Anulare act administrativ. Sentința nr. 685/2015. Tribunalul CONSTANŢA

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual. Se arată că la dosarul cauzei pârâta P. Comunei D. V. – Direcția Taxe și Impozite a depus un set de înscrisuri, ce au fost comunicate reclamantului, între termene, în baza dispoziției președintelui de complet. Totodată, pârâta P. Comunei D. V. – Direcția Taxe și Impozite a depus concluzii scrise referitor la excepția necompetenței teritoriale.

Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului C., excepție invocată de instanță din oficiu.

TRIBUNALUL,

Asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului C. reține următoarele:

P. cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei L.-Gară sub nr._ reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. COMUNEI D. V. – DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE, și U. A. TERITORIALĂ A .>

- anularea deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri în cazul persoanelor juridice pentru anul 2014 în sumă de 186.515 lei;

- anularea deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren în cazul persoanelor juridice pentru anul 2014 în sumă de 182 lei;

P. sentința civilă nr. 90/02.02.2015 Judecătoria L.-Gară a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C., reținând incidența dispozițiilor art. 10 alin.3 din Legea nr. 544/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția C. A. sub nr._ în data de 27.02.2015.

Verificându-se însă competența materială și teritorială, conform art.131 Cod procedură civilă, Tribunalul C. constată că nu este competent teritorial să soluționeze cauza după nici unul din criteriile stabilite la art.10 alin.3 din Legea nr. 554/2004 (Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale), și nici după vreun alt criteriu din cele prevăzute la art. 117-121 Cod procedură civilă.

Se constată astfel că reclamantă în cauză este COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. și nu DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., care acționează ca reprezentant al reclamantei.

După cum arată chiar reclamanta în cererea de chemare în judecată concesionar al elementelor infrastructurii autostrăzilor și drumurilor naționale este C.N.A.D.N.R., concluzie ce se desprinde și din prevederile O.U.G. nr. 84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Administrația Națională a Drumurilor din România", șu nu direcțiile regionale de drumuri și poduri, care nu au personalitate juridică, iar cererea de chemare î judecată este formulată în numele și pentru COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. .

Astfel, reclamanta din cauză are sediul în Municipiul București iar pârâții au sediul în județul Călărași, Tribunalul C. nefiind competent teritorial după nici unul din criteriile stabilite de art. 10 alin.3 din Legea nr. 554/2004 sau art. 117-121 Cod procedură civilă, întrucât competența se determină după domiciliul/sediul părții și nu al reprezentantului acesteia.

Astfel, se apreciază că deși excepția necompetenței teritoriale este în principiu una relativă, art. 10 alin.3 din Legea nr. 554/2004 stabilește o competență teritorială de ordine publică, în sensul că în soluționarea litigiului de contencios administrativ sunt competente numai instanța de la domiciliul reclamantului sau cea de la domiciliul pârâtului, reclamantul neavând posibilitatea de a alege o a treia instanță.

Mai mult, se constată că reclamanta nici nu a intenționat să aleagă drept instanță competentă teritorial Tribunalul C., acestuia fiindu-i declinată competența de soluționare a cauzei de către Judecătoria L. Gară, care a reținut în practicaua sentinței civile nr. 90/02.02.2015 că este evidentă alegerea de către reclamantă a instanței de la sediul său, sediu care se află însă în competența teritorială a Tribunalului București.

D. care, în temeiul art. 132 alin. 3 Cod procedură, urmează a admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C. și va declina cauza spre competentă soluționare instanței competente teritorial potrivit art. 10 alin.3 din Legea nr. 544/2004 – Tribunalul București .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C..

Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată promovată de reclamanta C.N.A.D.N.R. S.A. P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., . C., în contradictoriu cu pârâții P. COMUNEI D. V. – DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE, cu sediul în . Călărași și cu sediul procesual ales în Municipiul Călărași, .. 9, Județul Călărași și U. A. TERITORIALĂ A .>cu sediul în . Călărași, la Tribunalul București.