Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 405/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 10707/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 405
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție PA_, formulat de apelantul petent I I Z. L. PRIN Z. C. L., cu sediul în C., .. 12, .. 3, jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. - POLIȚIA MUNICIPIULUI C. - SECȚIA 4 POLIȚIE, cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul personal, legitimat cu CI ., nr._, emisă de SPCLEP C., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
La interpelarea instanței, apelantul arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apelantul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosarul de fond al cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și anularea procesului verbal.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de fata:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.04.2013 sub nr._, petentul Z. C. L., în calitate de reprezentant legal al Întreprinderii Individuale Z. C. L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/22.02.2013 întocmit de intimatul I.P.J. C. – Secția 4 și exonerarea de plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că la data de 21.02.2013 agentul șef M. R. s-a prezentat la punctul său de lucru din . se legitima, moment în care a fost informat că datele societății, domeniul de activitate și orice alte informații le poate lua de la sediul societății T. SA care se află în aceeași clădire cu petentul. Mai arată petentul că a avut cu agentul de poliție o discuție legată de sistemul de pază al punctului de lucru și că el a precizat că este în amenajări conform contractului de închiriere, însă . firmă de pază . SRL, cu agenți de patrulare și punct de control la poartă. Agentul de poliție i-a spus însă că trebuie să își angajeze firmă de pază iar ulterior a început să țipe la petent și să îl amenințe, spunând că scoate pistolul să îl împuște, motiv pentru care a depus și o plângere la P. de pe lângă Judecătoria C. și una la Ministerul Afacerilor de Interne.
Plângerea contravențională nu a fost motivată în drept.
Potrivit disp. art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În dovedirea plângerii contravenționale, petentul a depus la dosar în original procesul-verbal de contravenție . nr._/22.02.2013, copie a contractului de închiriere cu . a contractului de prestări servicii cz firma de pază . spațiul funcționabil din data de 12.10.2012
Intimata nu a formulat întâmpinare la plângerea contravențională, depunând însă documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal.
În dovedirea susținerilor sale, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul S. Ghoerghiță, mijloace de probă ce au fost admise de instanță, în temeiul art. 255 corob. cu art. 309 C.proc.civ., ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei. În acest sens, instanța a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorului S. Ghoerghiță declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.
Prin sentinta civila nr._ din 14.11.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petentul Z. C. L..
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
“Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.02.2013 s-a reținut în sarcina petentului fapta prevăzută de disp. art.60 lit. i rap. din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, faptă ce se referă la „refuzul de a asigura accesul reprezentanților autorităților publice aflați în exercițiul funcțiunii, al personalului poliției sau al jandarmeriei, special desemnat pentru exercitarea atribuțiilor legale de control, pentru luarea măsurilor de prevenire în obiectivele păzite sau asistate prin mijloace tehnice antiefracție și în organizarea activității de gardă de corp”; Astfel, în actul de constatare s-a reținut că petentul a refuzat să asigure accesul lucrătorului de poliție M. R. la punctul de lucru al unității din . pentru exercitarea atribuțiilor legale de control în domeniul „paza bunurilor”
Prin acest proces-verbal, în temeiul art.61 lit. a din același act normativ, s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 5000 lei, pentru fapta reținută drept contravenție, sancțiune ce reprezintă minimul prevăzut de lege.
I.Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 actualul C. proc. civ. care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a reamintit că, în materia contravențională prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea.
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.249 C. proc. civ conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății,sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În speță, petentul și-a motivat plângerea în principal pe o pretinsă atitudine abuzivă a agentului constatator iar în secundar a arătat că de la data de 01.07.2012 și până la data de 31.07.2013, conform contractului de închiriere nr. 189/30.07.2012, spațiul la care agentul M. R. face referire se afla scutit de la plata chiriei pentru că se afla în amenajare.
În realitate, potrivit mențiunilor din procesul verbal întocmit, petentul a fost amendat pentru fapta prevăzută de disp. art.60 lit. i rap. din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, întrucât a refuzat să asigure accesul lucrătorului de poliție M. R. la punctul de lucru al unității din . pentru exercitarea atribuțiilor legale de control în domeniul „paza bunurilor”. Astfel, el era ținut să probeze în fața instanței că, în realitate, situația de fapt a fost contrară celei reținute în proces verbal și că a permis agentului să își exercite atribuțiile.
Analizând însă cererea petentului, astfel cum a fost precizată ulterior, instanța constată că petentul nu neagă faptul că nu i-a permis accesul agentului, afirmând încă din primele rânduri ale plângerii că …”l-a rugat să aștepte afară” și că …vâzând că „nu este primit în interior”…a început să țipe la el. Mai relatează petentul în cuprinsul plângerii că l-a rugat să se adreseze directorului . vadă în ce poziție se afla fiecare chiriaș…”. Or, aceasta este tocmai atitudinea sancționată de prevederile disp. art.60 lit. i rap. din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Chiar dacă susținerile sale contrare din cuprinsul precizărilor la acțiune au fost confirmate parțial de către martorul S. Gherghiță, care atestă faptul că la un moment dat agentul s-a aflat în interiorul punctului de lucru al petentului, acest aspect nu este de natură să înlăture vinovăția acestuia din urmă. Astfel, refuzul de a asigura accesul reprezentanților autorităților publice aflați în exercițiul funcțiunii se manifestă atât sub forma refuzului efectiv de a nu permite accesul în imobil cât și prin atitudinea necooperantă sau ostilă a petentului față de agent, care, odată ce a pătruns în incintă, a fost împiedicat să efectueze controlul potrivit legii, situație care se regăsește în speță.
Pe de altă parte, apărările petentului legate de atitudinea agentului constatator nu pot fi analizate de către Instanță în cadrul plângerii contravenționale, întrucât excede competenței sale stabilite de lege, petentul având alte căi legale la dispoziție pentru a sancționa un eventual comportament abuziv al agentului constatator.
Pentru aceste considerente, apreciind că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, instanța, în temeiul disp. art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată și pe cale de consecință, va menține procesul-verbal de contravenție . nr._/22.02.2013, ca legal și temeinic întocmit.
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.451 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, coroborat cu art.468 alin.1 C.proc.civ. și la art.471 alin.1 C.proc.civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).”
In termen legal, petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul admiterii plangerii contraventionale si anularii procesului verbal cu consecinta exonerarii de plata amenzii contraventionale, cu cheltuieli de judecata.
In dezvoltarea motivelor de apel petentul a reluat motivele invocate in plangerea introductive si a sustinut ca practice, agentul de politie M. R. nu putea sa incheie un process verbal de constatare a contraventiei pentru ca efectiv nu venise in control, pentru ca era cu mainile goale si nu avea absolute niciun act la dumnealui, nici macar registrul de procese verbale de contraventie.
A invocat petentul ca procesul verbal este afectat de vicii de fond si de forma ce impun anularea acestuia, asa cum a solicitat in plangerea contraventionala. Procesul verbal nu a fost incheiat pe loc, asa cum era firesc si legal, si nu are evidentiat de loc motivul pentru care nu s-a incheiat cu ocazia constatarii contraventiei. Arata ca nu a semnat procesul verbal si nu este aratat motivul pentru care nu este semnat de el, ceea ce constituie un motiv de nulitate. In procesul verbal este consemnat faptul ca fapta imputata a fost constatata la data de 24.01.2013 deci cu o luna inainte fata de data la care a fost intocmit procesul verbal contestat.
La data intocmirii procesului verbal de contraventie punctual de lucru era in amenajare, nu functiona si nu era nici utilat.
Invoca apelantul ca instanta de fond a retinut in mod gresit situatia de fapt prin sentinta, avand in vedere ca martorul audiat S. G. a aratat ca agentul sef a intrat si a stat 20-30 minute in interiorul spatiului unde urmeaza sa-si deschida un punct de lucru.
Astfel, apreciaza petentul ca fapta nu exista pentru ca nu a refuzat a asigura accesul agentului sef in interiorul spatiului, fapt confirmat de martorul audiat in cauza, de aceea nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.60 lit.i din Leg.nr.333/2003.
In drept, apelul a fost intemeiat pe disp.art.466 si urm.C., OG 2/2001.
In apel nu au fost administrate alte probe noi .
Intimata, desi legal citata, nu a formulat intampinare la cererea de apel.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantului, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 476 alin.1 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelantului-petent a fost angajata prin procesul verbal . nr._/22.02.2013 pentru savarsirea faptei prevazuta de art. 60 lit.i din Leg.nr.333/2003. In fapt s-a retinut ca a refuzat sa asigure accesul lucratorului de politie la punctul de lucru al unitatii din municipiul Constanta, . pentru exercitarea atributiilor legale de control in domeniul pazei bunurilor.
A fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 5000 lei, conform art.61 lit.a din Leg.333/2003.
La punctul “mentiuni” s-a consemnat ca procesul verbal a fost incheiat in lipsa unui martor deoarece a fost incheiat la sediul politiei.
S-a consemnat totodata ca persoana sanctionata nu poate ridica obiectiuni nefiind de fata in momentul incheierii procesului verbal, fapta urmand a fi probate cu procesele verbale incheiate anterior.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Se retine ca instanta de fond a analizat judicios probele administrate in cauza, adoptand o solutie corecta, insusita de instanta de control judiciar.
In mod corect a punctat judecatorul fondului ca desi sustinerile petentului au fost confirmate partial de martorul S. G., care a declarat faptul ca la un moment dat agentul de politie s-a aflat in interiorul punctului de lucru al petentului, acest aspect nu este de natura sa inlature vinovatia si existenta faptei retinuta in sarcina petentului.
Declaratia martorului audiat in cauza nu este de natura sa confirme inexistenta faptei retinute in sarcina petentului. Declaratia martorului ca a auzit „ o discutie mai aprinsa intre petent si agentul constatator” poate confirma in egala masura starea conflictuala intre petent si agentul de politie.
Critica apelantului in sensul ca in mod nejustificat si nelegal procesul verbal a fost incheiat dupa o luna de la constatarea faptei nu poate fi retinut ca un motiv de nulitate al procesului verbal cata vreme, dispozitiile OG 2/2001 dau posibilitatea legala agentului constatator de a incheia procesul verbal in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei si in alt loc decat cel al savarsirii faptei.
Din procesul verbal intocmit la data de 17.10.2012 de acelasi agent de politie R. M., rezulta ca anterior, petentul a mai fost controlat de acelasi agent de politie sub aspectul asigurarii pazei bunurilor, fiind stabilita obligatia pentru petent ca pana la data de 1.11.2012 sa adopte o forma de paza din cele prevazute de lege. Prin urmare, sustinerea petentului ca agentul de politie a intrat direct, fara nicio problema in incinta punctului de lucru, nu s-a legitimat, si nu il cunostea, apare ca neveridica, dat fiind ca petentul avea cunostinta in urma unui control anterior ca avea de indeplinit niste masuri privind asigurarea pazei bunurilor, dispuse de acelasi agent de politie.
Lipsa semnaturii persoanei sanctionate din cuprinsul procesului verbal in conditiile in care s-a facut si mentiunea ca procesul verbal a fost incheiat la sediul politiei in lipsa persoanei sanctionate nu poate constitui un motiv de nulitate absoluta al procesului verbal, motivele de nulitate absoluta fiind strict si imperativ cele prevazute de art.17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei faptei retinute in cuprinsul procesului verbal contestat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra concludenței, pertinenței și utilității probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Se constata astfel ca apelantul-petent nu a dovedit contrariul situatiei de fapt retinute prin procesul verbal de contraventie contestat iar in contextul probatoriului administrat la fond nu este incident nici principiul „in dubio pro reo”.
Analiza dosarului de fond releva faptul ca instanta fondului a respectat toate garantiile procesuale.
În jurisprudenta CEDO, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii în fata unui tribunal, fara ca una din ele sa fie avantajata în raport cu cealalta parte din proces.
Acest principiu - unul din elementele notiunii mai largi de proces echitabil - impune fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa în conditii care sa nu o plaseze într-o situatie de net dezavantaj în raport cu adversarul" ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotarârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost - Huler contra Suediei, hotarârea 1997-I/24 noiembrie 1997).
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent I I Z. L. PRIN Z. C. L., cu sediul în C., .. 12, .. 3, jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. - POLIȚIA MUNICIPIULUI C. - SECȚIA 4 POLIȚIE, cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-D. E. C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. L. F.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
5.08.2014/4 ex.
| ← Pretentii. Hotărâre din 10-06-2014, Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 13/2014.... → |
|---|
