Suspendare executare act administrativ. Încheierea nr. 1000/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1000/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 2215/118/2015
Dos.nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Incheierea civilă nr.1000
Ședința publică din data de 23.06.2015
Completul compus din:
Președinte - D. R. C.
Grefier – E. N.
Pe rol fiind solutionarea acțiunii in contencios administrativ si fiscal avand ca obiect-suspendare executare/anulare act administrativ fiscal - formulată de reclamanta ., CUI_, nr de inregistrare ORC J_, cont bancar RO20BTRL01401202H76793xx, cu sediul in Constanta, ..185, ..Constanta, in contradictoriu cu pârâtii Orasul E. prin Primar si Primaria Orasului E. - Directia Economica, prin Primar, ambii cu sediul in E. Sud, ., jud.Constanta.
Dezbaterile asupra cererii de suspendare a executarii actelor administrativ fiscale contestate de către reclamanta au avut loc in sedinta publica din data de 09.06.2015, sustinerile partilor fiind consemnate in Incheierea de sedinta din acea data, ce face parte integranta din prezenta închieiere, când instanta, având nevoie de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronuntarii la datele de 16.06.0215 si 23.06.2015, cand a hotărât urmatoarele:
TRIBUNALUL
Asupra prezentei actiuni:
Prin acțiunea promovată și înregistrată la data de 01.04.2015 pe rolul Tribunalului Constanta – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanta ., in contradictoriu cu pârâtii Orasul E. prin Primar si Primaria Orasului E. - Directia Economica, prin Primar, a solicitat instantei ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea:
- Dispozitiei nr.86/02.03.2015;
- Deciziei de impunere nr._/29.12.2014;
- Deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii nr._/29.12.2014;
- Raportului de Inspectie Fiscala nr._/29.12.2014
emise de catre parati, acte administrativ fisvale apreciate ca fiind nelegale si netemeinice;
S-a solicitat a se dispune si admiterea în tot a Contestației administrative înregistrată sub nr.8408/28.01.2015 la P. Orașului E. și a exonerării reclamantei de la plata sumelor contestate.
S-a solicitat, de asemenea, a se dispune suspendarea executarii actelor administrativ fiscale contestate precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea actiunii se arata faptul ca în perioada 06.10._14 reclamanta a fost supusă unui control fiscal privind stabilirea impozitelor și taxelor locale datorate, acesta fiind efectuat de către inspectori din cadrul Primăriei Orașului E. - Direcția Economică. Ca umare a derulării acestui control, la data de 17.11.2014 prin adresa nr._ emisă de P. Orașului E. - Direcția Economică, în conformitate cu dispozițiile art.107 alin. 4 din OG nr.92/2003 a fost înaintat Proiectul Raportului de Inspecție Fiscală și reclamanta a fost informață cu privire la posibilitatea de a formula un punct de vedere.
Se mai arata ca în data de 05.12.2014 a fost înregistrat sub nr._ la P. Orașului E. - Punctul de vedere al contribuabilului asupra proiectului de Raport de inspecție Fiscală iar în urma analizării Punctului de vedere al contribuabilului, autoritatea publică locală, a procedat la emiterea și comunicarea către subscrisa a următoarelor acte administrativ fiscale:
- Decizie de impunere nr._/29.12.2014 întocmită de Direcția Economică din cadrul Primăriei Orașului E.
- Decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/29.12.2014 întocmită de Direcția Economică din cadrul Primăriei Orașului E.
- Raportul de Inspecție Fiscală nr._ din 29.12.2014 întocmită de Direcția Economică din cadrul Primăriei Orașului E..
Se invoca faptul ca impotriva acestor acte administrativ fiscale, în termen legal și în conformitate cu disp.art.205-207 din OG nr.92/2003 coroborat cu disp.art.7 din L.554/2004, s-a procedat la formularea Contestației Administrative înregistrată sub nr.8408/28.01.2015, contestatie ce a fost solutionata prin Dispoziția nr.86/02.03.2015, soluția dispusă fiind de respingere ca neîntemeiată.
In ce priveste Dispoziția nr.86/02.03.2015 se sustine in esenta ca aceasta nu respecta dispozițiile imperative ale art.211 din OG nr.92/2003, cu privire la forma și conținutul acesteia, dispoziția neavând incluse considerentele ce au stat la baza emiterii acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 211 alin.3, lipsa motivării Dispoziției emise de organul de soluționare a contestației, respectiv a considerentelor de care face vorbire art.211 alin.3 din OG nr.92/2003 ducând la nulitatea Dispoziției prin care este soluționată contestația reclamantei, lipsa considerentelor din cuprinsul Dispoziției primarului neputând fi complinită prin eventuala lor prezența în alte documente, cum ar fi dar fara a se limita, la Referatul nr._/27.02.2015, nu poate fi acceptată și nu reprezintă în accepțiunea legii considerente, astfel încât solicitam instanței de judecata sa nu tina cont de acestea.
Se invoca faptul ca prin Dispoziția Primarului Orașului E. nr.176/ 23.05.2014 a fost numita comisia pentru analizarea Constestatiilor formulate pe cale administrativa, care era investita sa soluționeze contestația reclamantei insa, aceasta contestație a fost insa soluționata de către Primarul Orașului E. prin Dispoziția nr.86/02.03.2015 si nu de către comisia de soluționare a contestațiilor care a făcut propuneri?!? Mai mult decât atât, trebuie avuta in vedere inclusiv susținerea organului învestit cu soluționarea contestației „comisia pentru analizarea contestațiilor formulate pe cale administrativă, numită prin dispoziția primarului orașului E. nr. 176 / 23.05.2014, întrunită în data de 27.02.2015,….drept pentru care a propus respingerea contestație ca neîntemeiată, conform referatului nr._ / 27.02.2015", respectiv faptul că analiza și soluționarea argumentele aduse de către reclamanta s-a făcut în cursul unei singure zile, opinăm că sunt elemente ce susțin și întăresc convingerea cu privire la faptul că organul de soluționare a fost în imposibilitatea obiectivă de a-și fi „format convingerea " neexistând fizic timpul necesar pentru analizarea tuturor aspectelor relevate în cadrul contestație administrative. Se demonstrează in acest fel fara echivoc faptul ca prin aceasta modalitate extrem de superficiala de soluționare, i se ingradesc reclamantei drepturile legale si i se produc prejudicii, întreaga verificare a temeiurilor de fapt si drept, precum si a susținerilor si probatoriilor fiind strict formala, pentru a păstra aparenta de legalitate si temeinicie a documentelor fiscale contestate. In altă ordine de idei, lipsa argumentelor care să combată susținerile reclamantei este un element de natură a întări convingerea cu privire la soliditatea argumentelor aduse, cu privire la pertinența și corectitudinea lor, organul de soluționare necontestându-le în lipsa unui temei juridic care sa poată duce la o alta concluzie decât cea care reiese din contestația noastră.
In speta este invocata nerespectarea de către Organul de Soluționare a Contestației a dispozițiilor legale în vigoare și prin prisma dispozițiilor art.213 alin.1 și alin.2, întrucât în cadrul Dispoziției nr.86/2015, acesta analizează exclusiv aspectele relevate în cadrul Raportului de Inspecție Fiscală, act administrativ fiscal ce face obiectul contestației și nu procedează la evaluarea și eventual combaterea argumentelor de ordin juridic aduse de către subscrisa, nu procedează la interpretarea dispozițiilor legale în conformitate cu „punctul de vedere al direcțiilor de specialitate din minister", deși acest punct de vedere este în concordanță cu susținerile subscrisei și cu situația de fapt și de drept, și nu în ultimul rând emis de un for de specialitate, ierarhic superior.
Pe de alta se sustine ca actul contestat este emis de către un organ necompetent sau cu depășirea competentei, având in vedere ca actul administrativ a fost emis de către un organ necompetent sau cu depășirea competentei, raportat la faptul ca prin Dispoziția Primarului Orașului E. nr.176/23.05.2014 s-a constituit comisia pentru analizarea Contestațiilor formulate pe cale administrativa ori, in opinia reclamantei, aceasta Comisie era obligata sa sa se pronunțe in baza mandatului primit asupra contestației noastre si nu Primarul Orașului E..
Se mai arata ca prin Dispoziția nr.86/2015 s-a dispus respingerea contestației ca neîntemeiata in baza referatului nr._/27.02.2015 al comisiei pentru analizarea Contestațiilor, referat ce nu a fost comunicat pana in prezent reclamantei si care, in opinia reclamantei, nu produce efecte juridice nereprezentand un act administrativ care sa poată fi opozabil societății reclamante.
In ce priveste Decizia de impunere nr._/29.12.2014, Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/29.12.2014 și Raportul de Inspecție Fiscală nr._/29.12.2014, se sustine in esenta ca in sarcina reclamantei, in mod nelegal:
- s-au stabilit obligații de plată suplimentare cu titlu de impozit pe clădiri, precum si accesorii ale acestora calculate.
- s-a stabilit majorarea valorii de impunere a clădirilor cu sumele înregistrate în contul contabil 231 „imobilizări în curs", in conditiile in care soldul contului reprezintă valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție iar fișa contului 231 nu poate constitui un document ce atestă „modificarea, îmbunătățirea sau modernizarea." unui imobil.
- s-a constatat neîncadrarea reclamantei în prevederile art.285 alin.2 C.fiscal, desi reclamanta a prestat servicii turistice/alimentatie pe o perioada de 6 luni calendaristice, in anii 2012-2014 supusi analizei;
- s-a stabilit impunerea retroactivă cu cota majorată de 5% conform art.253 alin.9 C.fiscal pentru imobilul Hotel Steaua de M.;
Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării actelor administrative fiscale se sustine ca in speta sunt sunt incidente disp.art.14 din L.nr.554/2004, respectiv:
- "cazului bine justificat", in conditiile in care reclamanta, prin actiunea promovata a invocat atat aspecte de netemeinicie cat si aspecte de nelegalitate a deciziei de impunere, si
- ”paguba iminenta”, in conditiile in care inceperea formalităților de executare silita a actelor administrativ fiscale contestate, va produce un blocaj la nivelul societății reclamante, intrucat datorita sumelor mari ce au fost stabilite in mod nelegal în sarcina sa, reclamanta având încadrați peste 200 salariați si credite către banei in valoare de 3.500.000 Euro, nu-si va putea desfășura activitatea sezoniera ce presupune mari investiții înainte de deschiderea sezonului pentru pregătirea activelor si achiziționarea stocurilor de marfa necesare unei bune funcționari a acestora dar și activitățile de bază, respectiv Comerțul cu medicamente. Totodată, se arătă că în situația punerii în executare a actelor administrativ-fiscale contestate, reclamanta nu va putea beneficia de fondurile rezultate din activitatea proprie (activitatea principala fiind aceea de comerț cu medicamente și activitatea secundară - de turism), aceste resurse materiale fiind extrem de importante pentru respectarea obligațiilor comerciale asumate. Ca și aspecte specifice activității principale (comerțul cu medicamente) se precizeză că în cadrul acesteia fondurile sunt indispensabile, la acest moment sumele ce rezultă din activitatea curentă pot acoperi obligațiile asumate de societate în relațiile cu terții, dar nu pot acoperi și sumele pretinse nefondat și nelegeal de către organul fiscal. Mai mult decât atât, pentru plata obligațiilor comerciale aferente activității principale (comerțul cu medicamenete), au fost emise bilete la ordin, în alb, către funziorii de medicamente, acestea putând fi introduse la plată în situația neachitării voluntare a debitelor iar incidentele de plată declanșază și activarea unor clauze corelative, respectiv scadența anticipată a tuturor obligațiilor către aceștia.
In drept au fost invocate disp.L.nr.554/2004, C.proc.fiscală.
Legal citati paratii nu au formulat intâmpinare, insa prin notele de sedinta depuse - filele 99-109 (vol.II) au solicitat instantei a dispune respingerea actiunii promovata de catre reclamanta, ca nefondata.
Astfel, s-a aratat că in perioada 06.10._14 la sediul Direcției Economice din cadrul Primăriei E. s-a desfășurat inspecția fiscala ce a fost adusa la cunostiinta contribuabilului prin Avizul de inspecție fiscala nr._/21.08.2014, perioada supusă inspecției fiscale fiind aferenta anilor 2012-2013, iar in urma controlului efectuat, a verificării si analizei documentelor depuse de către contribuabil, respectiv balanțe de verificare, contracte individuale de munca, fise colective de prezenta, state de plata a salariaților, facturi de utilități, s-a constatat ca reclamanta a declarat impozitul pe clădiri si teren in perioada 2012-2013 redus cu 50% in temeiul dispozițiilor art.285 alin.2 C.F, desi nu se incadra in prevederile legale mai sus menționate, respectiv nu a desfășurat timp de 6 luni calendaristice prestarea de servicii turistice in combinația prevăzuta de pct.218 din HG nr.44/2004 - activități de cantina, bar sau alimentație publica- si nici nu avea posibilitatea prestării acestor servicii, fisele colective de prezenta si statele de plata pentru lunile aprilie 2012 si octombrie 2012, respectiv aprilie 2013 si octombrie 2013, precum si contractele individuale de munca pentru salariații angajați in activitatea de alimentație publica desfășurata de către contribuabil, de unde rezulta ca nu au fost incadrati salariați pentru aceasta activitate in luna aprilie 2012 si respectiv aprilie 2013, iar in cursul lunii octombrie 2012, au desfășurat activitate timp de 6 zile, respectiv 13 zile in octombrie 2013. Rezulta așadar, ca activitatea de alimentație publica nu putea fi prestata timp de 6 luni calendaristice, in lipsa unor angajați cu specializarea sau cu fisa postului necesare pentru aceasta activitate.
Astfel, se arată ca având in vedere cele constatate contribuabilul a fost impus suplimentar si retroactiv cu diferența de 50% la impozitul pe teren si clădiri pe anul 2012 si anul 2013, neachitata de contribuabil in urma aplicării eronate a dispozițiilor art.258 alin.2 din C.fiscal.
Se mai sustine faptul că, in urma analizei documentelor contabile puse la dispoziție de către contribuabil pe parcursul inspecției fiscale (balanțe contabile, fisa mijloace fixe, fisa contului 231 -"imobilizări in curs"), s-a constatat ca atat pe parcursul anului 2012, cat si pe parcursul anului 2013, contribuabilul nu a funcționat, in clădirea cu destinație turistica Hotel Steaua de M., drept pentru care s-a decis impunerea retroactiva cu o cota majorata de 5%, conform prevederilor art.253 alin.9 C.fiscal si a prevederilor hotărârii de consiliu local E., privind stabilirea impozitelor si taxelor locale 2012, procedându-se la calcularea impozitului datorat ca urmare a aplicării greșite a facilitații fiscale prevăzute de art.285 alin.2 C.fiscal.
Se arata că, raportat la sumele impuse suplimentar si retroactiv ca urmare a inspecției fiscale si la data incheierii raportului de inspecție fiscala, in conformitate cu dispozițiile art.124¹ din OG nr.92/2003 s-a procedat si la calcularea majorărilor de intarziere datorate, sens in care a fost emisa Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/29.12.2014.
Cu privire la cererea de suspendare a actelor administrativ fiscale contestate, se sustine ca in cauza nu sunt intrunite conditiile impuse de art.14 si art.15 din L.nr.554/2004.
Asupra prezentei cereri de suspendare:
Procedând la solutionarea cauzei instanta a administrat la solicitarea părtilor proba cu inscrisuri.
Din analizarea inscrisurilor adminstrate in cauza se constata ca reclamanta a fost supusa unei inspectii fiscale desfasurare de catre parati, fiind vizate contributiile datorate bugetului local cu titlu de impozit pe cladiri si impozit pe teren, aferente anilor 2012-2013, control finalizat prin - Raportului de Inspectie Fiscala nr._/29.12.2014 – filele 112-129 (vol.I), in baza caruia au fost emise Decizia de impunere nr._/29.12.2014 – filele 130-131 si Decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr._/29.12.2014 – filele 132-133 (vol.I)
Impotriva acestor decizii, reclamanta a formulat contestatie- filele 134-156, respinsă prin Dispozitia nr.86/02.03.2015 - filele 81-83 (vol.II) emisă de către paratul Primarul Orasului E..
Potrivit art.215 C.proc.fiscală : Suspendarea executării actului administrativ fiscal
(1)Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2)Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
(3)În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate până la încetarea acesteia.”
In speta se constata ca actele administrativ-fiscale emise de catre parati si care au natura de a fi puse in executare sunt Decizia de impunere nr._/29.12.2014 – filele 130-131 si Decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr._/29.12.2014 – filele 132-133 (vol.I) sens in care, in raport de prevederile art.215 C.proc.fiscală doar in privinta acestora instanta de judecată poate dispune suspendare.
Pentru aceste considerente se apreciaza ca solicitarea formulata de catre reclamanta, privind suspedarea executarii Dispozitiei nr.86/02.03.2015 – filele 81-83 (vol.II) si a Raportului de Inspectie Fiscala nr._/29.12.2014 – filele 112-129 (vol.I), este neintemeiata, cele 2 acte nefiind susceptibile de executare. Sustinerile avute de catre reclamanta cu privire la legalitatea si temeinicia Dispozitiei nr.86/2015, inclusiv in ce priveste continutul si forma acesteia nu pot fi avute la solutionarea petitului privind suspedarea executarii actelor administrativ-fiscale reprezentate de Decizia de impunere nr._/2014 si Decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr._/2014.
Prin art.14 din L.nr.554/2004 s-a statuat că – ”(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”
Legea nr.554/2004 consacră ca regulă generală suspendarea judecătorească a unui act administrativ la cererea părții interesate, o dată cu introducerea recursului administrativ prealabil sau a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ, în speță cererea de suspendare vizând a doua ipoteză.
Masura suspendarii executării unui act administrativ se poate dispune în temeiul disp.art. 15 alin.(1) raportat la art.14 alin.(1) din L.nr.544/2004 dacă sunt întrunite cumulativ două condiții:
a) să existe un caz bine justificat în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ contestat de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu;
b) pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art.2 alin.(1) lit.ș din L.nr.554/2004.
In baza celor reținute rezultă că suspendarea unui act administrativ nu se poate dispune decât în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
In ceea ce privește existența unui caz bine justificat, potrivit art.2 lit. t din L.nr.554/2004, acesta vizează - ”împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;”
Indoiala seriosa asupra legalitatii actului administrativ trebuie să poata fi distinsa cu usurinta, in urma unei cercetari sumare a aparentei dreptului, pentru ca in cadrul procedurii suspendarii executarii actelor administrativ-fiscale, pe calea careia pot fi depuse numai masuri provizorii, nu este permisa o prejudecare a fondulului litigiului.
Sub acest aspect, instanța apreciază că împrejurările concrete de fapt și de drept în care actele contestate (Decizia de impunere nr._/29.12.2014 si Decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr._/29.12.2014) au fost emise, nu creează o îndoială serioasă în privința legalității acestora, sustinerile reclamantei - rezultate din actiunea promovata si din materialul probator administrat - neavând caracterul unor indicii de natura aparente care să răstoarne prezumtia de legalitatea a actului administrativ supus controlului judiciar.
Instanta are in considerare faptul ca prin sustinerile avute reclamanta nu a concretizat indoiala seriosă asupra celor 2 acte administrative supuse analizei:
1.- in ce priveste respectarea cerintelor cumulative impuse de art.258 alin.2 C.fiscal, in combinatia impusa de pct.218 din HG nr.44/2004, pentru perioada 2012-2013, respectiv de a presta servicii turistice pe o perioada de minimum 6 luni (minimum 180 zile) calendaristice, cu toate activele detinute in combinatia:
- oricărora dintre activitățile: 5510 - Hoteluri, 552 - Campinguri și alte facilități pentru cazare de scurtă durată, 5522 - Campinguri, inclusiv parcuri pentru rulote și 5523 - Alte mijloace de cazare, pe de o parte,
- oricare dintre activitățile: 5530 - Restaurante, 5540 - Baruri, 5551 - Cantine, 5552 - Alte unități de preparare a hranei, pe de altă parte,
In acest sens se au in considerare prevederile art.285 alin.2 C.proc.fiscala, potrivit căruia – ”(2) Impozitul pe clădiri și impozitul pe terenurile acestora se reduc cu 50% pentru acele imobile situate pe litoralul Mării N. deținute de persoane juridice și care sunt utilizate pentru prestarea de servicii turistice pe o durată de minimum 6 luni în cursul unui an calendaristic.”
2. - in ce priveste respectarea prevederilor art.254 alin.5 C.fiscal in raport de imbunatatirile aduse in perioada 2012-2013 activului Hotel Steaua de M..
În ceea ce privește paguba iminentă se reține că aceasta este definită de art. 2 lit.ș din L.nr.554/2004, in sensul ca vizează – ”prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;”
Sub acest aspect, argumentele invocate de catre reclamant sunt fondate, in conditiile in care paguba iminenta nu se prezuma, ci ea trebuia a fi dovedita de catre persoana lezata, prin probe concludente. Reclamanta, cu privire la solicitarea de suspendare a actului administrativ-fiscal contestate, a administrat probe in dovedirea pagubei iminente invocate, de natura a evidentia obligatiile pe care acesta le are de onorat.
Insa, simplu fapt ca executarea sumelor retinute in deciziile de impunere contestate poate fi inceputa, nu constituie un motiv de admitere a cererii de suspendare a executarii actului administrativ-fiscal, intrucat exista posibilitatea recuperarii ulterioare a eventualului prejudiciu, prin anularea actelor administrativ-fiscale nelegale si netemeinice si restituirea sumelor incasate.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale pentru a fi dispusă măsura suspendarii actelor administrative susceptibile de executare supuse analizei.
F. de cele reținute, instanța va dispune respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale contestate, ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge cererea de suspendare a executarii:
- Dispozitiei nr.86/02.03.2015;
- Deciziei de impunere nr._/29.12.2014;
- Deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii nr._/29.12.2014;
- Raportului de Inspectie Fiscala nr._/29.12.2014
formulată de către reclamanta ., CUI_, nr de inregistrare ORC J_, cont bancar RO20BTRL01401202H76793xx, cu sediul in Constanta, ..185, ..Constanta, in contradictoriu cu pârâtii Orasul E. prin Primar si Primaria Orasului E. - Directia Economica, prin Primar, ambii cu sediul in E. Sud, ., jud.Constanta, ce nefondata.
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Constanta.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 23.06.2015.
Președinte, D.–R. C. | Grefier, E. N. |
red/dact.jud.DRC
03.08.2015-5 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 870/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1108/2015.... → |
|---|
