Contestaţie la executare. Decizia nr. 1027/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1027/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-08-2015 în dosarul nr. 655/254/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1027
Ședința publică de la 12 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect – contestație la executare, formulat de apelanta contestatoare V. E. PFA, cu sediul în orașul N. V., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL M., cu sediul în M., ., jud. C. si respectiv în mun. Constanta, ., nr 18, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr 1901/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantă avocat P. F., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
La interpelarea instanței, reprezentantul apelantei arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau alte probe noi de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat pe larg în cererea de apel, motive susținute și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei. În susținere arată că instanța de fond s-a pronunțat și a motivat prin faptul că în cauză a fost contestată decizia de impunere. În acest sens reprezentantul apelantei arată că au fost contestate somația și titlul executoriu deoarece decizia de impunere fusese deja anulată. Totodată învederează faptul că se solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1901/9.12.2014 pronunțată de Judecătoria M. în ds._ a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de reclamanta contestatoare PFA V. E. în contradictoriu cu intimata DGRFP G.-AJFP C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Contestatoarea P.F.A. V. E. a investit instanța cu soluționarea contestației la executare împotriva formelor de executare silită, respectiv somația nr. 13/_ /_ din 27.02.2014 și titlul executoriu nr._ din 27.02.2014 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. – Serviciul Fiscal Municipal M., solicitând anularea acestora și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 11.03.2014, i-au fost comunicată somația nr. 13/_ /_ din 27.02.2014, prin care era înștiințată că, în baza titlului executoriu nr._ din 27.02.2014, s-a început executarea silită în dosarul de executare nr._/13/_ /_/27.02.2014 pentru suma de 13.576 lei, iar din verificarea acestora rezultă că natura obligației fiscale provine din contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care nu realizează venituri din activități independente și termenul legal de plată al acestora este de 15 zile de la primirea somației.
A mai arătat contestatoarea că procedura de executare silită pornită de intimată împotriva acesteia este nelegală întrucât încalcă prevederile Codului de procedură fiscală și a actelor normative, nefiindu-i comunicat anterior nici un alt document prin care să se arate proveniența obligației fiscale, din ce se compune, vechimea acesteia, respectiv o decizie de impunere, decizie calcul accesorii sau orice alt înscris referitor la proveniența debitului restant, apreciind că actele întocmite nu sunt conforme cu realitatea și s-a pornit o executare pentru un debit inexistent.
În concret, a mai arătat contestatoarea, potrivit normelor legale în vigoare, în cazul creanțelor bugetare constând în contribuțiile la buget, titlul executoriu este reprezentat de declarația fiscală ori de decizia de impunere comunicată contribuabilului necontestată și devenită executorie prin expirarea termenului de plată, menționând că a fost privată de posibilitatea de a uza de procedura administrativă de contestare a obligațiilor fiscale puse în sarcina acesteia, demarându-se direct executarea silită, fără a i se oferi posibilitatea de a lua cunoștință despre debitul înregistrat și de a efectua plata acestuia anterior emiterii titlului executoriu, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 35 alin. 1 din Ordinul nr. 617/2007.
A precizat contestatoarea că, prin decizia de impunere nr. 2955/27.03.2013 i s-a adus la cunoștință că datorează această sumă, decizie care a fost contestată prin contestația nr. 8326/10.05.2013, astfel că, al doilea motiv de contestație, referitor la plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, această sumă nu este datorată în integralitate întrucât, la data de 12.06.2013, i-a fost comunicată decizia nr. 174 privind soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere nr. 2955/27.03.2013 și a raportului de inspecție fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual nr. 2955/27.03.2013 emise de D.G.F.P. C. care a fost soluționată prin decizia nr. 174/12.06.2013 și prin care au fost diminuate cu mult veniturile și implicit baza de calcul pentru stabilirea contribuțiilor la asigurări sociale de sănătate, apreciind că ar fi trebuit stabilită o altă valoare în baza căreia trebuia stabilită suma datorată ca și contribuție.
În opinia acesteia, având în vedere sumele stabilite ca venituri prin soluționarea contestației, suma datorată ar fi în cuantum de 3.524 lei și nu în cuantum de 13.576 lei, astfel cum se menționează în somație și titlul executoriu.
Prin întâmpinarea depusă la filele 83-85 din dosar, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nefondată, având în vedere că, în cadrul contestației la executare nu se pot analiza decât condițiile procedurale de întocmire a actelor de executare și faptul că, în speța de față, titlul executoriu nr._ din 27.02.2014 și somația nr. 13/_ /_ din 27.02.2014 au fost întocmite cu respectarea Codului de procedură fiscală.
A arătat intimata că, prin actele de executare emise în dosarul nr._/13/_, a pășit la punerea în executare a obligațiilor fiscale ale căror termene de plată au fost depășite, în cuprinsul titlului executoriu făcându-se mențiunea la rubrica „natura obligației de plată” că aceasta reprezintă contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, precum și că documentele prin care s-a stabilit sau individualizat suma de plată le reprezintă decizia de calcul accesorii nr._ din 19.09.2013 și documentul nr._ din 30.08.2013.
A precizat intimata că, în măsura în care contestatoarea nu a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea 554/2004 privind Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ fiscal, în speță deciziile de impunere și de calcul accesorii sus-menționate, organul de executare AFP C. a procedat în mod corect la emiterea formelor de executare, iar potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 1, art. 141 alin. 11 și art. 145 alin. 1 Cod procedură fiscală, organul de executare a respectat întocmai prevederile Codului de procedură fiscală în dosarul de executare nr._/2014 ce face obiectul cauzei.
Atât titlul executoriu, cât și somația, a mai arătat intimata, conțin toate elementele prevăzute de art. 141 alin. 4 și art. 145 Cod procedură fiscală, la baza emiterii actelor de executare aflându-se un titlu executoriu perfect valabil, apreciind că anularea somației și a executării înseși nu poate fi solicitată decât pentru motive ce țin de legalitatea procedurii de executare silită, solicitând instanței să observe că reclamanta nu poate dovedi faptul că formele de executare ar fi emise cu încălcarea legii, procedura de executare silită fiind declanșată în conformitate și cu respectarea prevederilor O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, din cuprinsul contestației la executare rezultând că, în cauză, pe calea contestației la executare, contestatoarea a invocat apărări de fond cu privire la existența creanței, creanță care a fost stabilită, în cadrul măsurilor de control și de impunere stabilite conform legii, de către organele competente ale autorității fiscale.
Din oficiu, în temeiul rolului activ, instanța a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a depune la dosar copii certificate de pe actele întocmite în dosarul de executare nr._/13/_ /_ și precizări cu privire la neconcordanțele dintre sumele existente între titlul executoriu nr._/27.02.2014 și decizia de impunere nr. 2955/27.03.2013, înscrisuri care au fost depuse la filele 103-186 și respectiv 210-230 din dosar.
Instanța a încuviințat, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, pentru ambele părți, administrarea probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 27.03.2013 de către Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2, din cadrul D.G.F.P. C. s-a stabilit în sarcina contestatoarei PFA V. E., între altele, obligații fiscale, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 01.01._11, în cuantum de 14.207 lei (filele 16-32).
Ca urmare a raportului de inspecție a fost emisă Decizia de impunere nr. 2955/27.03.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere (filele 13-15).
Împotriva acestei decizii, precum și împotriva raportului de inspecție fiscală, contestatoarea a formulat contestație (f.47-49), ce a vizat sumele stabilite în sarcina sa cu titlu de TVA și impozit pe venit, împreună cu accesoriile stabilite, însă nu și obligațiile fiscale stabilite cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, contestație ce a fost admisă în parte prin decizia nr. 174/12.06.2013 emisă de D.G.F.P. C. (f.51-67).
Prin decizia privind compensarea obligațiilor fiscale neachitate nr._/20.12.2013 (f. 168) s-a procedat la compensarea obligației fiscale în cuantum de 5.432 lei – CASS, din suma de 14.207 lei stabilită în sarcina contestatoarei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, rămânând de achitat o diferență de 8.775 lei.
La această sumă s-au calculat accesorii (dobândă, majorări) în cuantum de 2.910 lei, în temeiul art. 119 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum rezultă din decizia nr._ din 19.09.2013 (fila 227).
Totodată, prin decizia de impunere nr._ (fila 223) s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 1.892 lei, reprezentând plată anticipată cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2013.
În baza titlurilor de creanță menționate au fost emise titlul executoriu nr._/27.02.2014 și somația nr. 13/_ /_ din 27.02.2014, comunicate contestatoarei la data de 12.03.2014, astfel cum rezultă din confirmarea de primire la de fila 91 din dosar, prin care era somată să achite, în termen de 15 zile de la primirea somației, suma de 13.576 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”, iar potrivit al. 3 al aceluiași articol „contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Analizând contestația formulată prin prisma situației de fapt prezentate și a dispozițiilor legale enunțate, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea acesteia.
Din cuprinsul contestației formulate de contestatoare, instanța reține că aceasta vizează faptul că nu i-a fost comunicată decizia de impunere, astfel că a fost privată de posibilitatea de a uza de procedura administrativă de contestare.
Această apărare a contestatoarei nu poate fi primită de instanța de judecată, având în vedere că acesta a avut cunoștință de decizia de impunere nr. 2955/27.03.2013, pe care de altfel a și contestat-o, însă cu privire la alte sume decât cele stabilite prin titlul executoriu și somația a căror anulare o solicită în prezenta cauză, fiindu-i admisă în parte contestația prin decizia nr. 174/12.06.2013.
Deși contestatoarea susține că prin decizia nr. 174/12.06.2013 au fost diminuate cu mult veniturile și implicit baza de calcul pentru stabilirea contribuțiilor la asigurări sociale de sănătate, acesta nu a contestat decizia de impunere sub acest aspect.
Așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale mai sus enunțate, decizia de impunere nr. 2955/27.03.2013 nu poate fi atacată pe calea contestației la executare.
Astfel, titlul de creanță, constând în decizia de impunere emisă de D.G.F.P. C., putea fi contestată în termen de 30 de zile, potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, fiind singura cale prin care putea să solicite și să obțină desființarea în tot sau în parte a titlului de creanță fiscală; soluția pronunțată de organul jurisdicțional putând fi atacată apoi pe calea contenciosului administrativ conform Legii nr. 554/2004.
Atât timp cât nu a fost desființat pe calea contenciosului fiscal sau pe calea contenciosului administrativ, titlul de creanță în discuție se bucură de o prezumție de autenticitate si veridicitate, inclusiv în ceea ce privește cuantumul sumelor contestate, astfel că din această perspectivă contestația formulată apare ca fiind inadmisibilă.
Contestatoarea a înțeles să formuleze contestație împotriva actelor de executare, respectiv titlul executoriu nr._/27.02.2014 și somația nr. 13/_ /_ din 27.02.2014, nu împotriva deciziei de impunere nr. 2955/27.03.2013, prin care i s-a stabilit debitul cu privire la contribuțiile de asigurări sociale de sănătate.
Analizând actele de executare contestate, instanța reține că acestea au fost emise cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, neexistând nici un motiv pentru anularea acestora.
De asemenea, instanța constată că există concordanță între sumele cuprinse în titlurile de creanță și suma totală de plată reținută în sarcina contestatoarei prin titlul executoriu nr._/27.02.2014. Astfel, însumând obligația de plată stabilită în sarcina contestatoarei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, rămasă de achitat după efectuarea compensației, cu obligațiile de plată a accesoriilor și a plății anticipate pentru anul 2013, rezultă suma de 13.576 lei stabilită prin titlul executoriu contestat.
De altfel, contestatoarea nu a invocat vreun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, respectiv somația și titlul executoriu, astfel că și din această perspectivă contestația formulată este neîntemeiată.
În concluzie, pentru toate aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, contestatoarea a formulat apel.
Apelanta contestator consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, iar soluția preconizată este aceea a admiterii apelului, modificării în tot a hotărârii supuse controlului judiciar, în sensul admiterii contestației la executare.
Reiterând în cuprinsul cererii de apel motivele expuse în cuprinsul contestației, apelanta susține că instanța de fond –deși a constatat neconcordanțe între actele administrativ fiscale emise de intimată, fără a mai face cercetări și fără a mai analiza înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a reținut greșit că ar fi contestat decizia de impunere nr.2955/27.03.2013, dar cu privire la alte sume decât cele stabilite prin titlul executoriu și somația atacate pe calea contestației. Solicită a se constata că a înțeles să conteste actele de executare și nu decizia de impunere care era deja anulată și susține că deși este adevărat că decizia a fost anulată pentru alte sume, acestea reprezentau de fapt un venit stabilit eronat de către inspecția fiscală în baza căreia au fost calculate și obligații fiscale, astfel că actele de executare au fost întocmite pentru o sumă eronată care a avut ca baza de calcul venituri incorect stabilite de controlul fiscal care a fost contestat în termen legal.
Apelanta apreciază că în mod greșit instanța de fond s-a pronunțat brusc că există concordanță între sumele cuprinse în titlul de creanță și suma totală de plată reținută în sarcina sa, fără să studieze materialul probator și, mai mult, reține probele și apărările formulate de intimată prin întâmpinare, deși în ședința din 16.07.2014 a constatat că este decăzută din drepturi, potrivit art.208 alin.2 c.pr.civ.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar, în limitele cererii de apel, cu luarea în considerare a disp.art.479 c.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:
Prin somația nr. 13/_ /_ din 27.02.2014, comunicată contestatoarei la data de 12.03.2014, împreună cu titlul executoriu nr._/27.02.2014, apelanta contestatoare a fost încunoștințată că figurează în evidența fiscală a intimatei cu suma de plată - 13.576 lei.
În cuprinsul somației a fost menționată natura obligației fiscale – „contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente”, iar titlu executoriu menționează documentele prin care s-a evidențiat suma de plată.
Prevalându-se de disp.art.172 din OG nr.92/2003, apelanta a formulat contestație la executare împotriva „ formelor de executare silită, respectiv somația nr. 13/_ /_ din 27.02.2014 și a titlul executoriu nr._/27.02.2014.
Prin hotărârea atacată, pentru motivele sus menționate, instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
Hotărârea supusă controlului judiciar suplinește cerințele art.425 lit.b) c.pr.civ., iar analiza criticilor aduse de apelantă relevă caracterul lor nefundat.
Fără a mai relua în motivarea prezentei decizii argumentele expuse în cuprinsul hotărârii atacate, Tribunalul și le însușește în integralitate și urmează a răspunde punctual motivelor expuse în cererea de apel.
Astfel, sub aspectul criticilor ce vizează nesocotirea de către judecătorul fondului a măsurii dispuse în temeiul art.208 alin.2 c.pr.civ., în ședința din 16.07.2014 – când a constatat că intimata este decăzută din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, controlul judiciar relevă că acestea sunt neîntemeiate.
Instanța de fond nu a luat act și nu a dezlegat nici o excepție de procedură sau de fond pe care să o fi invocat intimata și nici nu a încuviințat suplimentarea probațiunii la cererea acesteia. Faptul că la dosarul cauzei au fost înaintate de către intimată ( ulterior momentului la care instanța a făcut aplicarea disp.art.208 alin.2 c.pr.civ.) înscrisuri, care au fost valorificate în pronunțarea soluției, a fost justificat – pe de o parte, de cererea reprezentantului convențional al contestatoarei – încuviințată în ședința din 2.09.2014 (încheiere, f.170), iar pe de altă parte, de aplicarea art.22 c.pr.civ. care permite judecătorului să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În mod judicios, prima instanța a concluzionat – urmare a analizei înscrisurilor aflate la dosarul cauzei/ la care s-a raportat, că există concordanță între sumele cuprinse în titlurile de creanță și suma totală de plată reținută în sarcina contestatoarei prin titlul executoriu nr._/27.02.2014.
Faptul că judecătorul fondului a valorificat mențiunile din cuprinsul adresei nr._/27.11.2014, nu echivalează cu o constatare „ bruscă” a concordanței, după cum apreciază apelanta.
Reținând că nu există motive care să justifice lipsirea de eficiență juridică a actelor execuționale, respectiv de schimbare a sentinței apelate, Tribunalul - în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta – contestatoare V. E. PFA, având C.I.F._, cu sediul în orașul N. V., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. – Serviciul Fiscal Municipal M., cu sediul în M., ., jud. C. si respectiv în mun. Constanta, ., nr 18, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr 1901/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria M..
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.08.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
E. D. |
Jud.fond. A.C. D.
Tehnored.jud.decizie.A.J. N.
02.10.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1260/2015. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 685/2015. Tribunalul... → |
|---|
