Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 389/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 27643/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 389
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.03.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal contravenție, promovat de apelantul intimat I. T. DE munca ARGES, sediul în Pitești, ., județul Argeș, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1191/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, reține următoarele :
Prin Sentința civilă nr. 1191/07.07.2014, Judecătoria M. s-a pronuntat în sensul admiterii în parte a plangerii contraventionale formulate de petenta . impotriva procesului – verbal de contraventie . nr ._/30.07.2013 intocmit de intimat, cu consecinta inlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu Avertismentul
Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca prin procesul-verbal de constatare și sancționare contestat petentul a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, reținându-se că la data de 29.07.2013,ora 20:40, au fost identificate două persoane, numiții Zega D. C. și R. A. prestând activitate pentru petent la punctul de lucru al acestuia, fără a avea încheiate în formă scrisă contracte de muncă, încălcând prevederile art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
Procesul-verbal a fost semnat de către petentă, prin reprezentant legal, fără obiecțiuni.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 260 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, inspectorii de muncă care au întocmit procesul-verbal contestat aveau calitatea de agenți constatatori în sensul art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, contrar susținerilor petentului că aceștia, aparținând de ITM Argeș nu aveau competența teritorială de a-l sancționa. Aceasta tocmai pentru că inspectorii ITM au efectuat controlul respectiv în baza ordinelor de deplasare și a deciziei nr. 253/25.07.2013, așa cum sunt menționate și în cuprinsul procesului verbal contestat.
De asemenea, procesul verbal contestat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Încadrarea juridică a faptei contravenționale reținute în sarcina petentei, astfel cum aceasta a fost descrisă în cuprinsul procesului-verbal, a fost efectuată în mod corespunzător, prin reținerea prevederilor art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, care stabilesc faptul că primirea la munca a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. 1 constituie contravenție, având în vedere că potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”.
De asemenea, sancțiunea stabilită de agentul constatator a fost aplicată între limitele stabilite de același text de lege, respectiv amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt, astfel cum a fost reținută de agentul constatator rezultă din extrasul REVISAL cu privire la cei două persoane identificate (filele 47 și 48) întrucât aceștia apar ca având contractele de muncă încheiate pe data de 28.07.2013 iar la momentul controlului – 29.07.2013 în jurul orei 20:40 nu aveau înregistrate aceste contracte de muncă în sistemul electronic.
În acest context, având în vedere și cele declarate de cele două persoane identificate, conform fișelor de identificare (filele 51 și 52), respectiv faptul că au început munca de la ora 14, pe data de 29.07.2014 și nu au semnat contracte individuale de muncă, instanța reține că la momentul controlului, pentru respectivele persoane petentul nu încheiase contracte individuale de muncă ci ele au fost întocmite ulterior controlului și transmise în sistemul REVISAL la data de 29.07.2013 ora 22:53.
Pentru aceste motive instanța constată că procesul verbal contestat este și temeinic întocmit.
Cu privire la cererea contestatoarei de reindividualizare a sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate și care permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Cu privire la această solicitare, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Totodată, instanța va avea în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
Raportat la textele invocate, instanța apreciază că amenda aplicată petentei, în cuantum de 20.000 lei, este disproporționată față de împrejurările săvârșirii contravenției și circumstanțele personale ale contravenientei.
Astfel, instanța reține că cele două persoane depistate începuseră munca la ora 14:00 cu doar câteva ore de sosirea agenților constatatori iar societatea sancționată a întocmit în mod legal, imediat ulterior controlului, contracte individuale de muncă pentru persoanele în cauză, contracte ce s-au derulat până la data de 27.08.2013, când a încetat sezonul estival ( filele 59-67).
Totodată, din extrasul REVISAL depus la dosar rezultă că de-a lungul timpului societatea petentă a avut o . angajați cărora le-a întocmit contracte de muncă, potrivit legii, contravenția constatată prin procesul verbal contestat reprezentând un caz izolat.
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Or, față de circumstanțele reținute anterior, amenda aplicată petentei depășește caracterul contravențional pe care i-l conferă legea și nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, sancțiunea avertismentului putând asigura responsabilizarea pe viitor a acesteia.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul articolului 21 alin. 3 raportat la articolul 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite în parte plângerea formulată de petentă și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel – intimatul I. T. de MuncaArges, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Sectia C. Administrativ si Fiscal la data 20.10.2014.
In motivarea apelului, se invedereaza ca in mod eronat instanta de fond a apreciat ca fapta contraventionala savarsita de petenta are un pericol social scazut, dispunand inlocuirea sanctiunii amenzii cu Avertismentul. Arata ca, cele doua persoane incepuseră activitatea la ora 14 cu câteva ore înainte de sosirea agentilor constatatori, iar intimata – petenta impediat după control a procedat la intocmirea contractelor de munca .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ, intimata – petenta nu a formulat si depus intampinare.
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
In ceea ce priveste critica apelantei – intimate cu referire la individualizarea sanctiunii aplicate, Tribunalul va retine ca, instanta de fond in mod corect a apreciat asupra gradului concret de pericol social al faptei contraventionale savarsita.
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, instanta de fond a statuat ca aceasta ar reprezenta una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilitatea si siguranta in munca, dar si a beneficiilor pe care orice salariat trebuie sa le realizeze prin dovada faptica a muncii desfasurate, a venitului incasat si a platilor efectuate catre autoritatile competente pentru somaj, pensie, asigurari sociale de sanatate, retinandu – se totodata ca prin realizarea in cel mai scurt timp a obligatiei legale, paguba si prejudiciul creat atat bugetului general cat si salariatului in sine nu s –a produs .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate se va aprecia că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impunea statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Se va retine ca, desi fapta contraventionala exista in materialitatea sa, aplicarea sanctiunii nu trebuie sa fie una stricta si de natura a se aprecia doar formal gravitatea si pericolul social al faptei savarsite, ci individualizarea sanctiunii aplicate se impune a fi apreciata in raport de efectele faptei savarsite in contextul socio – economic atat al angajatorului cat si al angajatului .
Astfel, corect retine instanta de fond ca la individualizarea sanctiunii aplicate petentei se impunea a fi avut in vedere gradul de pericol social concret produs – si in contextul nerespectarii obligatiilor legale impuse acesteia privind plata obligatiilor legale catre bugetul de stat, al impiedicarii angajatilor ca pentru munca prestata sa beneficieze de o remuneratie corespunzatoare si de acumularea perioadei ca vechime in munca, dar si asupra faptului ca in cel mai scurt timp societatea prin masurile dispuse a intrat in legalitate prin incheierea contractelor de munca individuale si inaintarea lor in REVISAL, si a caror continuitate s –a derulat pana la 27.08.2013, cand a incetat sezonul estival .
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelantul intimat I. T. DE MUNCA ARGES, sediul în Pitești, ., județul Argeș, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1191/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. LJalba
Red.decizie jud. L.V.M.
4 ex/25.03.2015
| ← Pretentii. Hotărâre din 29-09-2015, Tribunalul CONSTANŢA | Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 501/2015.... → |
|---|
