Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 831/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 831/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 6431/256/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 831/APCA
Ședința publică din data de 02.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR – C. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelant intimat C.N.A.D.N.R. SA – C. BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, CUI_, nr. ordine J/40/552/15.01.2004, nr. ordine RC J40/552/15.01.2004, în contradictoriu cu intimat petent P. M., având CNP_, cu domiciliul în Medgidia, ., .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 1816/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.
Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art. 244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 02.06.2015, iar față de dispozițiile art. 394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ /2013, petentul P. M., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ din 25.07.2014 întocmit de intimată și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale.
Prin sentința civilă nr. 1816/25.11.2014 Judecătoria Medgidia a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție, reținând următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 25.07.2014 întocmit de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., petentul P. M., a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 07.02.2014, ora 18.38, a circulat cu autoturismul_ fără a deține rovinietă valabilă pe DN 2A Km 201+100m, O., săvârșind astfel contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 și sancționată de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În privința temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta îi este atribuită conducătorului auto al vehiculului.
Potrivit art. 1 lit. b, în sfera de cuprindere a noțiunii de utilizator, folosită în art. 7 din același act normativ, sunt incluse persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Astfel, pentru a fi inclusă în sfera noțiunii de utilizator, o persoană fizică trebuie să fie proprietar al autoturismului sau titular al unui drept legal de folosință având ca obiect autoturismul, iar această situație juridică este necesar a fi înscrisă în certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
În cauză, instanța reține că petentul, atât la data săvârșirii, 07.02.2014, cât și la data constatării contravenției ce i se impută, 25.07.2014, nu avea calitatea de „utilizator”, în sensul art. 7, intepretat prin prisma art. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002.
În conformitate cu prevederile art. 1674 cod civil potrivit căruia: „Cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă.”, astfel încât proprietatea asupra autoturismului, cu numărul de înmatriculare_, a fost transmisă de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului.
Potrivit art. 1182 teza a II-a Cod civil din 1865, aplicabil acestei cauze în temeiul art. 26 din Legea nr. 134/2010, privind Codul de procedură civilă, data înscrisului sub semnătură privată nu le este opozabilă terților decât din momentul în care acesta a fost înscris într-un registru public.
Aplicând dispoziție legală mai sus menționată la situația de fapt reținută în cauză, instanța apreciază că la data de 06.06.2013, ca urmare radierii autoturismului în cauză de pe numele petentului din evidențele fiscale ale Primăriei mun. Medgidia, contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ a devenit opozabil și terților, categorie în care trebuie inclusă și intimata.
Având în vedere cele ce preced, instanța reține că la data săvârșirii contravenției, petentul nu mai era proprietarul autoturismului, fiind exclus sferei de cuprindere a noțiunii de utilizator, astfel că, acestui subiect de drept nu îi revenea obligația achitării tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Situația de fapt astfel stabilită atrage netemeinicia procesului verbal de contravenție contestat, cu implicații și în planul legalității actului sancționator, aceasta în condițiile în care, procedându-se în acest fel, se aduce atingere principiului răspunderii contravenționale personale, subsumat principiului legalității, consacrat în art. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin aceea că se angajează răspunderea contravențională a altei persoane decât cea care este responsabilă din punct de vedere juridic.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel organul constatator, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
Apelanta-organ constatator solicită modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Susține apelanta că în baza de date a MAI- Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor, intimatul petent figurează ca fiind proprietar și utilizator al autoturismului care a circulat pe un drum național și a fost depistat fără a deține rovinietă valabilă.
În drept au fost invocate dispozițiile 466 și urm. NCPC, OG 2/2001, OG 15/2002 și Legea 554/2004.
Legal citat intimatul – petent a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
A fost invocată excepția tardivității formulării apelului, excepție ce va fi respinsă reținând că sentința apelată a fost comunicată la data de 23.12.2014 iar apelul a fost formulat la data de 23.01.2015, în termenul legal de 30 de zile de la comunicare.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 25.07.2014 întocmit de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., petentul P. M., a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 07.02.2014, ora 18.38, a circulat cu autoturismul_ fără a deține rovinietă valabilă pe DN 2A Km 201+100m, O., săvârșind astfel contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 și sancționată de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod greșit asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ
Procesul verbal de contravenție care face obiectul prezentei cauze și care a fost comunicat petentei potrivit disp. art. 27 din O.G.. 2/2001 nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, ci poartă mențiunea că a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.
Conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă elctronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificația inteligibilă destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Prin urmare, pentru ca un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001, republicată trebuie ca manifestarea de voință a celui de la care actul emană să îmbrace forma electronică și, totodată, să ajungă la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.
Totodată, art. 4 pct. 3 din aceeași lege definește semnătura electronică ca reprezentând date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din aceeași lege ca reprezentând semnătura electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează, în așa fel încât orice modificare ulterioară acestora este identificabilă.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că semnătura electronică se atașează unor date în formă electronică, fiind improprie primirii, de către destinatar, a informațiilor pe suport de hârtie. Înscrisul comunicat celeilalte părți pe suport de hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, are doar valoarea unei copii a înscrisului electronic original.
Procesului – verbal imprimat pe suport de hârtie și comunicat persoanei sancționate în această formă, impusă de art. 27 din O.G. 2/2001, nu i se poate asocia, logic și juridic, o semnătură electronică extinsă. Raportat la forma de emitere și comunicare a actului, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.
Dispozițiile OG 2/2001 consacră un caz de nulitate absolută a procesului – verbal determinat de lipsa unui element procedural esențial, sancțiunea nulității intervenind indiferent de existența sau nu a unei vătămări.
Inserarea în cuprinsul procesului – verbal transmis persoanei sancționate contravențional pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002 a mențiunii că procesul – verbal a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare nu pot avea semnificația acoperirii nulității care intervine în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Totodată, nu poate fi reținută susținerea apelantului că disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impun ca o condiție de legalitate, semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât potrivit principiului ubi lex non distinguit, nos distinguere debemus, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi semnat și prin aplicarea semnăturii electronice.
Chiar dacă semnătura electronică extinsă atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport de hârtie și, în plus aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic. În caz contrar, atunci când înscrisul este primit de către destinatarul său pe suport de hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisă este cerută de lege ad validitatem este asigurată doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator.
Reține tribunalul, în acest sens, decizia Curții Constituționale nr. 6/2015 procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Astfel, față de lipsa semnăturii agentului constatator, procesul verbal de contravenție contestat este lovit de nulitate absolută.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că la data de 06.06.2013, deci anterior săvârșirii contravenției reținute în procesul verbal de contravenție contestat în prezenta cauză, petentul a transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului către altă persoană.
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității.
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelant intimat C.N.A.D.N.R. SA – C. BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, CUI_, nr. ordine J/40/552/15.01.2004, nr. ordine RC J40/552/15.01.2004 în contradictoriu cu intimat petent P. M., CNP_, cu domiciliul în Medgidia, ., .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 1816/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.06.2015.
P., JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.M.V.
Tehnodact.jud.decizie.A.L.N./16.06.2015
4 ex.
Emis 2 .>
| ← Pretentii. Sentința nr. 460/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 904/2015.... → |
|---|
