Contestaţie la executare. Decizia nr. 618/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 618/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 2777/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 618/2015
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
Pe rol soluționarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect contestație la executare, formulată de petentul B. D., domiciliat în Năvodari, ., ., ., în contradictoriu cu intimata A.- DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., 18, județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură petentul a depus concluzii scrise, după care;
Instanța rămâne în pronunțare asupra contestației la executare.
TRIBUNALUL,
Asupra situatiei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr 7767/2014 din 17.07.2014, Judecătoria Constanta a dispus în sensul admiterii exceptiei inadmisibilității, cu consecinta respingerii contestatiei la executare ca inadmisibila .
Pentru a dispune această soluție, prima instanta a retinut ca prevederile art. 172 alineatele 1 și 3 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală dispun după cum urmează:
„(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
………………………………………………………………………………
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanța judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Art.2 alineat 3 din Codul de Procedură Fiscală stabilește că acolo unde acest act normativ nu dispune, se aplică prevederile Codului de procedură Civilă.
Potrivit art. 712 alineat 2 Cod Procedură Civilă:
„În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
Analizând cererea contestatorului, instanța constată că acesta a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu și împotriva actelor de executare. Prin motivele invocate se contestă debitul urmărit, prin raportare la nelegalitatea stabilirii sumelor urmărite prin deciziile de impunere, fără a se aduce critici referitoare la executarea silită propriu – zisă.
Ne aflăm, astfel, pe teritoriul de reglementare al alineatului 3 al art. 172 și al art. 712 alineat 2 Cod Procedură Civilă, mai sus citate.
Textele respective stabilesc, similar, condițiile de admisibilitate ale unei astfel de contestații la executare, după cum urmează:
- titlul nu este o hotărâre judecătorească sau un alt act emis de un organ jurisdicțional,
- nu există o procedură distinctă prevăzută de lege pentru contestarea titlului executoriu.
Potrivit art. 141 alineat 2 din O.G. 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă, prin expirarea termenului de plată stabilit de lege sau de organul competent, sau în alt mod prevăzut de lege.
Instanța observă că, în speță, titlul executoriu nr._ a fost emis ca urmare a expirării scadenței obligației de plată a sumelor cuprinse în deciziile de impunere.
Deci, aceste decizii de impunere, reprezentând titluri de creanță fiscală, au devenit titluri executorii prin expirarea termenului stabilit pentru plata obligațiilor cuprinse în acestea.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale contestației la executare, menționate mai sus, instanța constată că, în speță, acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, deși îndeplinită prima dintre ele, titlul înscriindu-se în categoria prevăzută de art. 172 alineat 3 din O.G. 92/2003, nu este îndeplinită cea de-a doua.
În primul rând, decizia de impunere este un act administrativ fiscal, potrivit dispozițiilor art. 86 din O.G. 92/2003, iar decizia referitoare la obligații de plată accesorii este un act asimilat actului administrativ fiscal, conform art. 88 litera c) din același act normativ. De asemenea, aceste acte sunt titluri de creanță, potrivit art. 110 alineat 3 literele a) și c) din O.G. 92/2003.
Instanța reține că, în materie fiscală, dispozițiile Codului de Procedură Fiscală pun la dispoziția persoanei interesate dreptul de a contesta titlul de creanță, printr-o procedură distinctă. Aceasta este reglementată de prevederile art. 205 și următoarele din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală – contestația împotriva actului administrative fiscal. În cadrul acesteia pot fi invocate și valorificate de către persoana interesată toate motivele și apărările ce vizează fondul titlului executoriu.
Din prevederile legale neechivoce ale art. 172 alineat 3 din O.G. 92/2003, cât și ale art. 712 alineat 2 Cod Procedură Civilă, rezultă că existența unei asemenea proceduri, distincte, conduce la inadmisibilitatea formulării unei contestații la executare împotriva titlului executoriu, dar și împotriva actelor de executare, prin invocarea unor apărări care ar fi putut fi soluționate pe calea acelei proceduri.
Instanța constată că singura critică invocată de contestator, atât împotriva titlului executoriu, cât și împotriva actelor de executare, este reprezentată de nelegalitatea stabilirii sumelor urmărite prin deciziile de impunere, titluri de creanță ce au devenit titluri executorii.
Or, aceasta reprezintă un motiv ce vizează fondul dreptului ce rezultă din titlul executoriu menționat mai sus. Un asemenea motiv putea face obiect al contestației îndreptate împotriva titlurilor de creanță – deciziile de impunere – formulate potrivit art. 205 și următoarele din O.G. 92/2003. Contestatorul nu a promovat o asemenea contestație, așa cum a arătat în mod expres prin precizările depuse la dosarul cauzei, deși deciziile de impunere i-au fost comunicate acestuia, atât de organul fiscal, cât și odată cu întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Nepromovarea acestei contestații nu lasă deschisă contestatorului calea contestației la executare nici împotriva titlului executoriu, nici împotriva actelor de executare, pentru a invoca aceste motive.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel contestatorul B. D., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 06.01.2015.
În motivarea apelului se invoca faptul ca instanta de fond nu a analizat si nu a apreciat probele administrate in cauza, respingand contestatia la executare ca inadmisibila, desi a aratat clar prin probele administrate ca intimata a stabilit greșit situatia de fapt si a indus in eroare instanta – in ceea ce priveste indeplinirea la timp a obligatiilor de plata către bugetul de stat . Se mai arata ca organul fiscal nu a luat in considerare si impozitul in cuantum de 10 % asupra venitului brut reținut la sursa de către Tribunalul Constanta .
Invedereaza ca, diferentele de impozit anual de regularizat pe anul 2012, în suma de 1386 lei si contributii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizeaza venituri din activitati independente, in suma de 1 leu, deci o suma totala de 1387 lei. Mai mult, organul fiscal nu a luat in calcul si nu a recunoscut suma retinuta de Tribunalul Constanta in suma de 2020 lei .
In ceea ce priveste plățile efectuate, arata ca in dovedire a depus chitantele pentru incasarea de impozite, taxe si contributii, dar si adeverinta nr 10A/31.01.2013 eliberata de Biroul de Expertize din cadrul Tribunalului Constanta, adunand un total de 4218 lei .
Din acest total de 4218 lei, conform cu natura obligatiei de plata specificata in chitante – suma de 1542 lei a fost achitata cu titlu de regularizari obligatii aferente anului 2011, iar diferenta de 2676 lei a fost achitata cu titlu de impozit pe venituri din activitati independente si CASS datorat de persoanele care obtin venituri din activități independente .
Conform D. pentru plati anticipate cu titlu de impozit pe anul 2012 emise de AFP Năvodari, termenele de plata pentru repartizarea platilor anticipate au fost fixate trimestrial si s –au ridicat la un cuantum total de 320 lei .
Prin sentinta civila nr 518/2015 din 08.04.2015, Tribunalul Constanta – Secția C. Administrativ și Fiscal a admis apelul si a anulat sentita civila apelata, retinandu se ca: „ Prin hotărârea atacată - ce suplinește cerințele disp.art.425 alin.1 lit.b) c.pr.civ., pentru motivele mai sus expuse a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare promovată de reclamantul contestator.
Instanța de control judiciar observă că, deși judecătorul fondului a pornit în analiză de la o premisă corectă prin prisma calificării deciziei de impunere ca fiind un act administrativ fiscal, potrivit dispozițiilor art. 86 din O.G. 92/2003, respectiv a decizia referitoare la obligații de plată accesorii - act asimilat actului administrativ fiscal, conform art. 88 litera c) din același act normativ, împotriva cărora legiuitorul a consacrat o procedura specială de contestare, a sancționat greșit cu fine de neprimire contestația dedusă judecății.
Concluzia în acest sens este susținută de faptul că instanța de fond s-a rezumat la analiza celui de-al doilea motiv al contestației - care într-adevăr viza criticile de fond aduse titlurilor de creanță, ce nu puteau fi primite în procedura reglementată de art. 172 din OG nr.92/2003, fără a observa și analiza primul motiv al contestației.
Astfel, în cuprinsul cererii introductive de instanță contestatorul a precizat că „ toate actele de impunere nu i-au fost comunicate” și că „ solicita intimatului Serviciul Fiscal Orășenesc Năvodari, dacă susține că au fost comunicate, să facă dovada comunicării acestor acte”.
Or, dacă este adevărat că în materie fiscală persoana interesată are dreptul de a contesta titlul de creanță în procedura reglementată în Titlul IX din OG nr.92/2003, conf. prevederile art. 205 și următoarele, este de observat că tot legislația fiscală stabilește explicit faptul că „ actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii” .
Art.45 din OG nr.92/2003 – cu denumirea marginală „ Opozabilitatea actului administrativ fiscal”- în alin.2, dispune explicit că „ actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic”, prevedere consacrată și în Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală.
Potrivit pct.44.1 din Normele metodologice: „ Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”.
În condițiile în care acest motiv de critică a actelor execuționale – perfect admisibil pe calea contestației la executare, nu a fost observat și analizat de instanța de fond se poate susține fără teama de a greși că ne aflăm în ipoteza unui „ minus petita”.
Concluzionând, apelul dedus judecății este fondat și – în temeiul disp.art.480 alin.2 c.pr.civ., urmează a fi admis, anulată hotărârea supusă controlului judiciar și citate părțile pentru judecarea procesului, prin evocarea fondului.”
Procedând la judecata contestatiei la executare, Tribunalul retine următoarele:
Prin titlul executoriu nr_ emis in dosarul de executare nr_/13/_ /_ /_/16.01.2014 de A. _ DGRFP _ AJFP pt Serviciul Fiscal Orașenesc Năvodari s-a stabilit in sarcina contestatorului obligatia de plata a sumei de 1387 lei, reprezentand diferente impozit anual de regularizat si CASS, stabilit ca urmare a emiterii deciziilor de impunere anuala nr_, nr_, nr_, nr_/ 31.07.2013 si respectiv decizii de plata accesorii nr_/09.10.2013 – pentru suma de 1 leu reprezentand CASS.
Analizand titlurile de creanta asa cum sunt acestea reglementate de dispozitiile art 110 c proc fisc, si a caror valoare nu a fost contestata de catre contribuabilul – contestator in termenul legal instituit de dispozitiile art 205 si urm C proc fisc, se retin urmatoarele aspecte:
Astfel:
- Prin Decizia de impunere anuala nr_/13.07.2013 pentru anul 2012(f 32) au fost avute in vedere veniturile realizate in calitate de mediator – stabilindu – se in sarcina acestuia raportat la veniturile declarate un impozit datorat de 204 lei – obligatii privind plati anticipate 160 lei, avand de achitat o diferenta de 44 lei .
- Prin Decizia de impunere anuala nr_/31.07.2013 pentru anul 2012( f 33) au fost avute in vedere veniturile realizate in calitate de expert contabil – stabilindu – se in sarcina acestuia raportat la veniturile declarate un impozit anual de 290 lei – obligatii plăti anticipate – 160 lei, avand de achitat o diferenta de 130 lei ;
- Prin Decizia de impunere anuala nr_/31.07.2013 pentru anul 2012( f 34) au fost avute in vedere veniturile realizate in calitate de expert contabil – stabilindu – se in sarcina acestuia raportat la veniturile declarate de 6270 lei - un impozit anual initial de 1003 lei – obligatii plăti anticipate – 0 lei, avand de achitat o diferenta de 1003 lei, iar raportat la decizia curenta – a veniturilor declarate de 20.200 lei s-a stabilit un impozit anuala de 3232 lei – obligatii plati anticipate de 2020, avand de achita o diferenta de 1212 lei - din care s –a constatat ca a fost achitata in plus suma de 209 lei ;
- Prin Decizia de impunere nr_/31.07.2013 pentru anul 2012( f 35) au fost avute in vedere veniturile realizate in calitate de expert contabil in cuantum de 6720 lei – stabilindu – se în sarcina acestuia raportat la veniturile declarate un impozit anual datorat de 1003 lei, avand de achitat ca diferente de impozit rezultate din regulaizarea anuala de 1003 lei .
Potrivit dovezii de comunicare a deciziilor de impunere mai sus aratate si in conformitate cu dispozitiile art 44 C proc fisc se va retine ca acestea i –au fost inaintate la data de 13.09.2013 /16.09.2013, fără insă a se face dovada de către acesta ca a formulat contestatie administrativa si respectiv ca a contestat titlurile de creanta asa cum sunt reglementate acestea de dispozitiile art 110 C proc fisc pe cale procedurii speciale instituite de dispozitiile art 205 si urm C proc fisc .
Plecand de la dispozitiile prevazute de art. 141 alineat 2 din O.G. 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă, prin expirarea termenului de plată stabilit de lege sau de organul competent, sau în alt mod prevăzut de lege.
Astfel, din coroborarea dispozitiilor legale si a situatiei retinute in deciziile de impunere comunicate contribuabilului contestator si necontestate, se va retine ca executarea silita si emiterea actelor executionale s –a realizat corect – nefiind invocate alte motive nelegalitate si netemeinicie care sa conduca la anularea acestora .
In ceea ce priveste critica contestatorului cu privire la neluarea in considerare de către organul fiscal a obligatiilor achitate de catre Tribunalul Constanta – Biroul de Expertize si cuantificate la suma de 2020 lei la un venit brut realizat pe anul 2012 - de 20.200 lei, asa cum rezulta din adeverinta nr 10 A/31.01.2013 ( f 11), Tribunalul va retine ca acest aspect nu poate fi retinut intrucat din lecturare deciziei de impunere nr_/31.07.2013 pentru anul 2012( f 34) au fost avute in vedere veniturile realizate in calitate de expert contabil – stabilindu – se in sarcina acestuia raportat la veniturile declarate de 6270 lei - un impozit anual initial de 1003 lei – obligatii plăti anticipate – 0 lei, avand de achitat o diferenta de 1003 lei ( cuantificat obligatia potrivit deciziei nr_/31.07.2013 ), iar raportat la decizia curenta – a veniturilor declarate de 20.200 lei s-a stabilit un impozit anuala de 3232 lei – obligatii plati anticipate de 2020, avand de achita o diferenta de 1212 lei( compusa din 1003 lei + 209 lei ).
Mai mult, din inscrisurile depuse la dosar si prin care contestatorul afirma ca obligatiile au fost achitate ( f 11-13) Tribunalul va retine ca aceste obligatii au avut in vedere veniturile realizate anterior depunerii declaratiei privind venitul estimat /norma de venit pe anul 2012 pe categoriile de activitati desfasurate – mediator, expert contabil fiind depuse in mai 2012, respectiv februarie 2013, astfel ca obligatiile datorate si inscrise in chitantele de plata nu pot reprezenta o dovada a stingerii obligatiei – atata timp cat datoria executata vizeaza alte decizii de impunere emise in 31.07.2013 ca urmare a efectuarii operatiunilor de regularizare anuala - fiind scazute toate obligatiile datorate si achitate in mod legal .
In ceea ce priveste precizarile depuse in prezenta cauza privind raspunsul la intampinare formulat in dosarul conex nr_/212/2014, prin care formuleaza aparari privind inscrierea in fals, Tribunalul va retine ca la prezenta cauza nu exista conexat acest dosar, situatie in care nu poate aprecia asupra acestei solicitari .
Mai mult, actele si dovezile privind obligatiile datorate bugetului de stat pe anul 2013 nu pot fi analizate in prezenta cauza prin extinderea la alte acte administrativ fiscale ce nu formeaza obiectul titlurilor executorii cu care a fost investita instanta .
Avand in vedere considerentele mai sus expuse, va respinge contestatia la executare ca nefondata .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul B. D., domiciliat în Năvodari, ., ., ., în contradictoriu cu intimata A. - Direcția Generală regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., ., 18, județ C., ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2015.
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. N.
Red/Tehnored L.V. M.
4 ex/15.05.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 987/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Somaţie de plată. Încheierea nr. 595/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
