Anulare act administrativ. Sentința nr. 738/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 738/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 8246/118/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 738
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 29 APRILIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta ., cu sediul ales la Avocat M. M., în C., .. 15, ., ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., J. G., având ca obiect anulare act administrativ – DECIZIA NR. 901/10.10.2014.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 21.04.2015, la data de 28.04.2015 și la data de 29.04.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cererii de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr._, pe rolul Tribunalului Constanta, reclamanta S. C. A. C. S.R.L. a chemat in judecata pe paratele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta si Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G., pentru ca instanta, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna anularea parțiala a Raportului de inspecție fiscala incheiat la data de 14.07.2014 de către parata AJFP Constanta; anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru persoane juridice, din data de 14.07.2014, decizie emisa in baza raportului mai sus amintit; anularea Deciziei nr. 901/10.10.2014 de soluționare a contestației formulate de reclamanta împotriva celor doua acte administrative mai sus indicate; ca o consecința a anularii celor trei acte administrative mai sus indicate, obligarea paratelor la restituirea către reclamanta a sumei de_ lei reprezentând TVA de rambursat; obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
Motivandu-si in fapt cererea, reclamanta a aratat, in esenta, ca, la data de 25.11.2013, reclamanta a înregistrat la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta - Serviciul Inspecție Fiscala Persoane Juridice o cerere prin care solicita verificarea anticipata a cererii de rambursare a soldului sumei negative a taxei pe valoare adăugata pentru perioada 01.01._13. In urma acestei cereri, reprezentanții instituțiilor parate, in urma analizării documentelor contabile puse la dispoziție de către reclamanta, au intocmit un raport de inspecție fiscala, precum si o decizie de impunere prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei obligația de a efectua o . plați cu titlu de dobânzi, majorări si penalități de intarziere.
Impotriva acestor acte administrativ-fiscale, reclamanta a formulat o contestație, contestație admisa in totalitate, prin Decizia nr. 462/29.05.2014 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice G., dispunandu-se desființarea actelor contestate si reanalizarea cauzei, cu respectarea de aceasta data a textelor legale incidente.
In urma reanalizarii cauzei, au fost intocmite Raportul fiscal si Decizia de impunere a căror anulare o solicita reclamanta, stabilindu-se si de aceasta data faptul ca reclamantei nu i se poate restitui TVA in cuantum de_ lei aferent producției de floarea soarelui in anului 2013 (dispunandu-se restituirea TVA in cuantum de_ lei).
Considera reclamanta ca organul fiscal a procedat de o maniera nelegala la momentul intocmirii celor doua acte administrativ fiscale.
Din analiza succinta a noului Raport de inspecție fiscala se poate observa cu ușurința faptul ca organul de inspecție fiscala nu a făcut altceva decât sa reia concluziile vechiului raport de inspecție fiscala cand vine vorba de TVA aferenta producției de floarea soarelui in anul 2013. Astfel, desi cu ocazia soluționării contestației administrative formulate, organul ierarhic superior, in mod judicios, a stabilit in sarcina organului fiscal obligația de a respecta normele legale incidente in cauza si de a-si fundamenta temeinic soluția aleasa prin raportul de inspecție, acest lucru nu s-a intamplat, organul de inspecție fiscala rezumandu-se la a relua concluziile din vechiul raport.
Mai mult, se poate observa faptul ca, desi organul de inspecție fiscala nu a făcut niciun demers in a obține o . documente de natura a face dovada faptului ca situația ce reiese din documentele contabile puse la dispoziție de reclamanta nu corespunde realității (exigenta ceruta de lege), acesta intelege sa inlature fara o motivare si documentele obținute in acest sens prin efortul reclamantei, respectiv adresa nr. 2201/08.07.2014 a INMH Medgidia din care reiese in mod clar faptul ca in perioada vizata zona cultivata de reclamanta cu floarea soarelui a fost afectata de seceta, fapt ce explica producția mica obținută.
De asemenea, reclamanta a pus la dispoziția organului fiscal documente din care reiese faptul ca reclamanta a respectat procesul tehnologic, aplicând ingrasamintele pentru suprafața de teren vizata. Cu toate acestea, organul de inspecție fiscala s-a mulțumit sa catalogheze respectivele documente drept neelocvente, concluzionând ca nu se justifica producția obținută sub media pe județ, aplicând inca o data metoda estimării.
Consecința acestui raționament total eronat, s-a stabilit ca si cu ocazia întocmirii primului raport de inspecție fiscala, faptul ca suma de_ de lei reprezintă TVA ce nu indeplineste condițiile de rambursare.
Cu ocazia formulării plângerii prealabile, reclamanta a adus o . critici noului raport de inspecție fiscala si deciziei de impunere emise in baza acestuia (critici aduse si cu ocazia primei contestații si, culmea, admise in totalitate atunci), critici care, in mod paradoxal, au fost respinse ca neintemeiate.
Astfel, desi organul de inspecție fiscala, cu ocazia refacerii actului administrativ, nu a respectat cele dispuse de organul ierarhic superior cu ocazia soluționării primei contestații (formulate impotriva primului raport de inspecție fiscala) preluând in totalitate argumentația din primul raport de inspecție fiscala, cu toate acestea, cu ocazia soluționării celei de a doua contestații, organul ierarhic superior a găsit criticile ca fiind nefondate, pronunțând, astfel, o decizie nelegala.
Din lecturarea noului raport de inspecție fiscala (cel contestat prin prezenta), se poate observa faptul ca organul fiscal, la punctul 8 din Raport, arata ca „in scopul stabilirii prin estimare a bazei impozabile, echipa de inspecție fiscala a utilizat metoda produsului/serviciului si volumului prevăzuta de art. 2 Ut. d din Ordinul ANAF nr. 3389/2011, privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere”.
Folosind aceasta metoda in scopul stabilirii bazei de impunere, organul fiscal a calculat pentru anul 2013, suma de_ lei - TVA colectata suplimentar daca reclamanta ar fi avut o producție de 206.36 tone de floarea soarelui, in loc de 93.53 tone. Menționam faptul ca aceste calcule efectuate de organul fiscal au fost realizate pe baza datelor referitoare la producțiile medii pe județ, respectiv prețul mediu de vânzare, date comunicate de către Direcția pentru Agricultura a județului Constanta.
Urmare a celor arătate mai sus, organul fiscal a concluzionat faptul ca reclamanta, raportat la producțiile de floarea soarelui medie pe județ, ar fi trebuit sa colecteze TVA in plus, mai mult cu_ lei, sens in care aceasta suma urmează a fi inlaturata de la rambursare.
Potrivit art. 1 din Ordinul ANAF nr. 3389/2011 de care se prevalează organul fiscal la momentul redactării raportului de inspecție fiscala: „(1) Stabilirea prin estimare a bazei de impunere pentru impozite, taxe, contribuții si alte sume datorate bugetului general consolidat al statului se efectuează de organele de inspecție fiscala in situații cum ar fi: documentele si informațiile prezentate in cursul inspecției fiscale sunt incorecte sau incomplete; documentele si informațiile solicitate nu exista sau nu sunt puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală”.
De asemenea, potrivit art. 67 din Codul de procedura fiscala „(1) Organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă. (2) Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează în situații cum ar fi: a) în situația prevăzută la art. 83 alin. (4); b) în situațiile în care organele de inspecție fiscală constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele și informațiile prezentate în cursul inspecției fiscale sunt incorecte, incomplete, precum și în situația în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală”.
Se poate observa cu ușurința faptul ca organul fiscal, la momentul controlului, nu se afla in niciunul dintre cazurile mai sus arătate, acesta intemeindu-si soluția de a estima baza impozabila pe argumentul ca „nu se justifica producția medie obținută in anul 2013 la cultura de floarea soarelui”.
Cu alte cuvinte, organul fiscal nu avea niciun motiv sa stabilească prin estimare baza impozabila, atâta timp cat i-au fost puse la dispoziție toate documentele contabile necesare solicitate in acest sens.
Argumentația cum ca nu se justifica aceasta producție sub media pe județ, sens in care trebuie trecut la estimarea bazei impozabile, este evident una străina de logica juridica. Dupa cum se poate observa, din interpretarea textelor de lege mai sus enunțate, intenția legiuitorului a fost aceea de a pune la indemana organului fiscal anumite pârghii, instrumente de calcul a masei impozabile, cand acest lucru nu este posibil pe baza documentelor contabile, documente care fie lipsesc fie sunt intocmite necorespunzator. Or, in speta, singurul argument al organului de control fiscal este acela ca producția realizata de reclamanta este sub media pe județ. Este absolut logic ca media producției pe județ sa fie obținută din efectuarea unei medii intre producțiile cele mai mari si cele mai mici realizate.
In concluzie, organul fiscal a procedat nelegal cand a stabilit la pct. 8 al Raportului faptul ca reclamanta ar fi trebuit sa fi colectat in plus suma de_ lei lei, TVA, respingand-o de la rambursare si inserand-o ca atare in decizia de impunere.
In concluzia celor arătate, reclamanta a solicitat sa se dispuna indreptarea acestor neregularitati din cuprinsul Raportului de inspecție fiscala, respectiv al Deciziei de impunere intocmite in baza acestuia, intrucat atat organul fiscal care le-a intocmit, cat si cel investit cu soluționarea contestației, au procedat in mod nelegal, cu interpretarea greșita si discreționara a textelor de lege aplicabile in cauza.
In drept, art. 67 din Codul de procedura fiscala, art. 1 din Ordinul ANAF nr. 3389/2011.
In probatiune, a solicitat proba cu inscrisuri, depunand la dosar o . acte in acest sens: Raportul de inspecție fiscala si Decizia de impunere contestate prin prezenta; Contestația formulata impotriva Raportului de inspecție fiscala si Deciziei de impunere mai sus arătate; Decizia nr. 901/10.10.2014 de soluționare a contestației mai sus arătate, decizie a cărei anulare este ceruta prin prezenta cerere; adresa de la ANM, precum si una de la MADR din care rezulta in mod clar faptul ca in perioada vizata, in zona cultivata de reclamanta, a fost seceta accentuata fapt ce justifica producția mica obținută, documente înlăturate de organul fiscal cu ocazia refacerii raportului de inspecție fiscala; Raportul de inspecție fiscala si Decizia de impunere intocmite inițial, la data de 06.02.2014; Contestația formulata de reclamanta impotriva Raportului de inspecție fiscala si Deciziei de impunere intocmite la data de 06.02.2014; Decizia nr. 462/29.05.2014 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice G. prin care a fost admisa in tot contestația reclamantei impotriva primului raport de inspecție fiscala si a decizie de impunere aferente din 06.02.2014
Legal citata, parata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta, atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice G. în temeiul mandatului nr. 42/05.01.2015, a formulat întâmpinare, solicitand respingerea cererii ca nefondata.
In motivare, a aratat ca, în urma unei inspecții fiscale având ca obiect soluționarea cererii contribuabilului de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, organul de inspecție a emis Decizia de impunere nr. F-CT 707 din 14.07.2014. Inspecția a stabilit o diferență în cuantum de 31.195 lei între taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat. Astfel, dupa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală, contribuabilul desfășoară o activitate agricolă. Organul de inspecție a constatat că S. C. A. C. SRL a cultivat o suprafață de 174 hectare de floarea soarelui, obținând o producție de 93,53 tone.
Din corespondența efectuată cu Direcția pentru Agricultură a județului C., a rezultat că producția medie în județul C., floarea soarelui în anul 2013 a fost de 1,186 tone per hectar. In aceste condiții, producția estimată de organul fiscal este de 206,36 tone. Ca atare s-a procedat la stabilirea obligației fiscale corelative pentru baza de impozitare aferent producției suplimentare estimate de organul fiscal dar neevidențiate în evidențele contabile.
Temeiul de drept al acestei măsuri este dat de Codul de procedură fiscală. Art. 64 prevede că organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă.
In conformitate cu Normele de aplicare a Codului de procedură fiscală (H. G. nr. 1.050/2004), „Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale, luând în considerare prețul de piață al tranzacției sau al bunului impozabil, precum și informații și documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru impunere, iar, în lipsa acestora, organul fiscal va avea în vedere datele și informațiile deținute de acesta despre contribuabilii cu activități similare”.
Argumentul potrivit căruia județul C. ar fi fost supus intemperiilor (secetei) astfel cum rezultă din corespondența efectuată de reclamantă cu Autoritatea Națională de Meteorologie și Hidrologie nu rezistă la critică în condițiile în care partea adversă nu face dovada faptului că propria cultură a fost afectată de secetă, respectiv că riscul de calamitate s-a materializat. In acest sens nu au fost depuse documente (procese verbale de calamitate etc) potrivit legii din care să reiasă gradul de afectare a culturii.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In urma unei inspecții fiscale având ca obiect soluționarea cererii contribuabilului de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, organul de inspecție a emis Decizia de impunere nr. F-CT 707 din 14.07.2014, inspecția stabilind o diferență în cuantum de 31.195 lei între taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat.
Prin Decizia nr. 901 /10.10.2014 s-a solutionat contestația formulată de ., obiectul contestației reprezentandu-l obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală prin Decizia de impunere nr. F-CT_.07.2014, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 14.07.2014, pentru suma de 31.195 lei, reprezentând TVA respinsă la rambursare.
Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-CT 707/14.07.2014 și raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 14.07.2014 au fost comunicate petentei prin poștă cu adresa nr.5274 din date de 24.07.2014 cu confirmare de primire în data de 25.07.2014 (conform documentului anexat în copie la dosarul cauzei), contestația fiind transmisă prin postă în data de 25.08.2014 (conform plicului anexat la dosarul contestației) și înregistrată la AJFF Constantă sub nr._/27.08.2014, iar la Serviciul de Inspecție Fiscală sub nr.8029/29.08.2014.
Organul fiscal a retinut ca, in speta, sunt întrunite și celelalte condiții de procedură prevăzute li art. 206 și 209 (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscale republicată, astfel încât C. Soluționare Contestații C. din cadru Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice G. are competența să soluționeze pe fond cauza și să pronunțe soluția legală.
Prin adresa înregistrată la AJFP Constantă - Serviciul Inspecție Fiscală PJ, sub nr._/27.08.2014, iar la D.G.R.F.P. G. sub nr._/11.09.2014, petenta a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-CT 707/17.07.2014 și a Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 14.07.2014, petenta aratand ca, în fapt, la data de 25.11.2013, societatea a înregistrat la organul fiscal o cerere prin care solicita verificarea anticipată a cererii de rambursare a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru perioada 01.01._13.
In urma analizării documentelor contabile puse la dispoziție de către societate, organele de inspecție fiscală au întocmit un raport de inspecție fiscală, în baza căruia au emis o decizie de impunere prin care au stabilit în sarcina petentei obligații fiscale de plată constând în TVA respinsă la rambursare în sumă de 61.084 lei TVA, majorări de întârziere aferente în sumă de 2.630 lei, penalități de întârziere aferente în sumă de 2.028 lei.
Impotriva actelor administrative fiscale, societatea a formulat contestație care s-a soluționat prin decizia nr.462/29.05.2014, prin care s-a dispus desființarea în parte a actelor contestate și reanalizarea cauzei cu respectarea textelor de lege incidente.
Urmare acțiunii de reverificare a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală din 14.07.2014 și Decizia de impunere nr. F-CT 707/14.07.2014 prin care s-a dispus respingerea la rambursare a TVA în sumă de 31.195 lei aferentă producției de floarea soarelui a anului 2013.
Petenta consideră că organul de inspecție fiscală a procedat de o manieră nelegală la momentul întocmirii actelor administrative fiscale din următoarele motive: - din analiza Raportului de inspecție fiscală se observă că acțiunea s-a rezumat doar la a se prelua constatările din vechiul act de control în ceea ce privește producția de floarea soarelui realizată în anul 2013, deși organul de soluționare prin soluția dispusă a stabilit ca la reverificare să se aibă în vedere normele legale incidente în cauză iar soluția să fie fundamentată temeinic, petenta susținand că organul de inspecție fiscală nu a făcut niciun demers pentru a obține documente din care să rezulte că datele înscrise în documentele contabile întocmite de societate nu corespund realității, ba mai mult a înțeles să înlăture fără nicio motivație documentele obținute de societate în acest sens respectiv adresa nr.2201/08.07.2014 a INMH Medgidia din care reiese în mod clar că în perioada vizată zona cultivată cu floarea soarelui a fost afectată de secetă, fapt ce explica producția mică obținută, petenta susținand că a pus la dispoziția organului de inspecție fiscală documente din care rezultă că a fost respectat procesul tehnologic al culturii. Organul de inspecție fiscală a catalogat respectivele documente drept neelocvente, concluzionând ca și în primul act de control că, nu se justifică producția obținută sub media pe județ și a procedat la aplicarea metodei de estimare.
Petenta a solicitat să se dispună îndreptarea neregulilor din Raportul de inspecție fiscală și din Decizia de impunere întocmită în baza acestuia, întrucât organul de inspecție fiscală a procedat în mod nelegal, cu interpretarea greșită și discreționară a textelor de lege aplicabile în cauză.
Asa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală, contribuabilul desfășoară o activitate agricolă. Organul de inspecție a constatat că S. C. A. C. SRL a cultivat o suprafață de 174 hectare de floarea soarelui, obținând o producție de 93,53 tone.
Din corespondența efectuată cu Direcția pentru Agricultură a județului C., a rezultat că producția medie în județul C., floarea soarelui în anul 2013 a fost de 1,186 tone per hectar. In aceste condiții, producția estimată de organul fiscal este de 206,36 tone. Ca atare s-a procedat la stabilirea obligației fiscale corelative pentru baza de impozitare aferent producției suplimentare estimate de organul fiscal dar neevidențiate în evidențele contabile.
Art. 64 prevede că organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă.
Conform Normelor de aplicare a Codului de procedură fiscală (H. G. nr. 1.050/2004), „Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale, luând în considerare prețul de piață al tranzacției sau al bunului impozabil, precum și informații și documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru impunere, iar, în lipsa acestora, organul fiscal va avea în vedere datele și informațiile deținute de acesta despre contribuabilii cu activități similare”.
Argumentul potrivit căruia județul C. ar fi fost supus intemperiilor (secetei) astfel cum rezultă din corespondența efectuată de reclamantă cu Autoritatea Națională de Meteorologie și Hidrologie nu rezistă la critică în condițiile în care partea adversă nu face dovada faptului că propria cultură a fost afectată de secetă, respectiv că riscul de calamitate s-a materializat. In acest sens nu au fost depuse documente (procese verbale de calamitate etc) potrivit legii din care să reiasă gradul de afectare a culturii.
Constatările organului de inspectie fiscala au fost consemnate în Raportul de inspecție fiscală din 14.07.2014 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentai de plată stabilite de inspecția fiscală F-CT 707/14.07.2014.
In motivele de fapt care au stat la baza estimării producției de floarea soarelui aferentă anului 2013, organul de inspecție fiscală arată că societatea . a prezentat drept document adresa privind suprafața recoltată și producția obținut; îngrășămintele aplicate pentru anul 2013, unde la cap.8- suprafața calamitată în am 2013 este specificat faptul că la cultura de floarea soarelui a fost selectat factorul de seceta, conform adresei nr.2201/08.07.2014.
In conformitate cu prevederile adresei ANAF nr._/27.01.2012, înregistrat la SAF- AIF Constanta sub nr.794/27.01.2012 s-a solicitat contribuabilului situatia suprafețelor agricole cultivate, structura culturilor, respectiv producțiile medii anuale.
Din analiza evoluției producțiilor agricole obținute și înregistrate în evidențele contabile, în corelație cu producțiile medii comunicate de Direcția pentru Agricultură jud. Constanta, prin adresa nr.486/16.02.2012, respectiv prin adresa nr.3194/18.10.2013 înregistrate la ȘAF - AIF sub nr.1505/16.02.2012, respectiv nr.9999/29.10.2013, a rezultat că nu se justifică producția medie obținută în anul 2013 la cultura de floarea soarelui.
Instanta retine ca, în scopul stabilirii prin estimare a bazei impozabile, organul de inspecție fiscală a utilizat «metoda produsului/serviciului și volumului», prevăzută la art.2 lit. d) din Ordinul ANAF nr.3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere, întrucât în estimarea veniturilor contribuabilului verificat s-au utilizat elementele comune specifice domeniului agricol și anume, producțiile medii la hectar și prețurile de vânzare medii comunicate de Direcția Agricolă a jud. Constanta prin adresa nr.1505/06.06.2012. Având în vedere cele menționate anterior, în conformitate cu prevederile art.67 alin.(2) lit. b) din Codul de procedura fiscală, organul de control a procedat la estimarea pentru anul 2013 a producției de floarea soarelui, rezultând o diferență între producția estimata (206,36 to) și cea obținută (93,53 to) de 112,83 tone, a cărei valoare a fost stabilită la" suma de 129.980 lei, prin utilizarea prețului mediu de vânzare comunicat de Direcția pentru Agricultură a jud. Constanta, respectiv 1.152 lei/to.
Retine instanta ca in mod corect, pentru baza de impozitare stabilită prin estimare, s-a procedat la colectarea suplimentar a TVA în suma de 31.195 lei (129.980 lei x 24%). In aceasta situatie, exigibilitatea taxei stabilită suplimentar, prin estimare, a fost stabilită pentru luna septembrie 2013, lună în care s-a recoltat/livrat producția anului 2013.
Urmare celor prezentate, în temeiul dispozițiilor art.140, alin. 1 din L.G. nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, în timpul controlului s-a colectat TVA în suma totală de 31.195 lei ca urmare a estimării producției de floarea soarelui pentru anul 2013.
Instanta retine ca, in fapt, . a făcut obiectul unei inspecții fiscale parțiale pentru TVA aferenta perioadei 01.01._13, în baza Deciziei de soluționare nr.462/29.05.2014 emisă de către Serviciul de Soluționare Contestații din cadrul DGRFP G. prin care s-a dispus desființarea parțială a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-CT 118/06.02.2013 pentru debitul în sumă de 65.742 lei reprezentând TVA și accesoriile aferente.
Constatările rezultate la reverificare au fost consemnate în Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 14.07.2014, în baza căruia organele de inspecție fiscală au emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-CT 707/14.07.2013, prin care s-a dispus respingerea la rambursare a TVA în sumă de 31.195 lei.
Retine instanta ca, in speta, TVA respinsă la rambursare în cuantum de 31.195 lei a rezultat din colectarea TVA aferenta estimării producției de floarea soarelui pentru anul 2013.
Petenta formulează contestație împotriva măsurii organelor de inspecție fiscală de a estima baza de impunere aferenta producției de floarea soarelui pentru anul 2013, colectând astfel TVA în suma de 31.195 lei, cu consecința respingerii la rambursare a taxei, considerând că organele de control au procedat în mod nelegal, cu interpretarea greșită și discreționară a textelor de lege aplicabile în cauză.
Totodată, menționează că nu au respectat dispozițiile date prin decizia emisă în soluționarea contestației sale în sensul că nu au analizat și nu au fundamentat din punct de vedere legal măsura dispusă.
Cauza supusă soluționării o constituie legalitatea măsurii dispuse de către organul de inspecție fiscală cu privire la respingerea la rambursare a TVA în sumă de 31.195 lei.
In drept, situațiile în care organul fiscal este îndreptățit să procedeze la estimarea bazei de impunere sunt stipulate în OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, precum și ale pct.65.1 și 65.2 din Normele metodologice de aplicare a OG nr.92/2003 aprobate prin HG nr. 1050/2004, potrivit cărora:
Art.64. „Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. în cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere”.
Art.65. „Sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale. (1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal. (2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii”.
Art. 67. „Stabilirea prin estimare a bazei de impunere. (1) Organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă. (2) Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează în situații cum ar fi: a) în situația prevăzută la art. 83 alin. (4); b) în situațiile în care organele de inspecție fiscală constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele și informațiile prezentate în/cursul inspecției fiscale sunt incorecte, incomplete, precum și în situația în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală. (3) In situațiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptățite să stabilească prii estimare bazele de impunere, acestea identifică acele elemente care sunt cele rria apropiate situației de fapt fiscale. (4) In scopul stabilirii prin estimare a bazei de impunere, organele fiscale pot folos metode de stabilire prin estimare a bazelor de impunere, aprobate prin ordin a președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.
Norme metodologice:
„Art. 67 65.1.Estimarea bazelor de impunere va avea loc în situații cum sunt: a) contribuabilul nu depune declarații fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corectă a bazei de impunere; 65.2. Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situației di fapt fiscale, luând în considerare prețul de piață al tranzacției sau al bunului impozabil, precum și informații și documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sun relevante pentru impunere, iar, în lipsa acestora, organul fiscal va avea în vedere datei și informațiile deținute de acesta despre contribuabilii cu activități similare”.
In speta, s-au coroborat cu prevederile OMFP nr. 3389 din 3 noiembrie 2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere, potrivit cărora:
ART. 1 (1). „Stabilirea prin estimare a bazei de impunere pentru impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat al statului se efectuează de organele de inspecție fiscală în situații cum ar fi: documentele și informațiile prezentate în cursul inspecției fiscale sunt incorecte sau incomplete; (2) Pentru estimarea bazei de impunere organele de inspecție fiscală vor identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale. (4) Valoarea estimată a bazei de impunere va fi utilizată pentru stabilirea impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, precum și a eventualelor diferențe ale acestora datorate bugetului general consolidat al statului”.
ART. 2 ”In scopul stabilirii prin estimare a bazei de impunere, organele de inspecție fiscală pot folosi următoarele metode: a) metoda sursei și cheltuirii fondurilor; b) metoda fluxurilor de trezorerie; c) metoda marjei; d) metoda produsului/serviciului și volumului; e) metoda patrimoniului net”.
ART. 3. ”Selectarea metodelor de stabilire prin estimare a bazelor de impunere se va face în funcție de situația identificată la contribuabil, sursele de informații, înscrisurile identificate și de complexitatea activității verificate”.
ART. 4 (1) ”Pentru selectarea celei mai adecvate metode de stabilire prin estimare a bazei de impunere, organele de inspecție fiscală vor avea în vedere următoarele elemente, fără a fi limitative: a) să se apropie cel mai mult de modul în care își desfășoară activitatea contribuabilul; b) documentele sau informațiile identificate să fie relevante pentru aplicarea unei metode; c) situațiile specifice ale fiecărui contribuabil supus verificării; d) activitățile similare cu cele desfășurate de alți contribuabili, pentru realizarea unor comparații; (2) Selectarea metodei de stabilire prin estimare va fi efectuată de echipa de inspecție fiscală”.
Coroborand dispozitiile legale mentionate anterior, instanta retine ca in mod judicios s-a stabilit ca documentele justificative și evidentele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere, iar în cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere. Totodată, contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal. în situația în care organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze având în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru impunere.
In situațiile în care organul fiscal este îndreptățit să procedeze la estimarea bazei de impunere, acesta va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale a contribuabilului, luând în considerare prețul de piață al tranzacției sau al bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal, precum și informații și documente existente la dosarul fiscal al acestuia care sunt relevante pentru impunere.
In speță, în scopul estimării bazei impozabile pentru determinarea TVA referitoare la producția de floarea soarelui obținută în anul 2013, in mod corect organul de inspecție fiscală a uzat de documentele justificative evidențiate în contabilitate de către petentă și care constituie probe în acest sens.
Or, prin acțiunea formulată, petenta critică măsura dispusă de către organul de inspecție fiscală motivând că, acesta nu și-a fundamentat temeinic măsura dispusă și nu a intreprins niciun demers pentru a obține documente din care să rezulte o altă situație de fapt față de cea înregistrată în contabilitate, neluand in seama, înlăturând fără să motiveze, documentele obținute prin efortul societății, în speță adresa nr.2201/08.07.2014 emisă de INMH Medgidia din care reiese că în perioada vizată zona a fost afectată de secetă excesivă, fapt ce explică nivelul scăzut al producției de floarea soarelui.
Instanta reține că, potrivit dispozițiilor legale mentionate anterior, contribuabilul are sarcina de a proba cu documente justificative actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a determinării stabilirii bazei de impunere, iar în cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare de către organul de inspecție fiscală. Or, în speță, pentru justificarea producției scăzute obținută la cultura de floarea soarelui, petenta invocă adresa nr.2201/08.07.2014 emisă de INMH Medgidia cu privire la afectarea de secetă a zonei cultivate, documentul invocat in sustinere reprezentand adresa Direcției pentru Agricultură a județului C. prin care sunt comunicate producțiile raportate de către societate în Darea de seamă statistică - AGR2B în anul 2013, informații pe care le-a avut în vedere și organul de inspecție fiscală atunci când a procedat la stabilirea prin estimare a bazei de impunere aferentă TVA stabilită suplimentar în sumă de 31.195 lei.
Or, in atare situatie, instanta retine ca organul de inspecție fiscală procedat la stabilirea rezonabilă a bazei de impunere, folosind drept mijloc de prob informațiile furnizate de Direcția pentru Agricultură a județului C. prin adresei nr.486/16.02.2013 și nr.3194/18.10.2013, în lipsa altei reglementări specifice referitoare la existența unor cote pentru producțiile agricol obținute la cultura de floarea soarelui în anul 2013, adresele Direcției pentru Agricultura, a județului C. reprezentand documentele în baza cărora au fost identificat elementele cele mai apropiate situației de fapt fiscale.
In atare situatie, in mod corect s-a procedat la stabilirea obligației fiscale corelative pentru baza de impozitare calculată anterior, rezultând TVA colectată suplimentar în sumă de: 129.980 lei x 24% = 31.195 lei;
Referitor la susținerea petentei potrivit căreia, producția obținută la cultura de floarea soarelui a fost influențată de secetă, instanta retine ca in mod corect nu a putut fi avuta in vedere în soluționarea cauzei, intrucat petenta nu a probat o altă situație de fapt, petenta susținand că producția scăzută de floarea soarelui a fost influențată de secetă, fără a prezenta documente din care să rezulte acest lucru respectiv, Procese verbale de constatare și evaluare a pagubelor întocmite și aprobate de o comisie abilitată, în prezența producătorului, din care să rezulte gradul de afectare și suprafața calamitată, așa cum se prevede la art..9 din Legea nr.381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamitate.
Potrivit prevederilor art.206 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, contestația va cuprinde motivele de fapt și de drept, precum și dovezile pe care se întemeiază, or, corect s-a retinut de catre organul fiscal ca, în speță, petenta face doar vorbire despre existența unui factor de risc respectiv secetă, fără să prezinte documente justificative potrivit legii.
Pe cale de consecinta, instanta reține că măsura dispusă de către organul de inspecție fiscală, în ceea ce privește estimarea bazei de impunere pentru TVA, respectă dispozițiile legale în materie fiscală și prin urmare potrivit dispozițiilor art.140 alin.1) din L.G. nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare acesta este îndreptățit să stabilească și TVA aferentă în cuantum de 31.195 lei, astfel ca, in mod corect a fost respinsa contestația formulată de petenta împotriva actelor administrative fiscale prin care s-a respins la rambursare TVA în sumă de 31.195 lei.
Avand in vedere aceste argumente si considerente, instanta retine ca cererea formulata de catre reclamanta este nefondata, urmand a fi respinsa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta ., cu sediul ales la Avocat M. M., în C., .. 15, ., ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., J. G., ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
I.-L. O.-D. I. TÖRÖK
Tehnored. I.-L. O.-D./5 ex/30.06.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 524/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1043/2015. Tribunalul... → |
|---|
