Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 13/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 13/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 6076/212/2013

ROMÂNIA

Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ_

Ședința publică din data de 13.10.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – I.-L. O.-D.

JUDECATOR - C. Moțîrlichie

GREFIER - M. G.

Pe rol, soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție - promovat de apelanta intimată A.N.A.F DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5348/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ intimată petentă fiind . SRL, cu sediul în C., ., ., apt. 5, cam 2, parter, județul C..

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.

În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Instanța constată că intimata a invocat prin întâmpinare excepția nulității recursului.

Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 13.10.2014, iar față de dispozițiile art.394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.02.2013, sub numărul_, petenta S.C. ACITER I. S.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de contravenție ./2012 nr._, întocmit la data de 08.02.2013, de intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., solicitând anularea acestuia.

În motivare, petenta a susținut că la data de 24.02.2011 a depus declarațiile 101 privind impozitul pe profit aferent anului 2010, înregistrate sub nr._/24.02.2011 la Administrația Financiară C.. Aceste declarații atestau efectuarea de către petentă a plății către statul român a sumei de 103.200 lei cu titlu de impozit pe profit aferent anului 2010. Petentul a mai arătat că la data de 08.02.2013, la finalizarea unui control de TVA, inspectori din cadrul ANAF au precizat că în evidențele informatice ale acestei instituții petenta figurează cu declarația 101 aferentă anului 2010 ca nedepusă. Petenta susține că, deși a prezentat declarațiile depuse și înregistrate, reprezentanții intimatei au aplicat o amendă în cuantum de 2000 lei conform art. 219 alin. 2 lit. d din OG 92/2003, rep. pentru contravenția prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. b din același act normativ, sumă din care petenta a achitat 500 lei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.

În probațiune petenta a depus în copie următoarele înscrisuri: declarația 101 privind impozitul pe profit aferentă perioadei 01.10 – 31.12. 2010, declarație 101 privind impozitul pe profit aferentă perioadei 01.01-30.09.2010, proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2012 nr._/08.02.2013, chitanță . nr._, precum și dovada achitării sumei de 103.200 lei către bugetul de stat cu titlu de impozit profit trimestrul IV 2010.

Intimatul legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivare, intimatul a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 81-83 din Codul de procedură fiscală, contribuabilii au obligații declarative la termenele și în condițiile prevăzute de lege, iar importanța depunerii declarației fiscale rezultă din art. 85 din Codul de procedură fiscală, conform căruia principalul mod de stabilire a impozitelor și taxelor îl reprezintă declarația fiscală (principiul autodeclarării).

În probațiune, intimatul a depus copie a procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2012 nr._/08.02.2013, precum și duplicate ale declarațiilor privind impozitul pe profitul aferent anului 2010 privind pe ., cu precizarea că nu deține alte înscrisuri.

La data de 07.08.2013, petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care și-a reiterat solicitările din cuprinsul cererii introductive de instanță.

În ședința publică din data de 04.10.2013, instanța a procedat la stabilirea cadrului procesual pasiv și a constatat că are calitate de intimat Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G..

Urmare a solicitării instanței din data de 15.11.2013, la termenul din data de 17.01.2014, petenta a depus în original declarația 101 privind impozitul pe profit aferentă perioadei 01.01 – 30.09.2010, precum și declarația 101 privind impozitul pe profit aferentă perioadei 01.10 – 31.12.2010. La același termen de judecată, instanța a pus în sarcina petentei obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei. Conformându-se solicitării instanței, la data de 11.03.2014 petenta a depus la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, precum și înscrisuri care dovedesc schimbarea denumirii societății petente, din . în S.C. A. I. SERVICES S.R.L.

La termenul din data de 14.03.2014, instanța a dispus rectificarea citativului, în sensul că denumirea intimatului este Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Agenția Județeană a Finanțelor Publice C.. Totodată, instanța a constatat că plângerea formulată de petentă este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Prin înscrisurile depuse la data de 06.05.2014, petenta a precizat că nu solicită restituirea taxei judiciare de timbru achitate.

Instanța, la termenul de judecată din data de 09.05.2014, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.

Prin sentinta civila nr. 5348/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisa plângerea formulată de petenta S.C. A. I. SERVICES S.R.L., în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., a fost anulat procesul-verbal de contravenție ./2012 nr._/08.02.2013, emis de intimat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:

Prin procesul – verbal de contravenție ./2012 nr._ din 08.02.2013, petenta . SRL a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei în temeiul dispozițiilor art. 219 alin. 2 lit. d din OG 92/2003, rep., constând în aceea că nu a depus declarația privind impozitul pe profit pentru anul 2010 în termenul legal, faptă prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. b din O.G. 92/2003, rep.

În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, fiind menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Conform dispozițiilor normative indicate în procesul verbal de contravenție:

(2)- Contribuțiile prevăzute la lain. (1) se sancționează astfel: (…) d) cu amendă de la 500 lei la 1000 lei, pentru persoanele fizice, și cu amendă de la 1000 la 5000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), g)-m).

Art. 81 din O.G. 92/2013, rep. – (1) Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.

(1¹) Declarațiile fiscale sunt documente care se referă la:

a) impozitele, taxele și contribuțiile datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligația calculării impozitelor și taxelor revine plătitorului;

b) impozitele colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul are obligația de a calcula, de a reține și de a vărsa impozite și taxe;

c) bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora;

d) orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora. (…)

Art. 83 din O.G. 92/2013, rep. – (1) Declarația fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunică prin poștă cu confirmare de primire. Declarația fiscală poate fi transmisă prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanță. În cazul impozitelor, taxelor și al contribuțiilor administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, procedura privind transmiterea declarațiilor prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanță se stabilește prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. (…) (3) Data depunerii declarației fiscale este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poștă, după caz. În situația în care declarația fiscală se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanță, data depunerii declarației este data înregistrării acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezultă din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declarației. (…)

Instanța a reținut din înscrisurile depuse de intimat intitulate „Declarație privind impozitul pe profit – Anul 2010”, aflate la filele 25-30, că data scadentă a plății a fost la 25.02.2011. Potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză, petenta a făcut dovada depunerii în termenul legal, la organul fiscal competent, a acestor declarații. Examinând declarațiile privind impozitul pe profit, depuse în original la dosar de către petentă, filele 51-54, instanța constată că au aplicată atât ștampila de primire a organului fiscal competent, respectiv MFP – ANAF – DGFP C. – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., cât și numărul de înregistrare_/24.02.2011.

Instanța a mai reținut că petenta a depus declarația 101 în termenul legal și a făcut dovada achitării, la data de 25.02.2011, către statul român a sumei de 103.200 lei, reprezentând impozitul pe profit aferent anului 2010.

Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.

In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul ca nedepunerea declaratiei fiscale reprezinta neindeplinirea obligatiei fiscale a contribuabilului de a-si stabili obligatia fiscala aferenta perioadei de raportare. Contribuabilul nu s-a asigurat de depunerea declaratiei fiscale in conformitate cu prevederile legale si in termenul legal, iar aceasta atitudine echivaleaza cu o veritabila nedepunere.

Intimata a depus intampinare si a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat in mod corect că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, fiind menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Art. 219 din O.G. 92/2013, rep. – (1) Constituie contravenții următoarele fapte: (…) lit. b) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturilor impozabile, dacă legea prevede declararea acestora. (2)- Contribuțiile prevăzute la lain. (1) se sancționează astfel: (…) d) cu amendă de la 500 lei la 1000 lei, pentru persoanele fizice, și cu amendă de la 1000 la 5000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), g)-m).

Art. 81 din O.G. 92/2013, rep. – (1) Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta. (1¹) Declarațiile fiscale sunt documente care se referă la: a) impozitele, taxele și contribuțiile datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligația calculării impozitelor și taxelor revine plătitorului; b) impozitele colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul are obligația de a calcula, de a reține și de a vărsa impozite și taxe; c) bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora; d) orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora. (…)

Corect s-a reținut din înscrisurile depuse de intimat intitulate „Declarație privind impozitul pe profit – Anul 2010”, aflate la filele 25-30, că data scadentă a plății a fost la 25.02.2011. Potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză, petenta a făcut dovada depunerii în termenul legal, la organul fiscal competent, a acestor declarații. Examinând declarațiile privind impozitul pe profit, depuse în original la dosar de către petentă, filele 51-54, instanța constată că au aplicată atât ștampila de primire a organului fiscal competent, respectiv MFP – ANAF – DGFP C. – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., cât și numărul de înregistrare_/24.02.2011. Petenta a depus declarația 101 în termenul legal și a făcut dovada achitării, la data de 25.02.2011, către statul român a sumei de 103.200 lei, reprezentând impozitul pe profit aferent anului 2010.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).

Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.

Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este nelegal și netemeinic, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul promovat de apelanta intimată A.N.A.F DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3548/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ intimată petentă fiind . SRL, cu sediul în C., ., ., apt. 5, cam 2, parter, județul C., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.10.2014.

P., JUDECATOR,

I.-L. O.-D. C. Moțîrlichie

GREFIER,

M. G.

jud.fond.M.I.S.

tehnoredact.jud.I.L.O. D./12.11.2014/4ex.

Emis 2 .

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 405/2014....		Contestaţie la executare. Sentința nr. 2022/2014. Tribunalul... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 13/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 13/2014. Tribunalul CONSTANŢA