Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 580/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 580/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 21416/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.580/APCA
Ședința publică din 17.09.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B. S.
Judecător M. C.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA – SR cu sediul în C., . în contradictoriu cu intimat – petent C. N., cu domiciliul în C. ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul petent care se legitimează cu CI . nr._, lipsind apelanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Intimatul petent, având cuvântul solicită administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează.
Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Întrebat fiind, intimatul arată că dezbaterile asupra apelului pot avea loc și astăzi.
Instanța stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 17.09.2014, deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul petent, solicită respingerea apelului cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond.
Față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 7.08.2013, petentul C. Nicușor a solicitat în principal anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ din data de 28.07.2013 emis de intimatul I.P.J. C.. În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că, deși a cerut să i se prezinte înregistrarea radar, polițistul nu i-a prezentat nimic, astfel încât, până la proba contrarie, se consideră nevinovat
Plângerea nu a fost motivată în drept iar în dovedirea celor susținute a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 18.10.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că petentul a fost surprins de aparatul radar circulând cu viteza de 152 km/h, abatere ce a fost filmată cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul de poliție cu nr._ .
În drept, a invocat prevederile O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 2/2001 și H.G. nr. 1391/2006.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a anexat la dosar documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție, foto radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul operatorului radar și certificatul de omologare.
Prin sentința civilă nr._/12.12.2013 Judecătoria C. a admis în partea plângerea, a dispus înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului și restituirea permisului reținut, a atras atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandat acestuia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate, reținând următoarele:
„ În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contraventiei CP nr._ din data de 28.07.2013 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei (9 puncte amendă) și cu măsura complementară a reținerii permisului auto întrucât a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 A km 192 între loc. O. și mun. C. având o viteză de 152 km/h, faptă sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 republicată, raportat la art. 111 alin. 1 lit. c din același act.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare.
Conform dispozițiilor normative indicate în procesul verbal de contravenție:
Art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) – (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Art. 102 din O.U.G. nr. 195/2002 – (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Susținerile petentului conform cărora nu ar fi avut viteza reținută în procesul-verbal sunt neîntemeiate, fiind contrazise de probele înaintate la dosarul cauzei de intimat. Astfel, din fotografiile efectuate de aparatul video-radar înaintate de organul constatator la dosarul cauzei, constatăm faptul că autoturismul înmatriculat cu nr._ a fost surprins în data de 28.07.2013, ora 19:12, rulând cu viteza de 152 km/h. Fotografia a fost efectuată cu un mijloc tehnic verificat metrologic și de către o persoană care deține autorizație de operator radar (conform buletinului de verificare metrologică și atestatului de operator radar înaintate de asemenea la dosar de către intimat). În ce privește limita de viteză pe sectorul de drum pe care a fost constatată contravenția, fiind un drum european limita de viteză era conform dispozițiilor art. 49 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2002 de 100 km/h, astfel că petentul a depășit cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă.
Raportat la ansamblul considerentelor anterior expuse, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept.
Pe de altă parte, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 5 și 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale petentului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ținând cont de dispozițiile legale mai sus menționate, precum și de atitudinea petentului de recunoaștere și regretare a faptei comise, însoțită de circumstanțele personale ale acestuia, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale, atât cel represiv, cât și cel educativ, este realizat și prin aplicarea unui avertisment, sens în care va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu avertismentul.
De asemenea, instanța va atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite și va recomanda acestuia să respecte pe viitor dispozițiile legale.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel organul constatator I. JUDEȚEAN AL POLIȚIEI C., care solicită schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii în tot a plângerii contravenționale, motivat de împrejurarea că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, petentul nu a recunoscut și regretat fapta comisă și nu se află la prima abatere.
Față de apelul formulat intimatul-petent nu a formulat întâmpinare .
Au fost administrate noi în fața instanței de apel: înscrisuri- cazier auto.
Procedând la rejudecarea fondului în limitele stabilite de către apelant Tribunalul constată că apelul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contraventiei contestat petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei (9 puncte amendă) și cu măsura complementară a reținerii permisului auto întrucât a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 A km 192 între loc. O. și mun. C. având o viteză de 152 km/h, faptă sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 republicată, raportat la art. 111 alin. 1 lit. c din același act.
Potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cărora: Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Date fiind valorile sociale ocrotite prin norma sancționatoare, și anume siguranța circulației pe drumurile publice, fapta concretă reținută în sarcina contravenientului, și anume depășirea cu mai mult de 50 de kilometri a vitezei maxime admise,
Văzând că, contrar a ceea ce a reținut instanța de fond, intimatul-petent nu a recunoscut fapta nici la momentul constatării acesteia și nici prin plângerea formulată,
Văzând că, potrivit cazierului auto, intimatul-petent a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002,
Se apreciază că instanța de fond în mod greșit a procedat la reindividualizarea sancțiunilor contravenționale, și cu atât mai mult a celei complementare, întrucât nu poate fi reindividualizată o sancțiune contravențională complementară – suspendarea temporară a dreptului de a conduce, într-una principală- avertismentul
Suspendarea dreptului de a conduce nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto, risc dovedit tocmai prin săvârșirea contravenției în cauză, și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic, gravitatea obiectivă a faptei contravenționale săvârșite este cea care impune obligativitatea acestei sancțiuni. Tocmai faptul cunoscut că această sancțiune se aplică în mod automat, indiferent de urmările produse și circumstanțele personale, ar trebui să descurajeze participanții la trafic de la săvârșirea contravențiilor cărora această sancțiune le este aplicată . Sancțiunea este individualizată chiar de legiuitor în funcție de gradul de pericol social al faptei, stabilindu-se o durată a suspendării exercitării dreptului de a conduce de 60 de zile, comparativ cu alte contravenții, de gravitate mai mare, pentru care durata suspendării exercitării dreptului de a conduce este mai mare .
Suspendarea dreptului de a conduce este luata de drept si reprezinta o masura care nu are la baza o prezumtie de vinovatie a conducatorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contraventiei ce face obiectul procesului in fata instantei. Prin urmare aceasta sanctiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, intrucât priveste protectia interesului public fata de riscul potential pe care il prezinta un conducator auto suspectat de incalcarea grava a regulilor de circulatie rutiera si indeosebi fata de pericolul pe care il prezinta ignorarea dispozitiilor legale pentru participantii la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curtii Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franta, 7 decembrie 1999).
D. care în temeiul art. 480 Cod procedură civilă urmează a admite apelul formulat și a
schimba sentința apelată în sensul respingerii plângerii formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de apelant I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA – SR cu sediul în C., . în contradictoriu cu intimat – petent C. N., cu domiciliul în C. ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Respinge plângerea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. B. S. M. C.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond L.F.
Red.decizie jud. A.B.S./2 ex/30.09.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 993/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2077/2014. Tribunalul... → |
|---|
