Contestaţie la executare. Decizia nr. 1313/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1313/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 30240/212/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1313
Ședința publică de la 23 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – contestație la executare, formulat de apelanta contestatoare D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimații B. E. JUDECATORESC O. S., cu sediul în C., ., ., . și G. M. M. E., cu domiciliul în C., ., nr. 15, ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 16.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.09.2015 când s-au decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr._ din 19.12.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. în contradictoriu cu intimatul B.E.J. O. S. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă si a fost respinsa contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. în contradictoriu cu intimata G. M. M. E., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Prin sentința civilă nr. 829/13.03.2014 a Tribunalului C. pronuntată în dosarul nr._ pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC NĂVODARI a fost obligată să plătească reclamantului P. R. M. dobânda aferentă sumei de 1.470 lei calculată de la data plății, respectiv 09.12.2008 si până la data comunicării refuzului la cererea de restituire, respectiv 10.09.2012, precum si suma de 533 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Potrivit contractului de cesiune de creantă din data de 12.05.2014 numitul P. R. M. a cesionat creanta rezultată din sentinta civilă sus mentionată către cesionara G. M. M. E..
La data de 12.08.2014 intimata G. M. M. E. a formulat cerere de executare silită, în acest sens întocmindu-se dosarul de executare silită nr. 310/2014 al B.E.J. O. S..
Prin încheierea nr._/19.08.2014 pronuntată de Judecătoria Constanta în dosarul nr._/212/2014 instanta a încuviintat executarea silită împotriva debitoarei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC NĂVODARI în temeiul titlului executoriu sus mentionat.
Prin somatia din data de 08.09.2014 executorul judecătoresc a pus în vedere debitoarei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC NĂVODARI să achite suma de 533 lei reprezentând cheltuieli de judecată, dobânda fiscală aferentă sumei de 1.470 lei calculată de la data de 09.12.2008 – 10.09.2012 si a sumei de 825,23 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În ceea ce priveste exceptia necompetentei materiale a executorului judecătoresc, pe care instanta o califică ca fiind o apărare de fond, instanta retine că potrivit art. 651 alin.1 litera b din codul de procedură civilă în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile si al executării silite directe mobiliare, hotărârile judecătoresti se execută de executorul judecătoresc din circumscriptia curtii de apel unde se află sediul debitorului sau din circumscriptia curtii de apel unde se află bunurile.
Potrivit sentintei civile nr. 829/13.03.2014 a Tribunalului C. pronuntată în dosarul nr._ calitatea de debitor apartine DIRECTIEI GENERALĂ REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE G. – ADMINISTRATIA JUDETEANĂ A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA – SERVICIUL FISCAL ORĂSENESC NĂVODARI, si nu DIRECȚIEI GENERALĂ REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE GALATI astfel cum în mod gresit a sustinut contestatoarea. Prin titlul executoriu nu s-a constatat că debitoarea este D. Generală Regională a Finantelor Publice Galati, Administratia Judeteană a Finantelor Publice Constanta având calitatea doar de mandatar al Directiei Generală Regională a Finantelor Publice Galati, ci s-a retinut că debitoare este chiar Administratia Judeteană a Finantelor Publice Constanta – Serviciul Fiscal Orăsenesc Năvodari cu sediul în Năvodari, ., judetul Constanta. Având în vedere că sediul debitoarei se află în circumscriptia Curtii de Apel Constanta, instanta constată că executorul judecătoresc O. S. era competent să efectueze executarea silită, instanta urmând să respingă apărarea contestatoarei ca neîntemeiată.
În ceea ce priveste sustinerea potrivit căreia creditorul nu a solicitat debitoarei executarea voluntară a obligatiei, astfel că nu putea solicita executarea silită instanta constată că interpretarea dată de debitoare art. 622 din Codul de procedură civilă în acest sens este eronată. Creditoarea detine un titlu executoriu împotriva debitoarei, iar aceasta din urmă avea obligatia de a executa titlul executoriu fără a fi necesar un demers în acest sens din partea creditoarei, respectiv a unei cereri de executare a obligatiei. În situatia în care debitoarea nu întelege să îsi îndeplinească obligatia prevăzută în titlul executoriu, creditoarea este îndreptătită să solicite direct executarea silită, fără alte formalităti prealabile. Creditoarea a obtinut titlul executoriu la data de 13.03.2014 si a solicitat executarea silită la data de 12.08.2014, până la acea dată debitoarea neîndeplinindu-si obligatia.
În ceea ce priveste invocarea de către contestatoare a dispozitiilor art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 instanta retine următoarele:
Potrivit art. XV din O.U.G. nr. 8/2014: „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.”
Analizând prin prisma Convenției actul normativ mai sus citat, instanța apreciază că art. XV din OUG 8/2014 încalcă dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, intimata este titulara unui drept de creanță, care constituie un drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției Europene. Intimata are o creanță bine stabilită pentru a beneficia de protecția art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție (cauzele Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate al intimatei.
Totodată, instanța apreciază că există o ingerință, constând în neexecutarea unei hotărâri (cauza Viasu c. României). Aceasta este prevăzută de lege, respectiv OUG 8/2014, urmând a se analiza în consecința dacă s-a păstrat justul echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor intimatului.
În acest sens, instanța apreciază că inexistența unui calendar real și respectat de plată a acestor drepturi constatate pe cale judiciară face ca între motivul invocat de contestatoare și tergiversarea executării titlurilor executorii să nu existe un raport de proporționalitate.
În plus, modalitatea neprevizibilă de reglementare a acestei eșalonări constituie o încălcare și a prevederilor Convenției.
Astfel, pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor sale, statul este cel care trebuie să ia măsurile corespunzătoare, prin norme previzibile, care să asigure raportul de proporționalitate dintre interesul general și cel particular.
Într-o bogată jurisprudență, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța asigurării accesibilității și previzibilității legii, instituind și o . repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigențe. Astfel, în cauze precum Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, 1979, Rekvényi contra Ungariei, 1999, R. împotriva României,2000, Damman împotriva Elveției, 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că „nu poate fi considerată «lege» decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-și regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat”, „în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice”.
Sub acest aspect, principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar, și anume principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene (de exemplu cauzele Facini Dori v Recre, 1994, Foto-Frost v Hauptzollant Lübeck.Ost, 1987, 22),principiul încrederii legitime impune ca legislația să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea.
Pe de altă parte, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit intimatul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, încălcând și art.6 din Convenție.
În cauza Ș. c. României, Curtea a arătat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art.6 își pierd rațiunea. Pe de altă parte, s-a statuat că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art.6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatoriei să rămână fără efect în detrimentul unei părți.
Totodată, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art.6 din Convenție, iar intimatul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
În consecință, se reține că statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Dispozițiile derogatorii ale OUG 8/2014 favorizează statul în raporturi de drept privat, acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.
Prin urmare, între aplicarea OUG 8/2014 și dispozițiile Convenției și jurisprudența Curții de la Strasbourg, instanța va da prevalență acestora din urmă, în acord cu prevederile art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României.
Referitor la capătul de cerere ce vizează anularea încheierii de încuviințare a executării silite, instanța reține că aceasta a fost dată cu respectarea prevederilor art.665 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește încheierea organului de executare privind cheltuielile de executare, se reține că aceasta respectă prevederile art.656 Cod procedură civilă și limitele stabilite prin Ordinul nr.2550 din 2006 emis de Ministrul Justiției.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că actele de executare întocmite respectă prevederile legale, contestația formulată fiind neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge în consecință.
Contestatoarea D. REGIONALA G. A FINANTELOR PUBLICE GALATI-ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea apelului, anularea incheierii de incuviintare a executarii silite si a tuturor actelor de executare efectuate .
In motivarea cererii de apel s-a aratat ca hotararea primei instanta este netemeinica si nelegala, la pronuntarea sentintei, instanta de fond avand in vedere exclusiv sustinerile intimatului creditor si inscrisurile depuse de acesta la dosar.
Un alt motiv de critica al apelului il reprezinta nulitatea actelro de executare avand in vedere ca au fost efectuate de un executor judecatoresc necompetent. Din coroborarea prevederilor legale mentionare, rezulta ca intrucat bunurile urmaribile se afla doar pe raza Municipiului Galati, competenta de a efectua acte de executare silita in raza teritoriala a acestei instante apartine doar executorului judecatoresc din Galati.
Mai arata apelanta ca executarea silita este lovita de nulitate absoluta fiind efectuata cu incalcarea disp.art.XV din OUG nr.8/2014, norma legala care ocroteste un interes public si potrivit careia plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici. Iar potrivit alin.4 in cursul termenului prevazut la alin.1 orice procedura de executare silita se suspenda de drept.
Intimata G.-M. M. E. a formulat intampinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, cu cheltuieli de judecata. A invocat intimata in aparare exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei-contestatoare DGRFP Galati, motivata pe dispozitiile Ordinului comun nr.490/407 din 29.03.2013, OG 9/2013, Ordin ANAF nr.2224/2011 privind aprobarea competentei teritoriale de administrare, aratand ca din interpretarea acestor texte legale rezulta in moc clar ca organul fiscal competent a inregistra cererea de restituire si a efectua plata aferenta este cel de la domiciliul fiscal al creditoarei, respectiv Serviciul Fiscal Orasenesc Navodari si nu apelanta-contestatoare in cauza.
Sustine intimata ca DGRFP Galati nu are calitate procesuala activa in cauza intrucat nu este obligata la a-i restitui sumele aferente.
Pe fondul cauzei a aratat ca executorul judecatoresc va respecta dispozitiile OUG nr.8/2014 singurele acte de executare efectuate constand in stabilirea cheltuielilor de executare si comunicarea somatiei. Mai mult, la momentul formularii intampinarii Serviciul Fiscal Orasenesc Navodari a efectuat deja de buna voie plata a doua transe din suma de recuperat. Invoca intimata si prevederile art.6 par.1 din CEDO.
In probatiune a solicitat proba cu inscrisuri, sens in care a depus la dosar nota privind restituirea unor sume .
Prin incheierea nr.623/6.08.2015 pronuntata de Tribunalul Constanta-sectia I Civila a fost admisa exceptia necompetentei functionale a sectiei I civile si a fost declinata competenta de solutionare in favoarea sectiei de contencios administrativ a Tribunalului Constanta.
Pe rolul sectiei de contencios administrativ si fiscal cauza a fost inregistrata la data de 24.08.2015.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările formulate, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că apelul este fondat in considerarea urmatoarelor argumente:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active in contestatia la executare silita invocata de intimata prin intampinare se retine ca este neintemeiata intrucat in contestatia la executare silita calitate procesuala activa o are persoana impotriva careia se desfasoara executarea silita. Astfel fiind, din dosarul de executare silita depus la dosarul de fond rezulta ca executorul judecatoresc B. O. S. a inceput executarea silita impotriva DIRECTIEI GENERALE REGIONALE A FINANTELOR PUBLICE GALATI-ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA ( in continuare DGRFP Galati-AJFP Constanta) Se constata de asemenea ca si cererea de incuviintare a executarii silite a fost formulata tot impotriva debitorului DGRFP Galati-AJFP Constanta. Prin urmare, apelanta DGRFP Gaslati-AJFP Constanta, in temeiul art.645 Cod proc.civila este parte in procedura de executare silita pornita impotriva sa.
Ordinul ANAF 2224/2011 invocat de intimata in sustinerea exceptiei vizeaza creanțele reprezentând impozite, taxe, contribuții sociale și alte sume datorate bugetului general consolidat. In cauza nu a fost pusa in executare silita o suma datorata bugetului general consolidat al statului. Insa, indiferent de natura creantei ce a fost pusa in executare silita, calitatea procesuala activa a contestatorului in cadrul contestatiei la executarea silita este data de faptul ca impotriva acestuia s-a inceput executarea silita. Tot astfel si un tert poate avea calitate procesuala activa . executarea silita daca se considera vatamat printr-un act de executare silita, conform art.650 Cod proc.civila.
In ceea ce priveste necompetenta teritoriala a executorului judecatoresc prima instanta a dat o dezlegare legala, astfel incat sustinerile apelantei sub acest aspect nu vor fi retinute.
Pe fondul cauzei instanta de control judiciar retine ca intemeiata apararea apelantei contestatoare, respectiv incidenta OG 8/2014 cu privire la dispozitiile vizand suspendarea de drept a oricarui act de executare silita. Sustinerea intimatei ca executorul judecatoresc va respecta OUG 8/2014 nu poate fi primita, intrucat executorul judecatoresc nu poate emite in mod legal acte de executare silita, printre care se numara si incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silita . care legea prevede ca executarea silita este suspendata de drept.
Prin Încheierea nr._/19.08.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014 s-a admis cererea de încuviințare a executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr.829/CA din 13.03.2014 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul civil nr._ ..
În cadrul dosarului de executare silita nr. 310/2014 executorul judecătoresc a stabilit prin incheierea din data de 8.09.2014 cheltuieli de executare in cuantum de 825,23 lei.
Conform art. XV din O.U.G. nr. 8/2014: „(1) Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobanzile calculate pana la data platii integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instantele judecatoresti, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora; (2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevazuti la alin. (1) se solutioneaza, conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in termen de 45 de zile de la inregistrare, iar plata transelor anuale se efectueaza conform graficului stabilit de Administratia Fondului pentru Mediu; (3) Termenul prevazut la alin. (1) curge de la data implinirii termenului prevazut la alin. (2); (4) In cursul termenului prevazut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept; (5) Sumele prevazute la alin. (1), platite in temeiul prezentei ordonante de urgenta, se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul N. de S.; (6) Procedura de efectuare a platii titlurilor executorii va fi stabilita prin ordin comun al ministrului mediului si schimbarilor climatice si al ministrului finantelor publice, cu respectarea termenelor prevazute la alin. (1); (7) Platile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si pentru care nu a fost demarata procedura de executare silita se efectueaza cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).”
Fiind incidente aceste dispoziții legale in cauza dedusa judecatii, instanța de control judiciar reține că sumele la care a fost obligată apelanta- contestatoare prin sentința civila mai sus menționata sunt din cele prevăzute de alineatul 1 al art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, fiind de drept suspendată executarea silită a acestor sume, valorificarea creanței urmând să fie realizată de creditor conform procedurii administrative prevăzute de acest articol, pe parcursul a 5 ani, câte 20% din creanță în fiecare an calendaristic, ceea ce echivalează cu prelungirea exigibilității creanței.
Cu privire la aplicarea art. 6 CEDO și art. 1 Protocol 1 la CEDO, instanța de control judiciar reține că raportat la circumstantele cauzei si dispozitiile nationale incidente prima instanta a constatat in mod gresit inexistenta unui calendar real si respectat de plata a drepturilor constatate pe cale judiciara de natura sa nu fie respectat raportul de proportionalitate, cu atat mai mult cu cat insasi intimata recunoaste ca in executarea dispozitiilor OUG nr.8/2014 a incasat deja doua transe.
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile garantate de convenție nu sunt încălcate în cazul în care ingerința este prevăzută în lege, urmărește un scop legitim și este proporțională cu scopul urmărit.
Instanța de control judiciar reține că eșalonarea executării creanței intimatului respectă cele trei condiții, ingerința neîncălcând prevederile convenționale mai sus menționate.
În ce privește prima condiție, instanța reține că ingerința este prevăzută în lege, dispozițiile art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 fiind suficient de clare și precise.
Cu privire la scopul legitim al ingerinței, instanța reține că acesta este menționat și justificat chiar în preambulul ordonanței de urgență. Scopul legitim reclamant de Statul Român este reprezentat de faptul că executarea imediată a creanțelor de genul celei puse în executare ar avea consecința imposibilității mentinerii echilibrelor bugetare și, în mod implicit, atât nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administratia Fondului pentru Mediu, cât și neîndeplinirea obligațiilor, în domeniul protecției mediului, pe care Romania le are în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Cu privire la condiția ca ingerința să respecte un raport de proporționalitate între scopul urmărit și atingerea adusă dreptului intimatului, instanța reține că această condiție trebuie analizată de la caz la caz, în raport de situația concretă.
În prezenta cauză instanța reține că un element determinant îl constituie faptul că intimatul nu este titularul initial al creanței împotriva statului ci este un cesionar care cumpără astfel de creanțe de la persoanele care au plătit și au dreptul la restituirea taxei de poluare, pentru ca apoi să le valorifice împotriva statului.
Din contractul de cesiune de creanta aflat in dosarul de executare silita rezulta ca intimata a cumpărat creanța numitului P. R. M. asa cum rezulta din sentinta civila nr.829/CA/13.03.2014, pe care o pune în executare în dosarul de executare silita nr. 310/2014, la prețul de numai 700 lei, aspect ce confirmă caracterul speculativ al operațiilor derulate de către intimat.
Este important de reținut faptul că prezentul litigiu nu se desfășoară între o autoritate a statului și titularul inițial al creanței împotriva statului, care prin vânzarea creanței la un preț mult inferior a suferit o pagubă, ci între o persoană care realizează profit din cesionarea unor astfel de creanțe și recuperarea lor.
Cumpărând creanța din prezenta cauză cu un preț mult inferior, este evident că intimatul și-a asumat riscul recuperării creanței, cel puțin sub aspectul termenului în care va fi executată de către stat.
Instanța mai reține că la momentul demarării executării silite de către intimat se emisese ordinul nr. 365/741/19.03.2014 de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climaterice, în care se reglementa procedura administrativă de restiuire prevăzută de art. XV alin. 6 din O.U.G. nr. 8/2014 iar la data de 29.05.2014 a fost emis Ordinul nr. 741/2014 de către Ministerul Finanțelor Publice, astfel că susținerile intimatului cu privire la faptul că nu există o procedură de achitare a creanțelor sunt neîntemeiate.
În aceste condiții, instanța reține ca ingerința prevăzută de art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 respectă raportul de proproționalitate între scopul legitim mai sus menționat, urmărit de stat, și scopul speculativ al intimatului din prezenta cauză, astfel că art. 6 alin. 1 CEDO și art. 1 Protocolul 1 la Convenție nu a fost încălcat de către Stat raportat la prezenta speță.
In drept, conform art.704 Cod proc.civila, nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum si a actelor de executare subsecvente.
De asemenea, potrivit art.712 alin.3 Cod proc.civila, dupa inceperea executarii silite, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare si anularea incheierii prin care s-a admis cererea de incuviintare a executarii silite, daca a fost data fara indeplinirea conditiilor legale.
La data de 19.08.2014 data pronuntarii incheierii nr._ in dosarul nr._/212/2014 prin care a fost incuviintata executarea silita a sentintei civile nr.829/CA din 13.03.2014, OUG nr.8/2014 era intrata in vigoare, astfel incat instanta a pronuntat incheierea cu incalcarea dispozitiilor art.662 Cod proc.civila forma in vigoare la data pronuntarii, in sensul in care creanta a carei executare silita se solicita nu mai era exigibila pentru a se dispune incuviintarea executarii silite.
Față de considerentele expuse, instanța de control judiciar reține că intimata nu putea pune în executare silită creanța deținută, ci trebuia să urmărească procedura prevăzută de art. XV din O.U.G. nr. 8/2014.
Dand eficienta juridica considerentelor de fapt si de drept expuse, in temeiul art.480 alin.2 Cod proc.civila, Tribunalul va admite apelul formulat de DGRFP Galati, va schimba in parte sentinta civila nr._/19.12.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta in sensul ca, va admite contestatia la executare formulata de DGRFP Galati in contradictoriu cu intimata G. M. M. E. si va anula toate actele de executare silita efectuate in dosarul de executare silita nr.310/2014 al B. O. S., va anula incheierea nr._/19.08.2014 pronuntata in dosarul civil nr._/212/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de DGRFP G., cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu G. M. M. E., cu domiciliul în C., ., nr. 15, ., . și B. O. S., cu sediul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014 pronunțată de Judecătoria C..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de DGRFP G. în contradictoriu cu intimata G. M. M. E..
Anulează toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 310/2014 al B. O. S..
Anulează încheierea nr._/19.08.2014 pronunțată în dosarul civil nr._/212/2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2015.
Ptr.PREȘEDINTE-aflat in CO JUDECĂTOR,
I.-L. O.-D. E. C.
Cf.art.426 alin.4 C. semneaza
Vicepresedinte Tribunal
M. C. M.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. REL
Tehnored.jud.decizie. E. C.
2.10.2015/5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1311/2015. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 911/2015. Tribunalul... → |
|---|
