Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 177/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 477/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 177/RCA
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B. S.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CTA_, promovat de recurenta petentă . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8242 pronunțată în data de 06.06.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
La data de 09.01.2013 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ plângerea prin care petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA -ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA anularea procesului verbal .> CTA nr._ încheiat la data de 14.12.2012.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că agentul constatator a reținut în sarcina sa, faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile de depunere a declarației D 100 aferentă anului 2012 luna septembrie.
Precizează petenta că acest lucru s-a datorat faptului că în perioada mai 2009-mai 2012 petenta nu a funcționat având activitatea suspendată.
În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În drept a invocat prevederile OG nr. 2/2001.
In dovedirea plângerii, petenta a atașat la dosar procesul verbal contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 36 din OG nr. 2-2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru.
Legal citată, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal .> CTA nr._ încheiat la data de14.12.2012, de către intimată, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, reținându-se încălcarea disp. art. 219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 rep, pentru nedepunerea declarației D 100 aferentă anului 2012 luna septembrie în termenul legal și sacționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei.
Astfel din verificările efectuate în data de 14.12.2012 orele 10,00 cu privire la îndeplinirea obligațiilor de declarare a impozitelor și taxelor, contribuțiilor și a altor surse conform art. 81-83 din OG 92/2003 rep., privind Codul de procedură fiscală, s-a constatat că agentul economic nu a depus declarațiile D 100, în termenul legal.
Verificând în conformitate cu disp.art.34 alin.l din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, după cum nici petentul nu a contestat legalitatea procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, deși OG nr. 2 /2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției din economia disp.art.34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit prevederilor art. 41 alin. 2 lit. e din Lg. 82/ 1191 rep. „ Constituie contravenție… nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prev. la art. 4 alin. 3, cu privire la….”
e) întocmirea, semnarea și depunerea în termenul legal la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice a situațiilor financiare anuale și, după caz, a situațiilor financiare anuale consolidate, precum și a raportărilor contabile”.
Potrivit prevederilor art. 81 din OG 92/2003 rep. cu modificările și completările ulterioare „ declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit codului fiscal, la termenele stabilite de acesta”. Această obligație se menține și în cazurile în care:
a) a fost efectuată plata obligației fiscale;
b) obligația fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor legale;
c) pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă, conform legii;
4. în caz de inactivitate temporară sau în cazul obligațiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiții de depunere a declarațiilor fiscale, în funcție de necesitățile administrării obligațiilor fiscale. Asupra termenlor și condițiilor va decide organul fiscal potrivit competențelor aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.
Din dispozițiile legală invocate rezultă că, legiuitorul nu a prevăzut nici o situație în care nu ar subzista obligația depunerii declarațiilor, ci doar posibilitatea ca în cazul special al inactivității temporare ori al obligațiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, la cererea contribuabilului, organul fiscal să dispună alte termene ori condiții de depunere a declarațiilor fiscale.
Astfel motivele invocate de către pârâtă, nu au suport juridic, acesteia revenindu-i obligația depunerii declarațiilor formular 100 chiar și în situația în care se afla în dizolvare, acest aspect nefiind de natură a o exonera de la îndeplinirea acestor obligații.
Neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume „ constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 219 alin. 1 lit. b din O.G.92/2003 rep. cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care la data de 14.12.2012 s-a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii în suma de 1.000 lei.
Referitor cererea petentei, de înlocuire a sancțiunii aplicate:
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Astfel, instanța a apreciat proporțional cu gradul de pericol social al faptei, sancționarea petentei, cu amenda în cuantum de 1.000 lei, astfel că pentru toate aceste motive,a respins plângerea petentei ca neîntemeiată.
În termen legal petenta a formulat recurs împotriva sentinței civile 8242/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea recursului se invocă nulitatea procesului verbal întrucât nu cuprinde datele de identificare a persoanei care o reprezintă pe petentă, iar procesul verbal nu este semnat de petent sau martor conform art. 19 din OG nr. 2/2001.
Asupra temeiniciei procesului verbal petenta reia apărările din plângere arătând că în perioada mai 2009 – mai 2012 avea activitatea suspendată, aspect ce o exonerează de obligațiile prevăzute de art. 81-82 Cod procedură fiscală.
În subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Cu privire la legalitatea procesului verbal se reține că se invocă lipsa mențiunilor din procesul verbal, a datelor de identificare pentru persoana care reprezintă petenta, precum și încheierea procesului verbal cu nerespectarea art. 19 din OG 2/2001. Petenta nu a arătat și dovedit vătămarea produsă prin încheierea procesului verbal în această modalitate, motiv pentru care înlătură această apărare.
Asupra temeiniciei procesului verbal se apreciază că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a art. 81 Cod procedură fiscală apreciind că situația suspendării activității nu înlătură obligația petentei de a depune declarațiile reținute în procesul verbal.
Instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale are a verifica nu doar măsura în care sancțiunea a fost aplicată în limitele actului normativ, ci și proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social concret al faptei, care este dat de împrejurările în care a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, criterii consacrate de art. 21 din O.G. 2/2001.
Este adevărat că sancțiunea aplicată s-a înscris în limitele prevăzute de lege.
Numai că, nerespectarea acestor limite ar fi atras ca sancțiune nulitatea procesului-verbal, iar nu adaptarea sancțiunii, prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În condițiile în care, spre deosebire de sancțiunile care aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile contravenționale au, prin definiție, un caracter preventiv-educativ, sancțiunea amenzii urmează a fi înlocuită cu cea a avertismentului.
Potrivit art. 7 alin. (3) din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Prevederea legală menționată justifică susținerea doctrinară potrivit cu care sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
În funcție de contextul circumstanțial în care a fost săvârșită abaterea contravențională, că fapta este de o gravitate minimă, Tribunalul constată că soluția de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment” este pronunțată în respectul legii.
Pentru aceste aspecte instanța va admite recursul, va modifica hotărârea recurată, în sensul admiterii plângerii în parte, înlocuind sancțiunea amenzii cu avertismentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta petentă . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8242 pronunțată în data de 06.06.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 14.12.2012 de către organul constatator.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 1000 lei cu avertismentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. B. S. M. C. E. C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. E. S.
Red.jud.decizie .M. C. 07.02.2014
Tehnored.gref.A.N. 06.03.2014/2 ex
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1194/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2646/2014.... → |
|---|
