Anulare act administrativ. Sentința nr. 931/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 931/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 6261/120/2013
DOSAR NR._ restituire timbru de mediu
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR.931
Ședința din publică din data de 2 iunie 2014
Instanța constituită din:
P. – C. E. M.
Grefier – Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamanta V. V., cu domiciliul în localitatea Răcari, sat Ghergani, ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T., cu sediul în orașul T., județul Dâmbovița, prin care s-a solicitat să se anularea adresei nr._/17.10.2013 emisă de AFP T., și obligarea pârâților la restituirea sumei de 4133 lei, achitată cu titlul de timbru de mediu, actualizată cu dobânda legală și cheltuieli de judecată.
Cererea timbrată cu suma de 39 lei conform chitanței nr._/11.11.2013 și cu suma de 261 lei conform chitanței nr._/21.11.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen, care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții, după care, în baza art. 244 alin. 1 și 3 din Noul Cod de Procedură Civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, având în vedere că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamanta V. V., cu domiciliul în localitatea Răcari, sat Ghergani, ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T., cu sediul în orașul T., județul Dâmbovița, a solicitat anularea adresei nr._/17.10.2013 emisă de AFP T., și obligarea pârâților la restituirea sumei de 4133 lei, actualizată cu dobânda legală și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că în cursul anului 2013 a cumpărat autoturismul marca Skoda și, în vederea înmatriculării acestuia în România, a fost obligată la plata taxei pe poluare pentru autoturisme în sumă de 4133 lei conform deciziei de calcul nr. 524/22.08.2013. Ulterior, a solicitat organului fiscal restituirea integrală a acestei sume, însă cererea a fost respinsă.
Reclamanta a considerat că taxa ce i-a fost percepută este nelegală și intră în contradicție flagrantă cu dispozițiile comunitare în materie, respectiv cu art.90 din Tratatul CE, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului și să procedeze într-un mod discriminatoriu cu produsele importate, față de cele interne, fiind evident caracterul discriminatoriu al acestei taxe. Reclamanta a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate în raport cu dispozițiile contrare din legile interne.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, art.90 din Tratatul CE, art.148 alin.2 și 4 din Constituția României.
Au fost atașate cererii, în copie, adresa nr._/17.10.2013 emisă de Serviciul Fiscal Orășenesc T., cartea de identitate a reclamantei, cartea de identitate a autovehiculului, certificat de înmatriculare, contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 11.08.2013, chitanța de plată a taxei, decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu, și referatul de calcul al taxei.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGRFP Ploiești –AJFP Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii întrucât taxa pe poluare a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008 prin O.U.G, nr. 50/2008 și în condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și introducerea ei în Legea nr. 571/2003.
Se mai susține că art. 148 alin. (2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, însă din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte. Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, incidența în cauză a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, pârâta o apreciază ca fiind inexistentă întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9, iar reclamantul nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, și, ca atare, obligația de plată a taxei de poluare îi revine ca fiind legal datorată. În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, pârâta învederează ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.Ori, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat.
Pârâta solicită și respingerea capătului de cerere privind calculul dobânzii legale, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, astfel că solicitarea de acordare a dobânzii pe calea prezentei acțiuni este inadmisibilă .
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a reiterat, pe scurt, susținerile din acțiune .
Analizând cererea reclamantei, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la jurisprudența națională privind restituirea taxei de primă înmatriculare, taxei pe poluare sau pentru emisii poluante, astfel cum acestea au fost reglementate succesiv de Codul fiscal, OUG nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 9/2012 și la hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. vs. Statul Român (7 aprilie 2011) și N. vs. Statul Român ( 7 iulie 2011), tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a achitat cu chitanța . nr._/22.08.2013 suma de 4133 lei, cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, sumă care i-a fost percepută reclamantului invocându-se dispozițiile OUG nr.9/2013, fiind emisă decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule.
La data plății timbrului de mediu de către reclamantă, erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 9/2013, astfel că prezentul litigiu privește pretinsa conformitate sau neconformitate a dispozițiilor a O.U.G. nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu normele legale comunitare în materie (art. 110 din Tratatul Uniunii Europene) și implicit de legala ori nelegala percepere a timbrului de mediu pentru autovehicule, instituită prin OUG nr. 9/2013.
În hotărârile C.J.U.E. (T. vs. Statul Român și N. vs. Statul Român), Curtea a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a concluzionat că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european.
Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Având în vedere argumentele de mai sus, instanțele naționale au dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, pe poluare sau pentru emisii poluante, percepute de organele fiscale, în vederea înmatriculării autovehiculelor în România.
Prin noul act normativ ce reglementează timbrul de mediu pentru autovehicule – OUG nr. 9/2013, act normativ avut în vedere la impunerea timbrului de mediu în vederea înmatriculării autovehiculului de către reclamant, legiuitorul român a ținut seama de normele de drept comunitar aplicabil atât în domeniul protecției mediului și îmbunătățirea calității aerului cât și de cele ale Tratatului Uniunii Europene privind înlăturarea discriminării în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și la atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Din conținutul acestei norme, rezultă că timbrul de mediu se percepe pentru toate tipurile de autovehicule înscrise în circulație pentru prima dată în România, sintagma „înscrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România” acoperind toate situațiile, fie că este vorba de autovehicule noi sau rulate, fie că este vorba de autovehicule provenite din țară, dintr-un stat membru al UE sau din afara UE.
Prin urmare, nu se mai poate vorbi de o reglementare națională care să aibă ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre al UE care să contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E.
Dispărând regimul discriminatoriu în privința autovehiculelor supuse timbrului de mediu, prin aceea că indiferent de țara de proveniență și indiferent de starea vehiculului ( nou sau rulat), timbrul de mediu se percepe cu ocazia primei înscrieri a dreptului de proprietate de către primul proprietar din România, nu se poate reține că reglementarea națională încalcă dreptul comunitar.
În consecință, apreciind că încasarea sumei reprezentând timbrul de mediu de la reclamantă s-a realizat conform dispoziției legale în vigoare la data cererii de înscrieri a autovehiculului în circulație, iar reclamantul nu a invocat alte încălcări ale OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule ori încadrarea în vreuna din situațiile de scutire la plată prev. de art. 8 din Ordonanță, tribunalul va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta V. V., cu domiciliul în localitatea Răcari, sat Ghergani, ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T., cu sediul în orașul T., județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședința publică azi 2 iunie 2014.
Președinte Grefier
C. E. M. Antuaneta B.
Red. CEM
Tehnored. AB
4ex/18.06.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 870/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 390/2014.... → |
|---|
