Contestaţie la executare. Decizia nr. 1043/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1043/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-08-2015 în dosarul nr. 43400/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1043
Ședința publică de la 12 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect – contestație la executare, formulat de apelanta intimată A. J. A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în C., ., nr.18, județ C., în contradictoriu cu intimatul contestator P. G. O., cu domiciliul în București, ..7, ., . și reședința în C., ., nr.81 C, ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr 4150/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că nu au fost solicitate probe noi în apel sau formulate alte cereri.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4150/8.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă în parte contestația la executare formulată de reclamantul contestator P. G. în contradictoriu cu intimat – DGRFP G.-AJFP C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.12.2014, contestatorul P. G.-O. a formulat, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C., contestație la executare împotriva actelor de executare – titluri executorii și adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești emise în dosarul de executare nr._/17.11.2014.
În motivare, s-a arătat că, a aflat de această adresă de înființare a popririi la data de 04.12.2014 când a fost înștiințat telefonic de reprezentantul Băncii Volksbank - agenția C., că a fost nevoit să achite suma de 958 lei în vederea stingerii integrale a obligațiilor fiscale înscrise și pentru ridicarea popririi bancare pentru disponibilitățile bănești, deoarece această poprire generează imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile de serviciu.
Se mai precizează că nu a luat cunoștință despre titlurile executorii nr._/01.02.2008,_/01.02.2008,_/19.05.2014 și nu de ține nicio informație despre modalitatea de calcul și natura obligațiilor fiscale menționate în adresa de înființare a popririi.
La data de 24.02.2015, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației la executare pentru titlurile executorii și somații emise în dosarul de executare.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătându-se că limitele posibilității de analiză a instanței de executare sunt doar cele ce țin de respectarea condițiilor de formă ale actelor de executare emise în baza titlului de creanță. În speța se față, se precizează că debitorul contestator nu invocă încălcarea dispozițiilor legale referitoare la executarea silită reglementată de C.pr.fiscală.
Consideră intimata că executarea silită este temeinică și legală, organul de executare respectând toate prevederile legale.
Prin încheierea din data de 26.02.2015 instanța a pronunțat asupra excepției tardivității formulării contestației invocată de intimată, respectiv a admis excepția tardivității formulării contestației cu privire la titlului executoriu nr._ și somația emisă în data de 19.05.2014 în dosar de executare nr._/13/_ și a respins excepția tardivității formulării contestației la executare cu privire la titlul executoriu nr._/01.02.2008, nr._/01.02._ și somația nr._/01.02.2008 emise în dosar de executare nr._/2012, ca neîntemeiată, pentru considerentele reținute în cuprinsul acestei încheieri.
În temei art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art. 172 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, “Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa îndeplinească un act de executare in condițiile legii.”
Astfel, contestația la executare, reprezintă acea acțiune în instanță prin care o persoana interesata poate ataca unul sau mai multe acte de executare efectuate cu încălcarea legii sau poate supune controlului judiciar refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare.
Prin motivele arătate in cuprinsul contestației la executare, contestatorul invoca apărări privind legalitatea înființării popririi, în sensul că înaintea popririi contului bancar nu i-au fost comunicate titlul executoriu și somația.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva titlului executoriu nr._ și a somației emise în data de 19.05.2014 în dosar de executare nr._/13/_, având în vedere că prin încheierea de ședință din 26.02.2015 s-a admis excepția tardivității, instanța se va pronunța în consecință.
Cu privire la titlul executoriu nr._/01.02.2008, titlul executoriu nr._/01.02._ și somația nr._/01.02.2008 emise în dosar de executare nr._/2012, instanța reține că nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la modalitatea de comunicare a acestora conform art.44 și 45 din OG 92/2003.
Potrivit art. 372 C.proc.civ. executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Art. 44 alin.1 C.proc.fiscală prevede că „Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.” Iar la alin 2 este prevăzută ordinea în care trebuie comunicat actul fiscal: „ ….a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate. „ deci ordinea stabilită de legiuitor ara caracter imperativ prin același articol la alin.4 impunându-se și că „Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător”.
Conform art.45 din același act normativ „Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii”.
Din înscrisurile depuse la dosar de către intimată care constituie dosarul de executare nr. se constată că procedura de comunicare prin publicitate colectivă a somației și a titlurilor executorii nr._/01.02.2008 și nr._/01.02._ nu respectă dispozițiile art. 44 alin.2, 3, 4 din OG 92/2003 din moment ce la comunicarea către contestator a acestor acte de executare direct prin publicitate.
Din înscrisurile depuse la dosar nu se poate reține că, în prealabil s-a încercat comunicarea actelor de executare la domiciliul debitorului, din moment ce nu s-a făcut o astfel de dovadă.
Prin urmare, comunicarea prin publicitate în lipsa unor dovezi că actele de executare nu au putut fi comunicate prin una din modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003 echivalează cu o necomunicare a somației și a titlurilor executorii înaintea înființării popririi.
Potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003 „ Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Nefiind îndeplinită condiția de opozabilitate prin necomunicarea actelor administrative, acestea nu produc efecte, astfel că instanța va admite contestația la executare în ceea ce privește somația și titlurile executorii menționate și va anula parțial adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr._/17.11.2014 în ceea ce privește suma de 701 lei (26 lei impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor și 675 lei diferențe de impozit anual de regularizat).
Cu privire la capătul de cerere constând în întoarcerea executării silite, instanța reține că debitorul contestator nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă în sensul că a achitat suma cu privire la instanța urmează să anuleze actele de executare sau că în ceea ce privește această sumă a fost executat silit prin poprire. Din acest punct de vedere, cererea de restituire este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, intimata a declarat apel.
Apelanta apreciază hotărârea supusă controlului judiciar ca fiind nelegală și netemeinică.
Susține că procedura execuțională a fost derulată și s-a desfășurat cu respectarea strictă a dispozițiilor legale, că în mod eronat instanța de fond a respins excepția tardivității contestației la executare pentru titlurile executorii și somațiile emise în 2008, a căror comunicare s-a realizat prin publicitate, întrucât nu au putut fi comunicate prin poștă.
Apelanta invederează că în raport de disp.art.173 alin.1 lit a și art.44 alin.5 din OG nr.92/2003, soluția care se impunea era respingerea contestației ca tardiv formulată, având în vedere că instanța de executare a fost investită cu soluționarea contestației la data de 16.12.2014.
Legal citat, intimatul contestator a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar, prin prisma criticilor formulate de apelanta-intimată, Tribunalul constată următoarele:
Pentru recuperarea debitului în sumă de 948 lei, a fost înființată poprirea asupra veniturilor realizate de debitorul P. Ghoerghe-O., iar în cuprinsul adresei de înștiințare au fost menționate documentele în temeiul cărora s-a declanșat executarea silită: titlurile executorii nr._/01.02.2008 și nr._/01.02._- emise în dosar de executare nr._/2012 și titlul executoriu nr._/19.05.2014 emis în dosarul de executare nr._/13/_ .
Instanța de executare exercitând controlul de legalitate asupra actelor execuționale contestate a pronunțat hotărârea mai sus prezentată, hotărâre care suplinește cerințele prescrise de art.425 alin.1 lit. b) c.pr.civ., cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția de admitere în parte a contestației.
Instanța de fond în mod corect a stabilit situația premisă generatoare a urmăririi silite, concluzionând corect în sensul că în referire la emiterea titlurilor executorii nr._/01.02.2008 și_/01.02._ și a somației nr._/01.02.2008 nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la modalitatea de comunicare a acestora conform art.44 și 45 din OG 92/2003.
Este adevărat că potrivit art.44 alin.5 din OG nr.92/2003, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, iar față de data la care a fost investită instanța de judecată cu soluționarea contestației la executare – 16.12.2014, termenul fost cu mult depășit.
Această constatare nu este însă de natură a conduce la soluția preconizată de apelantă, respectiv schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea contestației la executare ca tardiv formulată, de vreme ce nelegalitatea procedurii execuționale a fost reținută urmare a constatării că titlurile de creanță nu au fost comunicate în mod legal, că s-a recurs la modalitatea comunicării prin publicitate, fără a fi respectată cu strictețe ordinea prevăzută în art. 44 alin. 2 lit. a) - c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/ 2003.
Având a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/ 2003, instanța de contencios constituțional, a statuat prin decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009 (publicată în M.Of. nr. 437 din 26 iunie 2009) că „textul în cauză nu contravine niciunei dispoziții constituționale invocate, reglementând doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală”.
Printr-o decizie ulterioară a Curții Constituționale, respectiv decizia nr. 536 din 2011, a fost examinată o nouă excepție de neconstituționalitate a aceluiași text de lege, ocazie cu care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că „dispozițiile art. 44 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a) - d) din aceeași ordonanță”.
Este de subliniat faptul că la pronunțarea acestei decizii a fost avută în vedere forma actuală a art. 44 alin. 3 Cod procedură fiscală, din care rezultă că legiuitorul a prevăzut că actele administrative fiscale pot fi comunicate prin publicitate și în cazul în care domiciliul contribuabilului este cunoscut, însă, anterior recurgerii la aceasta modalitate, trebuie să fi fost respectată cu strictețe ordinea prevăzută în art. 44 alin. 2 lit. a) - c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/ 2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă și subsidiară.
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, se constată a fi nefondate criticile aduse hotărârii atacate și, pe cale de consecință, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ., va fi respins apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta – intimată AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr.18, județ C. în contradictoriu cu intimatul – contestator P. G. (CNP_), cu domiciliul în București, ..7, ., . și reședința în C., ., nr.81 C, ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr 4150/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.08.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
E. D. |
Jud.fond. A. U.
Tehnored.jud.decizie.A.J. N.
30.09.2015/5 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 738/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 606/2015.... → |
|---|
