Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 5520/256/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ_
Ședința publică din data de 21.01.2014
Completul constituit din :
Președinte – D. R. C.
Judecător – C. N.
Judecător – I.-L. O.-D.
Grefier – I. T.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție-CP_/29.07.2012, promovat de recurentul-petent D. S., cu domiciliul în . Nou, Atelierului, nr.223G, J. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J.C. – POLITIA RUTIERĂ MEDGIDIA, cu sediul în Medgidia, Republicii, nr.15, J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.304/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că părțile nu au răspuns la excepția tardivității formulării recursului, după care,
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu de către instanță .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 09.08.2012 sub nr. unic_, petentul D. S. a solicitat instanței anularea proceselor-verbale de contravenție cu . nr._/29.07.2012 și cu . nr._/29.07.2012, ale intimatului I.P.J. C. – Poliția mun. Medgidia, prin care petentul a fost sancționat contravențional cu amendă totală în cuantum de 770 lei, însoțită de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
În fapt arată că, situația de fapt reținută de lucrătorul de poliție pentru contravenția de oprire voluntară în loc nepermis este posibil să fie comisă de petent, însă a doua faptă reținută în sarcina sa de către lucrătorul de poliție nu este reală, în sensul că nu a efectuat manevre de depășire pe DN22C.
În drept, invocă disp. O.G. 2/2001 și O.U.G. 195/2002.
Au fost atașate plângerii contravenționale procesele-verbale contestate, dovada achitării amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal . nr._/29.07.2012, copia dovezii de reținere a permisului de conducere al petentului, copie de pe ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. 5290/P/2011 și copie de pe actul de identitate al petentului.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, a depus înscrisuri.
Prin Sentinta civila 304/28.01.2013, Judecatoria Medgidia a dispus in sensul respingerii plangerii contraventionale ca neintemeiata
Pentru a dispune in acest sens a retinut prima instanta faptul ca prin procesul-verbal de contravenție . nr._/29.07.2012 al intimatului, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 210 lei, însoțită de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 142 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
În sarcina petentului s-a reținut că a oprit voluntar autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe bld. Independenței la colțul intersecției cu . în zonă.
De asemenea,prin procesul-verbal de contravenție . nr._/29.07.2012 al intimatului, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă rezultantă în cuantum 560 lei, însoțită de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 120 alin. 1 lit. i) din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e și lit. f din O.U.G. nr. 195/2002.
În sarcina petentului s-a reținut că a condus pe DN 22C către localitatea Satu Nou, dinspre mun. Medgidia, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ocazie cu care a efectuat mai multe manevre de depășire neregulamentară a autoturismelor din trafic, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu ce separă sensurile de circulație, și că a refuta să oprească la solicitările lucrătorilor de poliție.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, ambele procese verbale de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Faptele reținute în sarcina petentului au fost constatate și sancționate de un agent de poliție rutieră în deplină concordanță cu art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, iar procesele-verbale de contravenție cuprind elementele obligatorii prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, la care art. 109 alin. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare face expres trimitere.
Apreciaza instanta in sensul ca faptele au fost corect încadrate în raport de situațiile de fapt reținute, amenzile contravenționale fiind aplicate în conformitate cu textul de lege care sancționează contravențiile.
Caracterul sancționator și preventiv al amenzii contravenționale imprimă procedurii reglementate de O.G. 2/2001, caracteristicile procedurii penale, cu care poate fi asimilată, din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În atare situație,se retine, „prezumția de nevinovăție” poate funcționa, dar și procesul-verbal se bucură de prezumția de veridicitate, în mod constant reținându-se de instanța europeană „că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției”, că toate sistemele legale operează cu ajutorul acestora, dar obligă statele să nu depășească o anumită limită.
Se apreciaza ca abordarea procedurală a nulității absolute a procesului-verbal, se realizează prin analiza neregulilor sesizate nu din perspectiva unei excepții de procedură, ci ca un aspect al fondului procesului.
După cum rezultă și din Recursul în Interesul Legii – Decizia nr. 22/2007, retine instanta, numai pentru nesocotirea cerințelor expres prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, în care sancțiunea poate fi constatată și din oficiu, intervine nulitatea absolută a procesului-verbal, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor legale privitoare la mențiunile ce trebuie să le cuprindă actul constatator, nulitatea nu poate fi decât relativă, iar lipsirea de eficiență a actului sancționator nu poate opera decât în măsura în care se încearcă și se constată o vătămare care nu poate fi înlaturată decât prin anularea actului.
Dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001 prevăd în mod imperativ cazurile de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, nulitate care poate fi invocată și din oficiu. Din interpretarea per a contrario, în situația în care se încalcă alte dispoziții de ordin formal prevăzute de actul normativ sunt incidente dispozitiile art. 105 alin. 2 C.proc.civilă, respectiv nulitatea relativă. Pentru a proceda la anularea actului trebuie îndeplinite anumite condiții: actul să fie încheiat cu nerespectarea formelor legale, actul să fi produs părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Se constata ca petentul nu a făcut dovada că actul încheiat i-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, acesta având posibilitatea pe calea plângerii contravenționale să invoce orice aspect necesar soluționării plângerii.
Ambele procese verbale contestate au fost semnate de petent fără a contesta situațiile de fapt reținute de lucrătorul de poliție.
În privința temeiniciei proceselor-verbale de contravenție,retine prima instanta, acestea ca acte administrative, fac prin ele însele proba situațiilor de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.
În ceea ce privește procesul verbal CP nr._/29.07.2012, petentul a semnat procesul verbal contestat cu mențiunea – am cumpărat pizza pentru copii, iar prin petitul plângerii contravenționale precizează că e posibil să fi comis această faptă.
În ceea ce privește procesul verbal cu . nr._/29.07.2012, petentul a semnat procesul verbal contestat cu mențiunea – mă grăbeam să duc pizza pentru copii.
Retine prima instanta ca martorul C. Ș., arată în declarația de la termenul de judecată din 27.02.2013, că se afla în mașina petentului, că petentul a oprit autoturismul la 5-6 m de o trecere de pietoni să cumpere ceva, dar s-a întors dup aprox. 5 min., și că e posibil ca petentul să fi făcut depășiri pe traseul Medgidia – Satu Nou, întrucât . nu poate preciza dacă era linie continuă sau discontinuă întrucât vorbea cu fata petentului. Mai arată că lucrătorul de poliție a scos pistolul solicitându-i petentului să oprească mașina și să coboare din mașină, și că petentul i-a răspuns agentului de poliție că nu a oprit la solicitarea acestuia pentru că nu avea loc de parcare întrucât se circula pe un singur fir, și că erau mașini parcate pe stânga și pe dreapta drumului.
Astfel,se retine, din coroborarea susținerilor petentului din plângere (care sub aspect probator au valoarea unei mărturisiri extrajudiciare neprovocate) cu declarația martorului ocular C. Ș., rezultă că petentul nu a făcut dovada unor situații de fapt contrare celor reținute în procesele verbale de agentul de poliție.
Întrucât petentul nu a solicitat înscrierea în fals, instanța a constatat că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură actele administrative conform art. 1171 și urm. C.civil în privința situațiilor de fapt, nu a fost răsturnată.
Prin plângerea formulată petentul nu a contestat decât formal situațiile de fapt reținute în procesele-verbale contestate, astfel, instanța a reținut că, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul de poliție ar fi întocmit procesele-verbale cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În concluzie,se apreciaza procesele-verbale de contravenție contestate sunt legale și temeinice, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate în raport cu criteriile menționate la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avându-se în vedere împrejurările în care au fost săvârșite faptele – contravenții la regimul rutier de o însemnătate ridicată, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă – crearea unor stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice, precum și circumstanțele personale ale contravenientului raportat la înscrisurile depuse de acesta la dosar
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului C. la data de 23.05.2013
In motivare arata petentul faptul ca a sesizat prima instanța referitor la un singur proces verbal, procesele verbale fiind contestate in mod separat, existând astfel hotărâri contradictorii.
In drept au fost invocate disp. art. 488 c.proc.civ
Intimatul, legal citat nu si-a precizat pozitia procesuala asupra cererii.
La termenul din 19.11.2013, Tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității recursului, excepție care a fost pusă în discuție potrivit disp. art. 137 al.1 c.proc.civ și asupra căreia se rețin următoarele :
Potrivit dispozițiilor art. 301 c.proc.civ termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 al.2-4 se aplică în mod corespunzător.
Dispozițiile art. 103 c.proc.civ, statuează în sensul că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricăruia act de procedură în termen legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Instanța reține că Sentința civilă 304/28.01.2013 a Judecătoriei Medgidia a fost comunicată recurentului la data de 12.04.2013, potrivit dovezii de comunicare atașată la dosarul de fond. Calea de atac promovată a fost transmisă către Judecătoria Medgidia la data de 30.04.2013 cu depășirea termenului de 15 zile stabilit prin dispozițiile legale sus citate.
Față de considerente ce preced și având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, Tribunalul apreciază excepția ca fiind întemeiată, urmând ca în temeiul art. 312 c.pr.civ., să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității.
Respinge recursul promovat de recurentul-petent D. S., cu domiciliul în . Nou, Atelierului, nr.223G, J. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J.C. – POLITIA RUTIERĂ MEDGIDIA, cu sediul în Medgidia, Republicii, nr.15, J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.304/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2014
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
D. R. C. C. N. I.-L. O.-D.
GREFIER,
I. T.
jud.fond. C.D.
red./dact.jud. C.N.
17.02.2014/2 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 928/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 12/2014. Tribunalul... → |
|---|
