Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 993/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 993/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 32521/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 993
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.11.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta intimată DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.–ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr.18, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5503/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată petentă fiind ., cu domiciliul în C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.5503/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta . procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la 24.10.2013 de agentul constatator din cadrul AJFP C.. A fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ._ încheiat la data de 24.10.2013 de către intimat, petenta ., a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 219 alin. 1 lit. b) și art. 219 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003 completată și modificată.
S-a reținut că, din verificările efectuate la data de 24.10.2013, petenta nu a depus declarația D 100 aferentă lunii iunie 2013.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentei privind netemeinicia procesului-verbal, în conformitate cu art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Așa fiind, instanța reține următoarele:
Conform prevederilor OG nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală):
Art. 219 alin. 1 „Constituie contravenții următoarele fapte: b) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume;”.
Art. 219 alin. 2 „Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel: d) (…) cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), g)-m);”
Art. 81 alin. 1 „Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.”
Potrivit acestor dispoziții, petenta avea obligația de declarare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor surse astfel cum prevăd dispozițiile art. 81-83 din OG nr. 92/2003 și implicit să depună la organul fiscal declarația D100 aferentă lunii iunie 2013.
De altfel, instanța reține că însuși petenta admite și recunoaște faptul că a omis să depună această declarație către organul fiscal.
Având în vedere că nu s-a conformat acestei obligații, în mod legal petenta a fost sancționată contravențional.
În ce privește cererea subsidiară formulată de petentă, instanța reține că pericolul social al contravenției nu este unul atât de însemnat încât să nu permită reindividualizarea sancțiunii. În acest sens instanța reține că petenta nu a mai fost sancționată contravențional, aceasta a fost de bună credință și a achitat la timp impozitele datorate pe veniturile microintreprinderilor, iar nedepunerea declarației a fost cauzată doar de o neînțelegere cu angajații societății petente în ceea ce privește depunerea prin sistem electronic a acesteia.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat însă sancțiunea contravențională a fost neproporțional aplicată, motiv pentru care plângerea contravențională formulată urmează să fie admisă în parte, cu consecința înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
Împotriva acestei hotărâri, D. G. - AJFP C. în termen legal - a declarat apel.
Apelanta –organ constatator opinează că soluția instanței de fond este greșită raportat la reindividualizarea sancțiunii aplicate petentei, susținând că în mod judicios a fost aplicată amenda, în cuantumul minim prevăzut de lege, că fapta nu este de o gravitate redusă, iar agentul constatator a făcut o corectă aplicare și interpretare a disp.art.5 alin.5 din Og nr.2/2001.
Legal citată, intimata petentă a depus întâmpinare (f.8), solicitând respingerea apelului ca nefundat.
Examinând legalitatea și temenicia hotărârii apelate, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ._/ 24.10.2013 ., a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 219 alin. 1 lit. b) și art. 219 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003 completată și modificată, reținându-se în sarcina sa că nu a depus declarația D 100 aferentă lunii iunie 2013, fapt rezultat din verificările efectuate la 24.10.2013.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, a fost contestată legalitatea și temeinicia actului sancționator.
Cale de atac specifică dreptului contravențional, plângerea este instrumentul prin care persoanei (fizice/juridice) calificate ab initio drept „contravenient”, printr-un act administrativ i se recunoaște posibilitatea contestării în justiție, în fața unei instanțe independente și imparțiale, care trebuie să statueze asupra legalității și temeiniciei actului constatator dresat în prima fază a procesului contravențional.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța de fond – prin hotărârea supusă controlului judiciar, a admis în parte plângerea, reindividualizând sancțiunea principală.
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agentul constatator în procesul verbal contestat.
Hotărârea nu este lipsită de temei legal, nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În mod judicios, prima instanță a circumscris analiza pericolului social concret al faptei la criteriile consacrate de art.21 alin.3 din OG.2/2001.
Fără a mai relua în motivare argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, analiza relevă că soluția este corectă și justificat de faptul că, spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.
Este adevărat că pentru contravenția reținută în sarcina recurentei petentei, sancțiunea stabilită de lege este amenda de la 1.000 la 5.000 lei, iar agentul constatator a aplicat amenda în limitele prevăzute de lege. Dar, dacă aceste limite nu ar fi fost respectate nu se punea problema reindividualizării sancțiunii, ci a anulării actului sancționator.
Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.
Tocmai prin prisma acestei prerogative, în urma unei corecte analize, argumentat, instanța a reindividualizat sancțiunea, iar Tribunalul reține în argumentarea soluției – alăturat circumstanțelor reale invocate de judecătorul fondului și aspectul derivat din circumstanțele personale ale intimatei petente, societate despre care nu s-a susținut și probat că s-ar afla în recidivă contravențională.
Față de cele ce preced, în temeiul disp.art.480 alin.1 c.pr.civ., apelul dedus judecății va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelanta intimată DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.–ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr.18, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5503/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată petentă fiind ., cu domiciliul în C., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond.P. A.R.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./28.11.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2703/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 580/2014.... → |
|---|
