Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 697/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 697/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 3247/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 697
Ședința publică din data de 08 OCTOMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelantul C. N., cu domiciliul procesual ales în Ploiești, . nr. 18, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .-106, Județul C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 440/07.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
Instanța respinge proba cu înscrisuri solicitată de apelant ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere probele administrate la fond.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_ petentul C. N. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 16.08.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., solicitând anularea procesului-verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu cea a avertismentului. În motivare, petentul a arătat, în esență, că nu a văzut indicatorul de limitare a vitezei.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a depus întâmpinare prin care a susținut temeinicia și legalitatea procesului-verbal.
Întâmpinării i-au fost anexate o planșă fotografică, certificat de aprobare model, buletin de verificare metrologică, atestat al operatorului radar și înregistrarea video a faptei.
Petentul a formulat, peste termen, răspuns la întâmpinare, prin care a învederat instanței, în plus față de motivele inițial invocate, faptul că din probele depuse la dosar de către intimat nu rezultă dacă petentul se afla, într-adevăr, în raza de acțiune a indicatorului de limitare a vitezei.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu înregistrarea video și planșele foto depuse de către intimat.
Prin sentința civilă nr. Judecătoria M. a respins ca nefondată plângerea formulată, reținând următoarele:
„ Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 16.08.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul marca F. Punto cu nr. de înmatriculare_ pe D.N. 39, km 32+200m cu viteza de 92 km/h, depășindu-se viteza maximă admisă de 50 km/h.
Pentru aceste motive, contestatorul a fost sancționat cu 9 puncte-amendă în cuantum de 720 de lei și 6 puncte de penalizare.
Petentul a semnat procesul – verbal fără obiecțiuni.
- Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
- Sub aspectul temeiniciei, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (9 la 20 de puncte-amendă conform art. 98 alin. 4 lit. d) „se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. d)”.
Conform art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 3 constituie contravenție și se sancționează, pe lângă amenda contravențională, cu 6 puncte de penalizare „depășirea cu 41 – 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Așadar, din textul legal redat, rezultă că pentru a se reține în sarcina unui participant la trafic săvârșirea acestei fapte contravenționale trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
-Să se depășească viteza maximă admisă pe sectorul de drum și pentru categoria autovehiculului condus;
-Viteza înregistrată să fie mai mare cu 41 – 50 km/h decât cea maximă admisă;
-Constatarea să se facă prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
În privința primelor două condiții extrase din actul normativ, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul – verbal de contravenție. Astfel, din înregistrarea video efectuată cu aparatul radar în data de 16.08.2013 (f. 30) și transpunerea pe suport de hârtie a acesteia (f. 29) reiese că autoturismul condus de petent a fost înregistrat rulând cu viteza de 92 km/h (cadrele 6934-7000)
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, instanța constată că cinemometrul cu ajutorul căruia s-a constatat fapta deținea Certificat de aprobare model nr. 185/2001 (f. 27) și Buletin de verificare metrologică nr._/13.08.2013 cu termen de valabilitate 1 an (f. 28), deci valabil la momentul constatării contravenției (16.08.2013).
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală nr. NML 021 – 05 din 23 noiembrie 2005, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
În cauză, din înregistrarea video reiese faptul că în data de 16.08.2013 în intervalul orar 15:16:36 – 15:16:37 a fost înregistrat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ rulând cu viteza de 92 km/h.
Aplicând textele legale la situația de fapt rezultată din probele administrate, instanța constată că fapta săvârșită de către petent întrunește toate elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa. Astfel, petentul a depășit cu 42 km/h viteza maximă admisă, faptă constatată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În privința susținerilor petentului privind faptul că din planșele foto nu reiese faptul că acesta se afla în raza de acțiune a indicatorului de limitare a vitezei, instanța reține următoarele:
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor fiind un act administrativ, mențiunilor privind data și locul săvârșirii faptei din cuprinsul acestuia (constatări personale ale agentului constatator), astfel că li se aplică prezumția de temeinicie și veridicitate ce rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor O.G. nr. 2/2001.
După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportate la Convenția Europeană a Drepturilor Omului) pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții:
-respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului;
-respectarea dreptului la apărare.
În analiza principiului proporționalității în cauză, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În privința respectării dreptului la apărare, trebuie avut în vedere că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Prin urmare, instanța constată îndeplinirea celor două condiții în prezenta cauză, astfel că, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității contestatorului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Luând în considerare aceste principii, instanța reține că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, în măsura în care conțin constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și veridicitate, fără ca prin aceasta să fie încălcată prezumția de nevinovăție a unei persoane.
Prin urmare, aspectele consemnate în procesul-verbal, pe care agentul le-a constatat în mod nemijlocit prin propriile simțuri, se bucură de o prezumție în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a faptelor de către o persoană care formulează o plângere contravențională nu este suficientă pentru a răsturna prezumția născută împotriva sa, atâta timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile.
În cauză, locul săvârșirii faptei a fost perceput de către agentul constatator prin propriile simțuri, iar toate susținerile petentului au rămas în faza de simple alegații, nefiind dovedite prin probele administrate în cursul procesului.
Ca atare, cu toate că, prin plângerea formulată, petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator.
Totodată, trebuie avut în vedere faptul că, dacă s-ar impune în sarcina agentului constatator obligația de a face prin planșe foto dovada faptului că abaterea a fost săvârșită într-o zonă de limitare de viteză, în condițiile în care acest aspect constituie o constatare personală a sa, s-ar reduce la minim valoarea de act administrativ a procesului-verbal de contravenție, ceea ce contravine scopului legii.
Concluzionând, instanța reține că prezumția relativă de temeinicie și veridicitate a constatărilor personale ale agentului constatator, privind locul săvârșirii faptei, nu a fost răsturnată prin probele administrate pe parcursul judecății, astfel că procesul-verbal contestat îndeplinește condiția temeiniciei.
- Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța constată că sancțiunea aplicată petentului a fost în mod corect individualizată de către agentul constatator, proporțional cu gradul de pericol social al faptei petentului, fiind aplicată o amendă în cuantumul minimului special prevăzut de lege. Petentul nu a invocat în cauză circumstanțe reale sau personale care să atragă reținerea unui pericol social concret redus al faptei săvârșite, de natură a conduce la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul C. N. împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._ din data de 16.08.2013 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C..”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel petentul C. N. solicitând schimbarea hotărârii apelate și admiterea plângerii formulate, întrucât nu rezultă că cinemometrul cu acre a fost efectuată înregistrarea poate efectua măsurărori și în mioșcare, fiind încălcate disp. 4.4.din NML 021-05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”.
Față de apelul formulat intimatul-organ constatator nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi în fața instanței de apel.
Procedând la o nouă judecată în fapt și în drept în limita motivului de apel formulat Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 16.08.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul marca F. Punto cu nr. de înmatriculare_ pe D.N. 39, km 32+200m cu viteza de 92 km/h, depășindu-se viteza maximă admisă de 50 km/h.
Pentru aceste motive, contestatorul a fost sancționat cu 9 puncte-amendă în cuantum de 720 de lei și 6 puncte de penalizare
Legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție sunt susținute de probele administrate în cauză, din care rezultă că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 4 pct. 2 și 3 din Norma de metrologie legală NML 021-05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” pentru ca înregistrările efectuate să se bucure de forță probatorie potrivit legislației rutiere în vigoare; înregistrarea a fost efectuată de operator radar calificat iar fotografia radar depusă la instanța de fond îndeplinește cerințele prev. de art. 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, fiind precizate data și ora la care a fost efectuată măsurarea,valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului ,fiind efectuată autotestarea conform art. 3.2.6 din Normă; din înregistrare rezultă imaginea autovehiculului în care este pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia; aparatul radar era verificat metrologic iar verificarea era în termen de valabilitate raportat la data constatării faptei contravenționale, din buletinul de verificare metrologică nr._/13.08.2013 rezultând că aparatul cinemometru cu care a fost efectuată înregistrarea era omologat pentru a efectua măsurători atât în regim staționar cât și în regim de deplasare,
D. care urmează a respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelantul C. N., cu domiciliul procesual ales în Ploiești, . nr. 18, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .-106, Județul C., îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 440/07.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. S.
GREFIER,
G. M.
Jud. fond A.V.E.
Red. jud. dec. S.A.B./13.10.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 934/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1300/2014.... → |
|---|
