Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 671/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 671/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 3338/232/2013
Dosar nr._ apel - plangere contraventionala
ROMÂNIA
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 671
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – M. D.
Judecător –G. C.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 74/20.01.2014, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul P. I., domiciliat în . Malului, nr. 46, județul Argeș, având ca obiect plângere contravențională.
Cererea de apel formulată de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al județului Dâmbovița – I.P.J. DÂMBOVIȚA este scutită de plata taxei de timbru conform art. 36 din OG nr. 2/2001 așa cum a fost modificat prin art.53 din OUG nr. 80/2013 și art.1 alin.3 coroborate cu art.30 alin.1 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față
Prin sentința civilă nr. 74/20.01.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, instanța de fond a admis cererea formulată de petentul P. I., în contradictoriu cu intimatul I. de P. al Județului Dâmbovița, dispunând anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 26.09.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. PA nr._/26.09.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei și avertisment, reținându-se în sarcina sa că, aflandu-se in fata locuintei numitei G. L., a provocat scandal, tulburand, fara drept, linistea publica, prin larma, fapte prevăzute și pedepsite de disp.art.30, pct.24, art.3 pct.25 din Legea nr.61/1991 republicată.
Petenta a fomulat în termen legal plangere.
Intimatul, IPJ Dâmbovița, nu a formulat întâmpinare, fiind decazuta din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, conform art.208 Cod proc.civ.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001, trecând la verificarea legalității procesului verbal, instanța a constatat că în cauză nu există nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art.17 din același act normativ. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și adresa contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cât privește temeinicia procesului verbal atacat, instanța a constatat că in cauza nu s-au administrat probe din care sa rezulte vinovatia certa si fara echivoc al petentului ; apreciindu-se că, în cauză, fapta imputată petentului poate fi calificată drept „acuzație în materie penală”, conform criteriilor alternative stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21 februarie 1984, hotărârea Engel și alții împotriva Olandei din 8 iunie 1976, hotărârea Lauko împotriva Slovaciei din 2 septembrie 1998, hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007), și anume: calificarea faptei dată în dreptul intern, natura faptei, natura și gradul de gravitate al sancțiunii ce urmează a fi aplicată.
Analizând aceste criterii, s-a constatat, pe de o parte, că dreptul intern nu califică drept „penală” contravenția ce a fost reținută în sarcina petentului, însă acest aspect nu are decât o valoare relativă. Pe de altă parte, instanța a arătat că dispozițiile legale apreciate a fi încălcate de petent au un caracter general, adresându-se tuturor persoanelor cărora le impune un anumit comportament, stabilind și o sancțiune pentru a descuraja și a pedepsi.
Instanța de fond a avut în vedere și natura sancțiunii ce a fost aplicată în urma angajării răspunderii contravenționale a petentului care este amenda în cuantum de 200 lei, plus avertisment, o sancțiune avand caracter punitiv.
Față de aceste împrejurări, fapta imputată petentului având „caracter penal”, în speță devin aplicabile garanțiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, petentul beneficiind în consecință de prezumția de nevinovăție, iar prin urmare, instanța a apreciat că intimata avea obligația să facă dovada faptei reținute în procesul-verbal de contravenție, îndoiala profitând contravenientului.
În ceea ce privește dovada, instanța a arătat că procesul-verbal de contravenție poate să se bucure de o prezumție de legalitate și temeinicie numai cu respectarea unor limite rezonabile, luând în considerare miza litigiului și respectarea dreptului la apărare, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988, hotărârea Telfner împotriva Austriei din 20 martie 2001, hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007).
Prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.
De asemenea, s-a apreciat că în speța de față nu s-a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent, acesta contestând realitatea celor menționate în procesul verbal de contravenție, refuzând semnarea acestuia, considerente față de care, plângerea formulată de petiționar este întemeiată, iar pe cale de consecință, s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție ca fiind netemeinic.
În temeiul dispozițiilor art. 466 și urm. Cod procedură civilă, la data de 04 aprilie 2014, intimata Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a declarat apel, considerând-o netemeinică și pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Au fost invocate prevederile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta intimată, la data de 09.09.2014, învederează faptul că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece, intimata nu a putut formula întâmpinare în termen, datorită volumului mare de dosare aflate în lucru.
De asemenea, instanța de fond i-a decăzut din dreptul de a mai propune probe și formula excepții, deși aceasta a fost învestită cu analizarea legalității și temeiniciei procesului -verbal de contravenție.
Având în vedere modalitatea de constatare a contravenției - în mod direct și nemijlocit, procesul - verbal se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, prezumție care nu poate fi răsturnată de contravenient decât prin administrarea, în fața instanței, a unor probe din care să rezulte contrariul celor menționate în procesul - verbal, sarcina probei revenind contravenientului.
Această prezumție este în concordanță cu practica C.E.D.O., care în cauza N. Gheogrhe împotriva României, menționează că material contravențională se completează cu prevederile Codului de procedură civilă intern, care în materie de probe, statuează că cine face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească.
Instanța de fond nesocotind practica C.E.D.O. a considerat că intimata avea obligația să dovedească comiterea contravenției de către intimat și că nu s-a făcut acest lucru, drept pentru care a admis plângerea contravențională.
Numai pentru această nerespectare a practicii C.E.D.O. și a prezumției de care se bucură procesul - verbal, sentința instanței de fond trebuie schimbată.
In sprijinul constatării lucrătorului de poliție, intimata propune ca probe noi în apel: plângere contravențională formulată de P. I., proces - verbal de constatare a contravenției . nr._/26.IX.2014, în original și copie, dovada comunicării, raportul agentului constatator, rapoartele lucrătorilor de poliție care îl însoțeau, declarațiile numitelor G. C. și C. Ș., în original și copie, iar din cuprinsul acestora rezultă comiterea de către intimat a contravenției pentru care a fost sancționat.
Totodată, apelanta intimată lasă la aprecierea instanței citarea în calitate de martori a persoanelor audiate de lucrătorii de poliție.
Având în vedere considerentele expuse, se solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, respingerea plângerii contravenționale și menținerea în totalitate a procesului verbal atacat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466 și art. 480 alin. 2 din codul de procedură civilă ; art. 223 alin. 3 din N.C.P.C.
Analizând criticile din apel, în baza actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor și a probelor administrate în primă instanță și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele :
Nu sunt întemeiate susținerile I.P.J. Dâmbovița vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate.
Este adevărat că procesul verbal de contravenție întocmit de către un agent al statului beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.
Contestând faptele menționate în procesul verbal de contravenție . nr._/26.09.2013 de Poliția rurală Valea M., județul Dâmbovița și constând în aceea, că la data menționată, în jurul orelor 21:10, petentul se afla pe DJ 702 Hulubești, în fața locuinței G. L. și a provocat scandal, tulburând totodată fără drept liniștea publică prin larmă – petentul motivează că numita de mai sus este sora sa, care l-a chemat telefonic să intervină, întrucât mai multe rude ale soțului acesteia ( 4 persoane) o amenințau, loveau în geamul casei cu picioarele, etc. și că cei înjurați și loviți au fost cei din familia sa.
Este de arătat că apelanta – intimată nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probe, în schimb la cererea petentului a fost audiată numita G. L. ( declarația 14 dosar fond ), care confirmă situația relatată de petent, în sensul că ea l-a chemat la domiciliul său, că fratele său nu a participat la scandal, numai cumnata sa s-a manifestat agresiv, făcând scandal.
D. urmare, se apreciază că prezumția de veridicitate de care beneficia actul constatator a fost răsturnată prin depoziția martorei mai sus arătată, care prin coroborare cu plângerea contravențională, evidențiază o altă situație de fapt decât cea menționată în actul constatator.
Privitor la conținutul constitutiv al contravențiilor prevăzute de art. 3 pct. 24 și 25 din Legea nr. 61/1991 ( pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice), este de reținut că jurisprudența a stabilit că procesul verbal nu trebuie să conțină vreo formulă sacrosantă și nici să descrie fapta în termeni generici abstracți, cum ar fi în speță, „ a provocat scandal, totodată acesta a tulburat fără drept liniștea publică, prin larmă ”.
În cauză se constată că agentul constatator, deși era obligat, nu a menționat în cea au constat, în concret, actele materiale de scandal în loc public și de tulburare prin larmă a liniștii publice.
Este evident că agentul constatator „ a descris fapta” cu expresiile din textele de lege, aspect ce determină în speță intervenția nulității expres a procesului verbal de contravenție prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Descrierea contravenției ca faptă socială, este o mențiune considerată de legiuitor ca esențială, fiindcă numai în prezența acestei descrieri se poate stabili existența contravenției în elementele sale constitutive, culpa contravenientului fiind în legătură directă cu circumstanțele în care a fost săvârșită, cu posibilitatea individualizării acesteia în raport cu pericolul social concret .
În speță, practic nu există o descriere a faptei imputate contravenientului, ceea ce echivalează cu lipsa săvârșirii faptei, sancționată cu nulitatea absolută, conform art. 17 din OG nr. 2/2001.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat, păstrând hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 74/20.01.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul P. I., domiciliat în . Malului, nr. 46, județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2014.
Președinte,Judecător,
M. D. G. C.
Grefier,
Antuaneta B.
Red.- C.G./ȘEM
4 ex/ 20.01.2015
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Judecator fond – M. P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 313/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Hotărâre din... → |
|---|
