenta petentă a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Plângerea formulată de petentă fost admisă de instanța de fond, pentru considerentele mai sus expuse.
Controlul judiciar relevă caracterul fondat al criticilor aduse hotărârii recurate, care este corolar al unei greșite interpretări a mijloacelor de dovadă administrate în cauză.
Soluția de lipsire de eficiență a procesului verbal contestat este argumentată exclusiv prin prisma analizei declarației martorei audiată la propunerea petentei.
Este de principiu că, forța probantă a mărturiei este lăsată la aprecierea instanței care, după ce evaluează critic depoziția martorului, trebuie să stabilească dacă faptul probat a fost dovedit și nu lasă nici o îndoială sau dacă faptul este nesigur și va trebui dovedit prin alte mijloace de probă.
Chiar dacă mijloacele de dovadă nu au o valoarea probatorie diferențiată, neexistând o „regină a probelor”, nu pot fi înlăturate decât argumentat înscrisurile exhibate de una din părți, ce au fost produse cu respectarea procedurii instituite pentru un anumit domeniu de activitate.
În „Nota explicativă” – anexă la procesul verbal contestat, s-a arătat de către prepusul intimatei petente că bonurile fiscale nu au fost emise, întrucât „ a fost aglomerat”.
Se verifică susținerile recurentei potrivit cu care nu a existat nici o sesizare privitoare la un eventual abuz în serviciu a inspectorilor ce au efectuat controlul, rămânând la nivel de simple afirmații susținerile petentei formulate în acest sens în cuprinsul plângerii.
Instanța de control judiciar va înlătura ca nesinceră declarația martorei audiată la instanța de fond.
Deși este de principiu că legătura de rudenie sau relațiile de subordonare dintre una din părți și martor nu creează prezumția de lipsă de obiectivitate, atitudinea martorului trebuie analizată critic prin prisma celorlalte mijloace de dovadă.
„Registrul de casă” de care se prevalează intimata petentă nu poate conduce la soluția preconizată, date fiind inadvertențele – corect sesizate de organul constatator.
Concluzionând, nu se poate susține cu temei că în cauză a fost răsturnată prezumția relativă de veridicitate a procesului verbal prin care a fost reținută abaterea contravențională, constatată personal de inspectorii Gărzii Financiare.
P. faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, adevărat, până la ceea ce instanța de contencios european numește „ o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate, însă –în egală măsură, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Prin prisma disp.art.304/1 c.pr.civ., examinând cauza sub toate aspectele, se constată că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a procesului verbal de contravenție care cuprinde elementele obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, fapta reținută în sarcina recurentei petente întrunind elementele constitutive ale contravenției pentru care i-a fost angajată răspunderea.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul nu se justifică.
Este adevărat că spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor. Dar, tocmai pentru realizarea acestui scop, legea contravențională prevede sancțiuni adaptate fiecărei specii de contravenții sau contravenienți.
P. contravenția reținută în sarcina recurentei petentei, sancțiunea stabilită – potrivit art.11 alin.1 lit.”b” este amenda de la 8.000 la 10.000 lei.
Opțiunea legiuitorului de a cuantifica o amendă consistentă sub aspectul cuantumului nu este întâmplătoare, fiind determinată în baza datelor furnizate de statisticile oficiale referitoare la fenomenul contravențional, la recrudescența și consecințele acestuia, de necesitatea de evaluare în norma de stabilire și sancționare a faptei a tericolului social al acesteia.
Chiar dacă se poate susține că în raport de norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social, tot nu se poate afirma cu temei că, în speță, fapta contravențională ar prezenta un grad de pericol social redus.
Aceasta întrucât, pe de o parte, delictele fiscale prin ele însele sunt fapte de pericol social consistent - optică îmbrățișată și de practica jurisprudențială a instanței de contencios european, iar pe de altă parte, este legitimă opțiunea legiuitorul intern care prin norme coercitive instituie sancțiuni contravenționale severe pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare.
În speță, relevanța pericolului social este dată nu de obiectul material al contravenției - suma de 697 lei, care nu a fost înregistrată cu aparatul de marcat electronic fiscal - care, de altfel nu este o sumă infimă, ci de obiectul juridic al acesteia, respectiv valoarea socială ocrotită și relațiile sociale generate de aceasta.
A concluziona că delicte fiscale, ca cel săvârșit de recurenta petentă, se circumscriu ilicitului contravențional cu un grad de pericol social redus ar însemna să ignorăm scopul mediat al faptei, dar și mobilul, motivația comiterii sale.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., recursul va fi admis, modificată sentința supusă controlului judiciar, în sensul respingerii ca nefondată a plângerii contravenționale.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta intimată D.G.R.F.P.G. P. COMISARIATUL GENERAL AL GARZII FINANCIARE - GARDA FINANCIARA CONSTANTA, cu sediul în mun.G., ., jud.G., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în mun.C., . ..D, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr.8392/10.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge ca nefondată plângerea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.02.2014.
P., Judecator, Judecator,
A. L. N. A. J. N. L. V. M.
Grefier, C. G.
Jud.fond.A. D.E
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./21.02.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1300/2014.... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 18/2014. Tribunalul... → |
|---|
