Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 8938/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8938/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 9834/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 561/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte D.-R. C.
Judecător F. N.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8938/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ apel formulat de apelanta W. L. SRL PRIN ADMINSITRATOR SPECIAL . cu sediul în .. Poșta Câlnău, Clădirea C1, Camera 4, jud. B. și cu sediul procesual ales în Com. Chiajna, .-7, Europolis Logistic Park, clădirea nr.4, Autostrada București-Pitești km. 13,2, jud. Ilfov în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, .. 38, sector 1 București.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar .
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ la data de 02.04.2014 pe rolul Judecătoriei C., petenta W. L. SRL PRIN ADMINSITRATOR SPECIAL . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, anularea procesului-verbal ._/27.03.2014, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În motivare, s-a arătat, în esență faptul că, la data de 27.03.2014, pe DN 3, KM 250, în cadrul verificărilor efectuate, s-a constatat că ansamblul de vehicule cu numerele de înmatriculare_ autotractor și semiremorcă cu nr.de înmatriculare_, nu ar fi respectat obligația de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestuia.
Însă, câtă vreme conform Ordinului nr.1567/24.12.2013 termenul limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație, petenta nu se face vinovată de săvârșirea unei contravenții, agentul constatator omițând aplicarea dispozițiilor menționate.
De asemenea, apreciază petenta că se impune anularea procesului-verbal contestat întrucât lipsesc din cuprinsul acestuia mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, nu a fost realizată o descriere suficientă a faptelor și nici referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, cerințe imperative, prevăzute de disp.art.16 și 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal nu poate face prin el însuși dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acesta fiind doar actul prin care persoana este acuzată de săvârșirea contravenției, sarcina dovezii celor constatate revenindu-i intimatei, petenta beneficiind de prezumția de nevinovăție, conform disp.art.6 din Convenție.
În subsidiar, petenta a solicitat să fie avute în vedere gravitatea faptei, împrejurarea în care a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, în raport de care se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În drept, au fost invocate disp.OG 2/2001, OUG nr.195/2002 dispozițiile REG(CE) 561/2006 și OG 37/2007.
În susținere, au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv sentința pronunțată de Tribunalul B. nr.240/20.02.2013 și procesul-verbal contestat.
La data de 30.04.2014, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată și nelegală.
În motivare, se arată că în data, ora și locul controlului, a fost depistat autotractorul cu nr. de înmatriculare_ autotractor și semiremorcă cu nr. de înmatriculare_, deținute spre utilizare de către petentă, care efectua transport rutier de marfă contra cost, fără a respecta obligația de a asigura echiparea autoutilitarei cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate conform OMTI nr.1567/24.12.2013, contravenție prevăzută de art.4 pct.61 din HGR nr.69/2012.
În ceea ce privesc susținerile petentei, arată intimata că, potrivit certificatului de înmatriculare și fotografiile din momentul efectiv al controlului, petenta a efectuat inspecția tehnică periodică în data de 07.02.1014, fără a echipa însă vehiculul cu plăcuța care să conțină informațiile privind dimensiunile și masele vehiculului.
În ceea ce privește procesul-verbal contestat, apreciază intimata că acesta a fost întocmit cu respectarea disp.art.16 ș 17 din OG 2/2001.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a amenzii cu avertismentul, intimatul solicită respingerea acesteia, învederând că petenta nu este la prima abatere contravențională în acest sens, contravenția a existat cu adevărat, iar contravenția reținută este una dintre cele mai grave din domeniul transportului rutier, cu un grad ridicat de pericol social.
Prin sentința civilă nr. 8938/10.09.2014 Judecătoria C. a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată, reținând următoarele:
„La data de 27.03.2014, petentei SA i-a fost întocmit proces-verbal de contravenție de către intimatul ISCTR, reținându-se în sarcina sa nerespectarea obligației de a asigura echiparea autoutilitarei cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate conform OMTI nr.1567/24.12.2013, contravenție prevăzută de art.4 pct.61 din HGR nr.69/2012.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa reprezentantului petentei.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost introdusa in termenul legal de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de contravenție.
Potrivit aceluiași articol, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Nu poate fi reținut aspectul privind lipsa mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, precum și realizarea unei descrieri insuficiente a fapteie și a împrejurărilor în care fapta a fost săvârșită, și implicit incidența cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 17 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, având în vedere că agentul constatator a realizat o descriere detaliată a faptei contravenționale, cu specificarea inacțiunii petentei în sensul că aceasta nu a echipat autotractorul cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime autorizate, precum și în raport de caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, neputând fi invocate decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Cu privire la temeinicia acestuia, instanța reține, din materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri depuse la dosar exclusiv de către intimat, că fapta reținută prin procesul-verbal contestat există și a fost săvârșită de petentă.
Potrivit art.4 pct.61 din HG nr.69/2012 „Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora;
Potrivit art.1341 alin.1 din OMTI nr.1567/24.12.2013 „În scopul facilitării controlului autovehiculelor, precum și al remorcilor și semiremorcilor tractate de acestea utilizate la efectuarea transporturilor rutiere, întreprinderile de transport în cont propriu sau operatorii de transport rutier au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului, după cum urmează: a) plăcuța producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului; b) plăcuța în care sunt menționate dimensiunile vehiculului. „
Potrivit art.1341 alin.7 din OMTI nr.1567/24.12.2013 „ începând cu data de 1 ianuarie 2014, termenul-limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2.133/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnică periodică - RNTR1, cu modificările și completările ulterioare.”
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul de înmatriculare și planșele foto, rezultă că petenta a efectuat inspecția tehnică periodică la data de 07.02.2014, fără însă a dota vehiculul cu plăcuța din care să rezulte informațiile privind dimensiunile și masele vehiculului, conform dispozițiilor legale menționate.
Față de dispozițiile legale și considerentele arătate, instanța apreciază că situatia de fapt retinuta în sarcina petentei corespunde realitătii, prin plângerea contravențională aceasta necontestând, de altfel, fapta reținută, invocându-se doar motive de nulitate a procesului-verbal de contravenție și faptu că sarcina probei revine intimatei.
În ceea ce privește cererea subsidiară privind înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, instanța apreciază că, în speță, nu se impune aplicarea acestei măsuri, pe de o parte, având în vedere că scopul prevazut de norma generala - OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenientă nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sancționatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a constiintei acesteia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care nu pot fi indeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularitatilor de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
Pe de altă parte, fapta reținută în sarcina petentei, respectiv neîndeplinirea obligației de dotare a vehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate conform OMTI nr.1567/24.12.2013, reprezintă o faptă cu grad ridicat de pericol social, prezentând gravitate prin săvârșirea ei, chiar în lipsa unei urmări concrete.
Astfel, analizand legalitatea si temeincia procesului verbal contraventional, din prisma prevederior art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petenta, prin sustinerile avute si probele administrate, nu a rasturnat prezumtia de validitate de care beneficiaza actul sanctionator contestat, motiv pentru care instanța va respinge plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.”
Împotriva sentinței civile nr. 8938/10.09.2014 pronunțate de Judecătoria C. a declara apel petenta W. L. S.R.L., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței sau schimbarea acesteia, trimiterea cauzei spre rejudecare sau să păstreze cauza spre rejudecară și să anuleze procesul-verbal de contravenție iar în subsidiar să înlocuiască amenda cu avertismentul.
În motivarea apelului au fost reiterate aspecte privind nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal de contravenție, invocate și în cadrul plângerii contravenționale.
S-a susținut că procesul-verbal de contravenție este nelegal întocmit sub aspectul prevederilor art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001 și că agentul constatator nu a luat în considerare dispozițiile Ordinului nr. 1567/24.12.2013.
În drept au fost invocate prevederile art. 466 și urm. NCPC, O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, REG (CE) 561/2006 și O.G. nr. 37/2007.
Intimatul a formulat întâmpinare la apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare a arătat că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
Nu au fost administrate probe suplimentare decât cele administrate de prima instanță.
Analizând apelul formulat instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._/27.03.2014 întocmit de către intimatul ISCTR, apelanta - petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei, reținându-se în sarcina sa nerespectarea obligației de a asigura echiparea autotractorului cu nr. de înmatriculare_ cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate conform OMTI nr.1567/24.12.2013, contravenție prevăzută de art.4 pct.61 din HGR nr.69/2012.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, denumirea și sediul contravenientei persoană juridică, descrierea faptelor săvârșite și data comiterii acestora. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Susținerile apelantei potrivit cărora nu este descrisă suficient fapta sunt neîntemeiate, de vreme ce fapta este descrisă suficient de clar pentru a o putea încadra juridic dar și pentru a înțelege conduita imputată contravenientului.
În ce privește mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, susținerile apelantului nu pot fi luate în considerare câtă vreme acesta este o persoană juridică și este evident că aceste mențiuni nu îi sunt aplicabile.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit.
În aceste condiții, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că, atâta vreme cât apelantul nu produs nicio probă în susținerea afirmației că nu a săvârșit faptele imputate, nu se poate justifica anularea procesului-verbal de contravenție.
Instanța de control mai reține că apelantul nici nu a susținut că autotractorul aparținând acesteia, ce a fost oprit în trafic de agentul constatator avea montate plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime autorizate ci a susținut că dispozițiile legale nu sunt aplicabile.
Sub acest aspect, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a reținut că potrivit art.1341 alin.7 din OMTI nr.1567/24.12.2013 „începând cu data de 1 ianuarie 2014, termenul-limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2.133/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnică periodică - RNTR1, cu modificările și completările ulterioare.” iar din înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul de înmatriculare și planșele foto, rezultă că petenta trebuia și a efectuat inspecția tehnică periodică la data de 07.02.2014, fără însă a dota vehiculul cu plăcuța din care să rezulte informațiile privind dimensiunile și masele vehiculului, conform dispozițiilor legale menționate.
Față de dispozițiile mai sus menționate și data de 07.02.2014 la care trebuia efectuată inspecția tehnică periodică a autotractorului cu nr. de înmatriculare_, instanța de control reține că plăcuțele trebuiau montate până la data de 17.02.2014, or autotractorul a fost depistat în trafic la data de 27.03.2014 fără a avea montate plăcuțele din care să rezulte masele și dimensiunile vehiculului.
Prin urmare, instanța de control reține că prima instanță a dat o corectă dezlegare contestației apelantei – petente sub aspectul legalității și temeiniciei procesului-verbal e contravenție.
În ce privește cererea apelantei privind înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, instanța de control reține că potrivit art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că sancțiunea este proporțională cu fapta săvârșită, fiind stabilită la nivelul minim prevăzut de lege și prin raportare la faptul că apelanta nu a recunoscut săvârșirea contravenției și nu s-a conformat dispozițiilor legale deși a trecut mai bine de o lună de la data la care acestea îi erau aplicabile.
Față de aceste considerente, instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8938/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ apel formulat de apelanta W. L. SRL PRIN ADMINSITRATOR SPECIAL . cu sediul în .. Poșta Câlnău, Clădirea C1, Camera 4, jud. B. și cu sediul procesual ales în Com. Chiajna, .-7, Europolis Logistic Park, clădirea nr.4, Autostrada București-Pitești km. 13,2, jud. Ilfov în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, .. 38, sector 1 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04. 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D.-R. C. F. N.
Grefier
E. N.
Red. Jud. fond. L. Moțârlichie
Red. Jud. apel F.N.
02.06.2015/4 ex.
| ← Somaţie de plată. Încheierea nr. 595/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 989/2015.... → |
|---|
