Pretentii. Sentința nr. 1644/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1644/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 2392/118/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1644
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.06.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. - V. M.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal, având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul P. S., cu domiciliul in mun Constanta, B – dul I . Gh . D., nr 81, . B, ., jud Constanta si domiciliul procesual ales la SCPA G., M. și Carașca- av G. – M. M., cu sediul in mun Constanta, ., nr 15, . A, . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. -ADMINISRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul in mun Constanta, ., nr 18, jud Constanta și chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul in Bucuresti, Splaiul Independentei, nr 294, sector 6 .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța, în temeiul disp.art.131 alin.1 Cod de procedură civilă, raportat la disp.art.95 pct 1 Cod procedura civila și art.10 alin.1 și 3 din Legea 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea.
Instanța deliberând, în temeiul dispozițiilor art.72 și urm., raportat la dispozițiile art. 65 din Noul Cod procedură civilă admite în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Ia act că Administrația F. pentru Mediu a formulat întâmpinare potrivit dispozitiilor art. 74 alin.3 cu referire la art. 65 alin.3 Cod de procedură civilă.
Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de chemata în garanție A.F.M, apreciind că este o apărare de fond.
În temeiul dispozițiilor art.260 cu referire la art. 258 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată și față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă închide dezbaterile.
In temeiul art. 395 Cod procedura civila rămâne în pronunțare asupra prezentei cereri.
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de fata constata :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul P. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu Administrația Județeana a Finanțelor Publice C. să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3451 lei achitată cu titlu de timbru de mediu actualizată cu indicele de inflatie până la data restituirii sale efective, obligarea pârâtei la plata unei dobânzi fiscale raportat la suma achitata actualizata, pentru perioada cuprinsa intre data comunicarii refuzului de restituire si data restituirii efecive, in conformitate cu dispozitiile art 124 rap la art 70 C proc fisc, precum si cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea in fapt a cererii se arata ca, prin Legea 9/2012, potrivit art 1 s –a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administratia F. pentru Mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar potrivit art 4 „obligatia de plata a taxei intervine cu ocayia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania.”
Apreciaza in esenta ca in raport de prevederile art 90 alin 1 TFUE nici un stat membru nu aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura, mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect produselor similare, iar potrivit art 25 din TCE – intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si export sau taxelecu efect echivalent . Aceasta interdictie aplicandu – se, de asemenea, si taxelor vamale cu caracter fiscal .
Invedereaza reclamantul ca, desi taxa de poluare nu reprezinta o taxa vamala direct, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second – hand deja inmatriculate in romania si cele cu provenienta din alte state, este evident caracterul sau de echivalent al unei taxe vamale .
Interpretand sistematic textele legale mai sus aratate, considera ca prin aceste prevederi se limiteaza libertatea statelor membre in materie fiscala de a restrictiona libera circulatie a marfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate si cele autohtone de natura similara .
Astfel, raportat la normele constitutionale ( art 11 alin 1 si 2 Constitutie ) dispozitiile OUG 50/2008 precum si Legea 9/2012, in prezent abrogate, sunt discriminatorii .
Prin noua reglementare instituita prin OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, nu a fost rezolvata problema retinuta anterior de dispozitiile OUG 50/2008 si Legea 9/2012 dispozitii apreciate de instantele de judecata ca avand caracter discriminatoriu, reiterand in continutul acesteia aceleasi dispozitii .
Apreciaza ca aceasta taxa, asa cum a fost reglementata, incalca principiul liberei circulatii a marfurilor, prevazut de art 34 – 36 din TFUE, dar si dispozitiile Cuprinse in art 15 alin 2 din Constitutia Romaniei si art 6 C civ .
In drept, art 16, art 148 alin 2 art 11 alin 1 si 2 Constitutia Romaniei, art 8 din Legea 554/2004, art 25, 28, 90 din TFUE, art 117 alin 1 lit d, art 70 si 124 C proc fisc .
In dovedire: inscrisuri (f10-32).
Pârâta Directia Regionala a Finantelor Publice Galati – Administratia Judeteana a Finantelor publice Constanta și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare(f.35-37), solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, in esenta, pârâta arată că nu se poate reține faptul că reclamantul a fost discriminat sub aspectul achitarii obligatiei la prima inmatriculare, neputand fi retinuta dupa data de 1.01.2013, cand a incetat suspendarea dispusa prin OUG 1/2012 a dispozitiilor art 2 lit i, ale art 4 alin 2 si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art 5 alin 1 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule .
În considerarea disp.art.72 c.pr.civ., cu ref. la art.1 si art. 5 din legea 9/2012, pârâta formulează cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Prin intampinarea formulata si depusa la dosar ( f 42) chemata in garantie Administratia F. pentru Mediu a invocat exceptia inadmisibilitatii, iar pe fond respingerea actiunii ca nefondata .
Tribunalul analizând pretențiile reclamantei și apărările pârâtelor, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
In considerarea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, la data de 27.01,2014 și in vederea inmatricularii autoturismului – cu chitanta . nr_ este achitata suma de 3451lei, autovehicul anterior inmatriculat in Romania pe numele de P. A. D., conform certificatului de atestare fiscala A 1962/22.01.2014( f 18) .
La 21.02.2014 a fost înregistrată la autoritatea fiscală cererea prin care reclamantul a solicitat restituirea sumei de 3451 lei, punctul de vedere al pârâtei fiind consemnat în adresa nr_(_)/21.02.2014 (f10).
Apreciind ca fiind nejustificat refuzul de restituire exprimat prin adresa sus menționată, reclamantul a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
Tribunalul reține că potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2008, „ se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.”
Calea unei acțiuni în contencios administrativ este deschisă nu doar celui care contestă un act administrativ tipic, ci și celui care atacă în justiție actul administrativ atipic (asimilat), adică al tăcerii administrației, respectiv al refuzului nejustificat.
De altfel, actul administrativ vătămător pentru reclamantă îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului de procedură fiscală sunt asigurate prin cererea de restituire formulată.
In raport de solicitarea reclamantei, se va retine ca prin hotărârea pronunțată de instanța supremă în dezlegarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr.24/14.11.2011 – obligatorie pentru instanțe, s –a statuat ca „ Procedura de contestate prevăzută de art.7 din OUG 50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei depoluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.(1) lit.”d” din același cod”.
În raport de chiar motivarea prezentată în cererea introductivă de instanță se reține în situația de speță că autoturismul pentru care s-a solicita înmatricularea a mai fost anterior inregistrat . al Uniunii Europene fiind vorba despre un autoturism rulat.
Dispozițiile OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instituiau obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 .
Obligația de plata a taxei a intervenit cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Prin raportare la data intrării în vigoare a dispozițiilor menționate s-a concluzionat că taxa pe poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care era efectuată prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara, considerandu – se astfel ca are caracter discriminatoriu .
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, s –a prevazut în art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Deși aplicarea dispozițiilor art. 4 al.2 din legea 9/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 potrivit OUG 1/2012, se observă că la data formulării cererii de înmatriculare, cât și la aceea a exprimării refuzului de realizare a operațiunii de restituire a taxei, efectele suspensive edictate de prevederile legale menționate încetaseră.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule, se plătește potrivit dispozițiilor anterior menționate, cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România.
În speță, fata de temeiul de drept invocat in susținere, investirea instanței de judecata vizează lămurirea faptului dacă taxa instituită cu ocazia înmatriculării, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspectiva prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamant – art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că taxa pentru înmatriculare se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
Se va retine ca raportul juridic de drept material devenit litigios și dedus judecății a survenit sub imperiul OUG nr.9/2013.
Astfel, dispozitiile cuprinse in art.4 alin.1 arata că „ Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare” (..).
Art.6 din OUG. nr.9/2013 identifică elementele în raport cu care determină cuantumul timbrului de mediu, iar art. 7 prevede că:
(1)În cazul în care pentru un autovehicul s-a plătit taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule sau timbrul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență și pentru care nu s-a dispus de către instanțe restituirea acestora, autovehiculul este ulterior scos din parcul auto național și i se restituie ultimului proprietar valoarea reziduală a timbrului. (2)Valoarea reziduală a timbrului reprezintă suma care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național, calculată în baza legislației după care s-a stabilit cuantumul taxei datorate la momentul înmatriculării, în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării sau transcrierii dreptul de proprietate asupra unui autovehicul rulat, folosindu-se vârsta vehiculului de la momentul scoaterii din parcul auto național (..).
Art.110 din TFUE (fost art.90 din Tratatul Comunității Europene) – în raport de care se invocă neconformitatea legii interne, prevede că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În jurisprudența referitoare la art.90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține incidența acestui text, respectiv: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și cele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
De asemenea, în jurisprudența comunitară se recunoaște în mod constant libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiat pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.110 paragraf 1 din TFUE, în funcție de criterii obiective, ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (hot.Outokumplu, C.213/96, Nadasdi și N. C.290/05), precum și dacă sistemul de taxare este suficient de precis, astfel încât să se poată efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/98).
Sub acest aspect, din cuprinsul noului act normativ, rezultă că timbrul de mediu se aplică autoturismelor –indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al uniunii Europene sau de pe piața internă, fiind exclusă din sfera de aplicare a timbrului autoturismele prev. la art.3 din OUG nr.9/2013, însă pe baza unor criterii ce privesc destinația, iar nu proveniența.
În aceste condiții, se constă că nu poate fi retinuta ca fiind incidentă încălcarea art.110 TFUE deoarece taxa aplicată produselor din alte țări membre și cea aplicată produsului național similar este determinată după aceeași formulă de calcul, având în vedere criterii obiective (emisii de CO2, capacitate cilindrică, vechimea sau rulajul autovehiculului), fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de produsele naționale.
De asemenea, se observă că sistemul de taxare stabilit prin OUG.nr.9/2013 este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul al deprecierii autoturismelor care se înmatriculează pentru prima dată în România, și prevede – prin art.9, posibilitatea de a contesta deprecierea.
Articolele 34 -35 din TFUE se referă la importurile, respectiv exporturile din interiorul UE și interzic „restricțiile cantitative și oricare alte măsuri cu efect echivalent” între statele membre, în vreme ce articolul 36 TFUE prevede derogări de la libertățile aferente pieței interne stabilite prin articolele 34 și 35 TFUE, în cazurile justificate din anumite motive specifice.
Dispozițiile menționate au, practic, rol de mecanism de siguranță, care garantează verificarea compatibilității cu legislația UE a oricărui obstacol în calea comerțului din piața internă, iar reglementările specifice care pot aduce atingere pieței interne, cum ar fi prevederile fiscale ale articolului 110 TFUE., prevalează asupra dispozițiilor generale ale articolelor 34-36 TFUE.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de „taxă cu efect echivalent”, constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, „oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia”, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță, nu exista o discriminare, rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat un vehicul rulat este obligat a plăti timbrul de mediu potrivit dispozițiilor aplicabile la data solicitarii inmatricularii, în condițiile în care, obligatia in discuite este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute, se apreciază că acțiunea promovată este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
Consecință a respingerii ca nefondate a acțiunii deduse judecății în contra AJFP C., urmează a fi respinsă și pretenția pârâtei, întemeiată pe disp.art.72-74 c.pr.civ., respectiv cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulata de reclamantul P. S., cu domiciliul in Mun Constanta, ., nr 81, ., ., jud Constanta in contradictoriu cu parata DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE GALATI – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul in mun Constanta, ., nr 18, jud Constanta ,ca nefondata .
Respinge cererea de chemare in garanțe formulata de parata DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE GALATI – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul in mun Constanta, ., nr 18, jud Constanta în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU, cu sediul in Bucuresti, Splaiul Independenței, nr 294, sector 6 ,ca nefondata .
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Calea de atac se va depune la Tribunalul Constanta – Sectia C. Administrativ si Fiscal .
Pronuntata in sedinta publica, astăzi, 6 iunie 2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. V., A. G.,
Red/Tehnored/M.L.V/5 ex/30.06.2014.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 983/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 15/2014.... → |
|---|
