Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2646/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2646/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 7410/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2646/CA
Ședința publică din 14.11.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. L. N.
GREFIER - M. G.
Pe rol, soluționarea acțiunii promovată de reclamant B. A., cu domiciliul în C., ., ., etaj 1, apt.7, județ C., în contradictoriu cu pârâta C. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI C., cu sediul în C., .-57, județul C., având ca obiect decizie de impunere-anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul personal și asistat de av. M. E. A., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și pârâta prin cj. R. T., în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 N.C.P.C.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Reprezentantul reclamantului solicită un nou termen de judecată având în vedere că nu este în posesia la acest termen de judecată să facă dovada procedurii prealabile având în vedere că reclamantul este plecat din localitate.
Pârâta prin reprezentant învederează instanței că la dosar există recipisa poștală ceea ce se poate numi dovada procedurii prealabile.
Instanța constată că la dosarul cauzei există o contestație asupra decizia de impunere fără a fi datată, totodată mai există și o dresă emisă de C.N.A.P. către A.N.A.F – D.G.R.F.P. C. care se înaintează potrivit art. 207 alin. 3 contestația înregistrată sub nr. 4192/19.06.2014.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de reclamant pentru a se face dovada procedurii prealabile față de înscrisurile depuse la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 248 NCPC acordă cuvântul părților pentru a formula concluzii cu privire la excepția invocate.
Reclamantul prin reprezentant formulează concluzii de respingere a excepției.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare având în vedere că nu există procedură prealabilă în această cauză.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios fiscal de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ și disjunsă din dosarul nr._, reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului C. a solicitat anularea deciziei de impunere nr._/31.12.2013 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că este angajat la RCS&RDS cu corntract individual de muncă înregistrat la ITM, astfel societatea a reținut și virat lunar contribuțiile de sănătate.
Arată că avea obligația de a plăti contribuții de sănătate din dividende numai dacă nu era salariat, astfel solicită anularea deciziei de impunere.
În drept a invocat dispozițiile art. 11 din Ordinul nr. 754/2008 și art. 257 din Legea nr. 25/2006.
Anexat cererii a depus înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Din oficiu, instanța a solicitat reclamantului să facă dovada procedurii prealabile.
Reclamantul a arătat că a formulat contestație, ce a fost înregistrată sub nr. 4192/19.06.2014 însă pârâta nu a soluționat contestația, motiv pentru care apreciază că este îndreptățit să inițieze acțiunea.
Tribunalul, față de dispozițiile art.248 c.pr.civ., analizând cu precădere excepția inadmisibilității acțiunii deduse judecății, reține următoarele:
Instanța de contencios administrativ fiscal a fost investită cu controlul de legalitate al actului administrativ fiscal – Decizie de impunere nr._/31.12.2013.
Împotriva deciziei ce constituie titlu de creanță a fost formulată contestație administrativă.
Contenciosul administrativ fiscal – specie a contenciosului administrativ desemnează – după cum a statuat doctrina de specialitate „ ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor, a majorărilor la întârziere sau a penalităților și amenzilor ori alte sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate, potrivit legii, să efectueze actele de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organele administrative și/sau instanțe judecătorești”.
Titlul IX al OG.92/2003 este consacrat procedurii de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.
Cel lezat printr-un act administrativ fiscal are dreptul – consacrat de art.205 din OG.92/2003, de a formula contestație administrativă, în vreme ce organul competent să o soluționeze – determinat potrivit dispozițiilor art.209, are obligația de a emite decizie/dispoziție motivată - definitivă în sistemul căilor administrative de atac, după cum se dispune prin art.210 Cod procedură fiscală.
Potrivit art.210 alin.1 din OG.92/2003 „ în soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz”, act administrativ fiscal care trebuie să îmbrace forma și conținutul prevăzut de art.211 din Codul de procedură fiscală.
Art.218 din OG.92/2003 – cu denumirea marginală „Comunicare deciziei și calea de atac” nu comportă interpretări, dată fiind redactarea clară a normei prin care se stabilește că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Prin art. 187 din Normele metodologice de aplicare a OG.92/2003 se dispune:
(1)Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 43, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2)Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătoreasca de contencios administrativ competentă.
Doctrina de specialitate și practica judiciară au statuat în mod constant că se impune a fi sancționată cu fine de neprimire cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ fiscal față de care nu a fost urmată calea contestației administrative.
Fapt probat prin înscrisurile depuse la dosar și necontestat, împotriva deciziei de impunere nr._/31.12.2013, reclamantul a formulat contestația administrativă, transmisă instituției pârâte prin corespondența.
După cum am menționat, la instanța de contencios administrativ poate fi atacată numai decizia emisă în soluționarea contestației administrative, procedura administrativă fiind una obligatorie în această materie, atât pentru contribuabil, cât și pentru autoritatea fiscală.
Sub acest aspect, soluțiile jurisprudențiale au statuat constant că necontestarea la instanța de contencios administrativ a deciziei date în soluționarea contestației de către organul fiscal competent atrage inadmisibilitatea acțiunii având ca obiect doar atacarea deciziei de impunere.
Neconformarea administrației la obligația stabilită de lege putea fi invocată de reclamant pe calea unei acțiuni în obligarea la emiterea deciziei de soluționare a contestației, demers judiciar ce nu a fost inițiat.
Prin urmare, neepuizarea procedurii administrative reprezintă un fine de neprimire în fața instanței de contencios, efectul juridic fiind cel al inadmisibilității acțiunii, care va fi respinsă, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă contestația promovată de reclamant B. A., cu domiciliul în C., ., ., etaj 1, apt.7, județ C., în contradictoriu cu pârâta C. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI C., cu sediul în C., .-57, județul C..
Cu recurs, ce se va depune la Tribunalul C., în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. N. M. G.
Tehnored.jud.A.L.N./15.12.2014
Ex. 4
Emis 2 .
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 177/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 721/2014.... → |
|---|
