Contestaţie la executare. Decizia nr. 12/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 27152/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ_
Ședința publică din data de 12.03.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
JUDECĂTOR – M. C.
JUDECĂTOR –E. C.
GREFIER – I. T.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect - contestație la executare suspendare executare silită, promovat de recurentul-intimat S. P. DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA, cu sediul în Constanta, ., J. C., în contradictoriu cu intimate-contestatoare ., cu sediul în Constanta, Incinta Port Poarta 2 (Clad Petromin, Bir 312, ., chemat în garanție ., cu sediul în A., J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6002/23.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.03._, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.03.2014, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, contestatoarea ., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata S. P. DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE CONSILIULUI LOCAL C., să se dispună anularea actelor de executare emise în dosar de executare nr. H._/1/2012, obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 300 lei, să se constate care este organul fiscal care are dreptul de a percepe impozitele și taxele care fac obiectul prezentei contestații, să se constate că suma poprită de Banca Transilvania este cu 124 lei mai mare decât suma menționată în adresa de înființare a popririi, cu cheltuieli de judecată..
În motivarea cererii se arată în esență că, taxele și impozitele au fost achitate de către contestatoare Primăriei A. conform ordinelor de plată și extraselor de cont depuse în probațiune
Contestatoarea a arătat si că contestatoarea a depus declarațiile de impunere pentru impozite și taxe locale la Primăria Comunei A. iar disputa dintre . C. cu privire la delimitarea celor două porturi nu este imputabilă contribuabilului, apreciind, totdată că intimata nu deține un titlu valabil pentru încasarea taxelor și impozitelor datorate de agenții economici cu proprietăți situate în incinta Portului C. Sud A..
În drept, a invocat art. 12, 205, 206, 207 din O.G. 92/2003.
Contestatoarea a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei A., în cazul în care va cădea în pretenții față de intimata in cauză, pentru suma de 3227 lei.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 20.12.2012, chemata în garanție . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea contestației și respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată, arătând că deși la data 13.02.2011 Biroul de Carte Funciară a dispus prin încheierile nr. 2564 și 2565 intabularea suprafeței aferente Portului C., inclusiv a Portului C. Sud A. din punct de vedere al apartenenței teritorial administrative la Municipiul C., prin adresa nr. 2488/23.03.2012 OCPI a arătat că își menține punctul de vedere cu privire la atribuirea provizorie a terenului litigios.
În data de 07.02.2013, intimatul SPITVBL C., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând în motivare că dosarul de executare silită a fost legal întocmit, iar executarea silită a pornit pentru debitul principal reprezentând impozit clădiri persoane juridice și accesorii.
Mai arată intimata că toți agenții economici ce își desfășoară activitatea în incinta Port C. sunt înregistrați din punct de vedere fiscal la Primăria Municipiului C. și întregul Port C. este înregistrat, din punct de vedere fiscal la Primăria Municipiului C. - SPITVBL.
Apreciază intimata că plățile efectuate de către contestatoare către . făcute către un organ fiscal necompetent, astfel încât nu pot fi opuse intimatei. În plus, s-a arătat că prin intermediul instanțelor s-a solicitat să se constate că o parte din Portul C. aparține localității A., acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă pe motiv că delimitarea teritorială se poate face doar prin lege.
În drept, a invocat prev. art. 115-119 C.pr.civ.
Contestatoarea, în cursul judecății, a formulat cerere de renunțare la judecarea capetelor de cerere privind stabilirea organului fiscal care deține titlu valabil și constatarea sumei poprite în plus de către Banca Transilvania S.A.
În cauză a fost administrată, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 23.04.2013, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității capătului de cerere al contestației privind obligarea intimatei la plata daunelor morale.
Asupra excepției inadmisibilității cererii de privind obligarea intimatei a plata daunelor morale, instanța, având în vedere dispozițiile art. 404 C. proc. civ., și ale art. art. 399 C.pr.civ. care reglementează obiectul contestației la executare, reține că legalitatea o atare cerere nu poate fi supusă analizei unei instanțe judecătorești pe calea contestației la executare. Așadar, pentru considerentele arătate, instanța a admis excepția și respinge ca inadmisibil acest capăt al contestației la executare.
Raportând motivele contestației la dispozițiile normative incidente în cauză și la conținutul dosarului de executare, instanța găsește contestația formulată întemeiată pentru considerentele care succed.
Prin Somația nr. S79099/12.10.2012 emisă de SPITVBL C., contestatoarea a fost somată de intimată să plătească suma de 7702 lei reprezentând impozit asupra clădirilor, impozit mijloace de transport, cheltuieli de executare persoane juridice, taxa pentru creșterea gradului de liniște și siguranță, fiind emisă la data de 18.10.2012 adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești aparținând contestatoarei.
Potrivit art.172 C.proc.fiscala, text normativ indicate si in cuprinsul actelor contestate de catre reclamant se prevede că –“(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență. “
Raportând susținerile contestatorului la situația de fapt reținută anterior, Judecătoria găsește contestația formulată întemeiată pentru considerentele care succed.
În ceea ce privește nulitatea actelor de executare, instanța a constatat că în ceea ce privește însă debitul pretins, orice impozit/taxă își are cauza în deținerea unor bunuri impozabile, realizarea unor venituri impozabile sau desfășurarea unei activități taxabile .
În cauză, debitul cu titlu de impozit aferent imobilelor este pretins în considerația deținerii unei construcții în incinta Portului C., iar agenții economici care își desfășoară activitatea în Incinta Port C. sunt înregistrați din punct de vedere fiscal la Primăria Municipiului C..
În temeiul Hotărârii Consiliului Local A. nr. 644/2011 privind taxele și impozitele pentru anul fiscal 2012, contestatoarea a depus declarația de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice, fiind emisă înștiințare de plată de către . prin plată obligațiile de natură fiscală reținute în sarcina sa.
Potrivit art. 249 din Legea nr. 571/2003- (1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.
Așadar, susținerile contestatoarei sunt întemeiate, având în vedere că impozitele sunt datorate unității administrativ-teritoriale, contestatoarea îndeplinindu-și obligațiile față de . teritorială care a stabilit în sarcina contestatoarei obligațiile menționate.
Totodată, instanța a reținut că includerea în administrarea teritorială a Comunei A. a unei suprafațe de 998 ha din incinta Portului C. Sud a fost contestată în instanță, prin decizia civilă nr. 796/CA/12.09.2011 a Curții de Apel C.- Secția Comercială Maritimă și fluvială, C. Administrativ și Fiscal stabilindu-se că delimitarea teritorială se stabilește prin lege.
Constatând că, în ceea ce privește obligația de plată a impozitului aferent clădirilor, contestatoarea a depus declarația și a achitat sumele aferente declarațiilor, instanța nu a putut reține în culpa acesteia nerespectarea obligațiilor de natură a conduce la demararea procedurii execuționale, cu atât mai mult cu cât între unitățile administrativ-teritoriale există divergențe nesoluționate care vizează limitele teritoriale ale acestora.
Totodată, instanța a reținut că intimatul nu a făcut dovada că imobilul este amplasat în raza teritorială a Municipiului C., înscrierile în cartea funciară neconstituind o dovadă incontestabilă a apartenenței la o unitate administrativ- teritorială.
Pentru considerentele arătate, instanța a admis contestația la executare și a anulat actele de executare emise în dosarul de executare.
Având în vedere dezlegarea instanței cu privire la cererea de chemare în judecată și faptul că .., contestatoare în cauză, nu a căzut în pretenții, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de aceasta contradictoriu cu chemata în garanție ..
În termen legal S.P.I.T.V.B.L. C. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 6002/2013 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea recursului se arată că titlul de creanță denumit titlu executoriu prin neachitarea obligațiilor fiscale la termenele scadente reprezentând decizia de impunere S51594012.
Contestați avea deschisă o cale separată de a ataca actele administrativ fiscale conform Codului de procedură fiscală și Legii 554/2004, iar instanța de fond investită cu o contestație la executare nu avea competență de a se pronunța asupra titlului de creanță.
Cu privire la apartenența suprafeței de 498 ha recurenta arată că în baza încheierii de intabulare nr. 2564/2006 terenul aparține de Municipiul C..
Se invocă decizia civilă 796/2011 pronunțată de Curtea de Apel C..
În drept invocă art. 304 pct.9, 3041 Cod procedură civilă.
Intimata contestatoare și intimatul organ constatator prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul din 4.12.2013 instanța a respins cererea de suspendare a judecății recursului conform art. 244 Cod procedură civilă până la soluționarea dosarului nr._/_.
Procedând la judecata recursului se reține:
În speță, S.P.I.T.V.B.L. C. a emis decizia de impunere S_/2012 prin care a stabilit impozite pe clădiri, mijloace de transport, taxă liniște aferente anului 2012, datorate de contestatoare.
Prin dispoziția R-S_/4.10.2012 organul fiscal în temeiul art. 209 alin.4 și art. 210 Cod procedură fiscală a respins contestația administrativă formulată de reclamant împotriva deciziei de impunere.
Ulterior s-a emis somație, titlu executoriu și adresa de înființare poprire în dosarul de executare nr._/1/2012.
Aceste acte de executare fac obiectul prezentei contestații la executare.
Instanța de recurs apreciază că în raport de disp.art. 172 Cod procedură fiscală și art. 399 Cod procedură civilă și art. 208 și următoarele Cod procedură fiscală, contestatoarea nu poate formula pe calea contestației la executare apărări ce privesc legalitatea titlului de creanță (autoturisme ce au fost radiate plata taxelor către . în contestația formulată împotriva deciziei de impunere) întrucât aceasta a uzat de procedura prevăzută de art. 205 și urm.Cod procedură fiscală.
Instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
Prin adresa 3137/18.05.2005 OCPI C. în conformitate cu art. 4.2.20 pct.d Ord 534/2001 și procesul verbal 1415/2004 a inclus în administrarea provizorie a Comunei A. suprafața de 988 ha câștigată din mare prin construcția digului de sud a Portului C. Sud A..
Se reține că potrivit art. 4 2.20 pct. d din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ord 534/2001, în cazul în care există neînțelegeri între vecini la stabilirea liniei de hotar și membrii comisiei nu pot rezolva neînțelegerile până la rezolvarea litigiului privind suprafața disputată va fi inclusă în suprafața calculată a teritoriului nominalizat de OCPI.
În concluzie, în raport de această dispoziție legală se reține că în 2005 suprafața de teren disputată s-a atribuit provizoriu Comunei A. care astfel a devenit competentă a stabili și încasa impozitul pe clădirile situate pe acest teren.
Prin încheierile de intabulare 2565/2006 și 2564/2006 această suprafață ce făcea parte din Portul C. a fost inclusă și intabulată în întreaga suprafață a Portului C. (34.990.74 mp) fund alocat număr cadastral înscris în cartea funciară a Municipiului C..
Consiliul Local A. a emis HCL 38/2009, prin care a inclus în administrarea teritorială a Comunei A. suprafața de 988 ha.
Se reține că această hotărâre a fost anulată prin sentința civilă 1320/2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil 4910/2009, rămasă irevocabilă prin decizia civilă 796/2011 a Curții de Apel C..
Curtea de Apel C. în considerente a reținut că problema arondării
administrativ teritoriale a terenului litigios a fost tranșată definitiv prin emiterea de către OCPI C. a încheierilor de intabulare, situația provizorie subzistând numai până la data definitivării cadastrului în anul 2006.
În raport de aceste aspecte instanța apreciază că în mod corect pârâta SPITVBL a emis decizia de impunere cu respectarea art. 249 alin. 2 Cod fiscal referitor impozitului pe clădiri, art. 261 referitor impozit mijloc transport care arată că datorează către bugetul local al comunei orașului, municipiului în care este amplasată clădirea, unde are sediul social, punct de lucru.
Instanța are în vedere dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea 7/1996 care arată că în cazul în care limitele unități administrativ-teritoriale sunt contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiilor care sunt dedu se judecății, autoritățile și instituțiile publice centrale și locale vor folosi limitele unităților administrativ teritoriale utilizate de oficiile teritoriale în activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale și de înscrierea în cartea funciară.
Prin urmare, în situația în care în anul 2006 s-a întocmit documentația cadastrală cu mențiunea apartenenței terenului în litigiu către UAT a Municipiului C., s-a înscris în cartea funciară a Municipiului C., față de acest teren conform art. 11 alin. 5 Legea 7/1996 atât . Municipiului C. au obligația de a folosi limitele unităților administrative conform documentației cadastrale și a înscrierilor în cartea funciara conform încheierilor de intabulare.
Prin urmare în raport de această dispoziție legală dar și a documentației cadastrale, a mențiunilor din cartea funciară, aspecte reținute și,în decizia civilă 769/2011 a Curții de Apel C., . avea competență de a emite decizie de impunere privind impozitul pe clădiri și mijloace auto.
Pentru aceste considerente instanța de recurs apreciază ca neîntemeiată contestația la executare.
Cu privire la cererea de chemare în judecată instanța o va respinge ca inadmisibilă pentru următoarele aspecte:
Din prevederile disp.art. 60 Cod procedură civilă se desprinde concluzia că o parte implicată într-un litigiu poate chema în judecată pe calea unei cereri de chemare în judecată o altă persoană care ar putea fi obligată la plata de despăgubiri pentru dreptul subiectiv pierdut sau pentru obligația pură în sarcina pârâtei respective prin hotărârea prin care este soluționată acțiunea introductivă.
În cazul contestației la executare instanța nu a stabilit vreo obligație în sarcina contestatoarei, iar aceasta nici nu a pierdut vreun drept subiectiv că a verificat doar formele de executare silită, fără ca dispozitivul hotărârii să cuprindă mențiuni cu privire la drepturile și obligațiile părților.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga intimata contestatoare către recurent la plata sumei de 372 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurentul-intimat S. P. DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA, cu sediul în Constanta, ., J. C., în contradictoriu cu intimate-contestatoare ., cu sediul în Constanta, Incinta Port Poarta 2 (Clad Petromin, Bir 312, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6002/23.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că:
Respinge contestația la executare ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu . în A., J. C., ca inadmisibilă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Obligă intimate-contestatoare către recurentul-intimat la plata sumei de 372 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. B. S. M. C. E. C.
GREFIER,
I. T.
Jud.fond. M.Timoașcă
Red.jud. M.C.
25.03.2014/2 ex.
Tehn.A.G/ 2 ex /03.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 21/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2910/2014. Tribunalul... → |
|---|
