Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 677/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 677/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 1701/232/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.677
Ședința publică din 20 noiembrie 2014
Instanța compusă din:
Președinte - C. M.
Judecători - A. L. B.
- C. D.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petenta I.F T. I. L., cu sediul în comuna Cobia, ., împotriva sentinței civile nr.140/29.01.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., parter, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns, pentru recurenta petentă avocat S. S. și pentru intimat, consilier juridic B. M. N..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art.36, din OG nr.2/2001, art.15(1), lit.i, din Legea nr.147/1997 și art.1(2), din OG nr.32/1995.
Avocat S. S. pentru recurenta petentă precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri părților.
Avocat S. S., pentru recurenta petentă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție și exonerarea petentei de la plata amenzii. In subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu măsura avertismentului.
Susține că singurul argument al instanței de fond a fost acela că nu poate reține apărările petentei, deoarece, aceasta nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției, deoarece nu poate avea calitatea de angajator și nu poate încheia contract de muncă, având în vedere dispozițiile OUG nr.44/2008, câtă vreme petenta nu a contestat situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
Susține că într-adevăr persoanele nu aveau încheiate contracte individuale de muncă, deoarece OUG nr.44/2008 interzice unei întreprinderi individuale să încheie contracte individuale de muncă, singura formă era contractul de colaborare verbal, care este un contract consensual, persoanele se aflau în incinta sediului petentei, pentru a realiza o comandă, dar cel mult, organul de control putea să o sancționeze în baza OUG nr.44/2008, nu în baza Codului Muncii, subiect activ pe Codul Muncii nu pot avea decât persoanele fizice sau juridice, în sensul Codului Muncii, atâta timp cât I.F. nu poate avea calitatea de angajator .
Arată că a depus la dosar practică judiciară. Mai susține că o întreprindere individuală nu poate fi sancționată în baza Codului Muncii, cât timp există o lege specială, astfel că o sancțiune aplicată pe Codul Muncii este lipsită de subiect activ.
Mai precizează că petenta nu a mai fost niciodată sancționată contravențional, motiv pentru care, în subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu măsura avertismentului.
Reprezentanta intimatului I. T. de Muncă susține că este vorba de o Întreprinderea Familială, motiv pentru care invoca lipsa calității procesuale a persoanei care a declarat recursul. Arata ca sancțiunea a fost aplicată unei persoane fizice, nu a fost sancționată întreprinderea familială. Susține că aceste întreprinderi familiale se folosesc de personal fără nici o formă de angajare, nu li se plătesc contribuțiile, nici ele însele nu își plătesc contribuțiile, astfel că este vorba de munca la negru.
La întrebarea instanței, apărătorul petentei, susține că recursul a fost declarat de persoana fizică T. I. L., pentru că în timpul procesului întreprinderea familială a fost radiată.
Avocat S. S. motivează oral recursul declarat de persoana fizică T. I. L., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința anulării procesului-verbal de constatare a contravenției și exonerarea petentei de la plata amenzii, susținând că deși s-au mai efectuat controale, petenta nu a mai fost sancționată, motiv pentru care, în subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu măsura avertismentului.
Apreciază că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, neputându-se reține calitatea de subiect activ pentru o întreprindere familială, cât timp sunt incidente dispozițiile OUG nr. 44/2008, care interzice întreprinderilor familiale să aibă calitatea de angajator.
Reprezentanta intimatului I.T.M. Dâmbovița, față de susținerea petentei, în sensul că aceasta a declarat că recursul este formulat de persoana fizică T. L., arată că renunță la excepția invocată, acest aspect a mai fost tranșat la primul ciclu procesual, dar chiar dacă se schimbă recurentul, sancțiunea a fost aplicată corect, deoarece persoanele găsite la muncă de organul de control, nu aveau încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă pentru activitatea economică desfășurată în cadrul I.F, sancțiunea fiind aplicată unei persoane fizice, ca reprezentant al întreprinderii familiale.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurit asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin plângerea înregistrată la data de 11.04.2012 sub nr._, petenta I.F. T. I. L., a chemat in judecata I. T. de Munca Dâmbovița, solicitind anularea procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 26.03.2012, de către intimat, precum și a procesului verbal de control nr._ din 26.03.2012, pe care le consideră nelegale și netemeinice.
În motivarea plângerii petenta a arătat că prin procesul verbal atacat, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 40.000 lei, pentru nerespectarea dispozițiilor art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, reținându-se în considerentele acestuia că, in urma verificării efectuate în data de 16.03.2012, la laboratorul de simigerie al angajatorului I.F. T. I. L., din localitatea Cobia, . identificate 4 persoane prestând activități de simigerie, care au declarat că prestează activitate specifică de simigerie și care nu au contract de muncă.
Nelegalitatea procesului verbal se susține pe următoarele argumente:
Inexistența contravenției pentru care a fost sancționată, câtă vreme agentul constatator nu o putea sancționa pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, care prevede că este contravenție, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, pentru simplul motiv că, în conformitate cu dispozițiile OUG 44/2008, art.28 alin.4, întreprinderea familială nu poate angaja terțe persoane cu contract de muncă.
Art.16 din OUG nr.44/2008 privind desfășurarea activităților comerciale de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, prevede pentru întreprinderile familiale posibilitatea de a încheia cu terțe persoane fizice autorizate contracte de colaborare, nu și contracte de muncă, astfel că, întreprinderea familială nu poate fi subiect activ al contravenției aplicate, deoarece conform legii nu poate încheia un contract individual de muncă.
Astfel, indicarea ca și contravenient într-un proces verbal a unei persoane care poate avea calitatea de subiect activ al contravenției se sancționează cu nulitatea absolută, normele legale ce reglementează această materie fiind imperative și edictate pentru protejarea interesului public, nu numai privat. Consideră că este inadmisibil ca cineva să fie sancționat că a primit la lucru o persoană fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă, când potrivit legii, respectiv art.28 alin.4 din OUG nr.44/2008, nu poate avea calitatea de angajator.
În consecință, calitatea de angajator, reglementate prin norme de ordine publică și de imediată aplicare, nu poate reveni unei întreprinderi familiale, astfel că procesul verbal de constatare și aplicare a sancțiunii . nr._ încheiat la data de 26.03.2012 a fost întocmit în mod nelegal, față de împrejurarea că întreprinderea familială nu poate avea calitatea de angajator, prin urmare nu poate angaja persoane fizice cu contract individual de muncă.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.260 alin.1 lit.e din codul muncii, art.28 alin.4 din OUG nr.44/2008.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, în principal ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca nefondată și pe care de consecință să se mențină ca legal și temeinic procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Prin sentința civilă nr.633 din data de 06.03.2013, Judecătoria Găești a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentei IF T. I. L. și în consecință a respins plângerea contravențională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prin decizia nr.983, din 06.11.2013, Tribunalul Dâmbovița a admis recursul formulat de petentă, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Din considerentele deciziei de casare, obligatorii pentru instanța de rejudecare sub aspectul problemelor de drept dezlegate, conform art.315 alin.1 cod procedura civilă, rezulta că tribunalul a reținut că o întreprindere familiala funcționează prin membrii săi care dobândesc calitatea de comercianți, iar răspunderea aparține nu doar întreprinderii familiale dar si membrilor acestora in solidar, iar în cazul de față a fost sancționată T. I. L. in calitate de reprezentant al IF T. I. L., motiv pentru care nu se putea admite excepția lipsei calității procesuale active.
Instanța de recurs a mai constatat și că prin plângerea formulata a fost solicitată si anularea unui proces verbal de control, care reprezintă un act administrativ și care atrage competența materială a instanței de contencios administrativ, problemă care urmează a fi soluționata de instanța de fond.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești la data de 18.12.2013 sub nr._ .
In temeiul deciziei de casare instanța a pus în discuție disjungerea capătului de cerere privind anularea procesului verbal de control, însă a luat act de susținerea petentei, prin avocat, în sensul că a renunțat la capătul de cerere privind anularea procesului verbal de control in ședința publică din data de 23.01.2013, constatând astfel că nu se mai impune a fi pusă in discuție competența materială de soluționare a acestui capăt de cerere la care s-a renunțat de către petentă.
Pe fondul cauzei, petenta nu a mai înțeles să administreze alte probe în afara probei cu înscrisuri administrată în primul ciclu procesual, depunând doar în extras o sentință pronunțată de Judecătoria Onești în materie contravențională.
De asemenea, nici intimata nu a mai solicitat alte probe cu ocazia rejudecării.
Prin sentința civilă nr.140, din 29 ianuarie 2014, instanța a respins plângerea petentei I.F T. I. L., retinind ca, in data de 16.03.2012, agentul constatator din cadrul Inspectoratului T. de Muncă Dâmbovița a efectuat un control la unitatea petentă și a constatat că la laboratorul de simigerie situat în comuna Cobia, . identificate 4 persoane ce desfășurau activitate specifică simigeriei fără a avea încheiate contracte individuale de muncă, fapta fiind constatată și consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 26.03.2012, fiind aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 40.000 lei pentru contravenția prevăzută de art.276, alin.(1), lit.e, din Legea nr.53/2003.
Instanța nu a putut reține apărarea petentei, în sensul că nu putea avea calitatea de subiect activ al contravenției, deoarece nu poate avea calitatea de angajator față de dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.44/2008, atita timp cit petenta, nu a contestat situația de fapt reținută în procesul verbal de control care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, iar în declarația dată la 16.03.2012 în prezența inspectorului de muncă, (atașată întâmpinării), T. I. L. a recunoscut că cele 4 persoane găsite în incinta simigeriei erau plătite de către aceasta si au fost chemate să muncească pentru fabricarea covrigilor, la data controlului, acestea neavind încheiate contracte de muncă și nici nu exista altă formă de colaborare.
Faptul că legislația în baza căreia funcționează intreprinderile familiale nu permite ca acestea să angajeze personal, decurge din însăși forma de organizare și funcționare a unei astfel de entități iar petenta nu se poate prevala de o dispoziție legală care îi impune o restricție pentru a acționa tocmai împotriva normei respective, pretinzând că este la adăpostul acesteia.
Instanța apreciază că nu este deloc relevant dacă petenta putea ori nu să aibă calitatea de angajator, având în vedere a fost sancționată contravențional în temeiul art.260 lit.e din Codul muncii, potrivit căruia, constituie contravenție, primirea la muncă a până la 5 persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.(1) și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Legea sancționează astfel primirea la muncă fără încheierea contractelor individuale de muncă, scopul fiind acela de a se stopa fenomenul cunoscut sub denumirea de „muncă la negru”, iar interdicția este stabilită în sarcina oricărei persoane fizice sau juridice care folosește la muncă persoane fără a încheia contracte de muncă, în lipsa unor convenții civile de prestări servicii, de colaborare, ori alte asemenea.
În consecință, instanța a apreciat că petenta a recunoscut fapta de a fi primit la muncă 4 persoane în scopul de a desfășura activitate de simigerie, fără a încheia însă contracte de muncă, astfel că fapta contravențională a fost corect reținută în procesul verbal de contravenție, iar sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele legale, astfel cum au fost indicate mai sus.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petiționara T. I. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că motivele de recurs le va depune printr-un memoriu separat.
În drept, au fost invocate prevederile art.301 din Codul de procedură civilă.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, la data de 17.09.2014, recurenta petentă solicită, în principal, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție si exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 40.000 lei.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În continuare, recurenta precizează că, prin sentința recurată, instanța de fond, în mod nelegal a respins plângerea formulată de petenta I.F. T. I. L., reținind în considerentele sentinței atacate ca, instanța nu poate reține apărările petentei, în sensul că nu putea avea calitatea de subiect activ al contravenției, deoarece nu poate avea calitatea de angajator față de dispozițiile art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 44/_, câtă vreme petenta nu a contestat situația de fapt reținută în procesul verbal de control care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Față de acestea, învederează instanței de control judiciar faptul că la o simplă lecturare cu minimă atenție a procesului - verbal de contravenție, se poate observa în mod clar, că situația de fapt este detaliată pe larg de agentul constatator, iar din cuprinsul plângerii contravenționale se desprinde fără putință de tăgadă faptul că a contestat atât situația de fapt, cât și pe cea de drept.
Ca atare, instanța de fond nu putea să mențină procesul - verbal atacat, deoarece agentul constatator în mod greșit a sancționat petenta pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.260 alin.(1) lit.e, din Legea nr.53/2003, prin care se prevede că este contravenție, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.(1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, pentru simplul motiv că, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr.44/2008, art.28 alin.(4), întreprinderea familială nu poate angaja terțe persoane cu contract de munca.
Astfel, potrivit dispozițiilor imperative ale art.16 din OUG nr.44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, prevede pentru întreprinderile familiale posibilitatea de a încheia cu terțe persoane fizice autorizate contracte de colaborare, nu și contracte de muncă, astfel că întreprinderea familială nu poate fi subiect activ al contravenției aplicate, deoarece, conform legii nu poate încheia un contract individual de muncă. Ca atare, legislația în baza căreia funcționează întreprinderile familiale permite ca acestea să angajeze personal doar în baza unor contracte de colaborare.
Astfel, indicarea ca și contravenient într-un proces-verbal a unei persoane care nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției se sancționează cu nulitatea absolută, normele legale ce reglementează această materie fiind imperative și edictate pentru protejarea interesului public, nu numai privat.
Mai mult, apreciează instanța de fond în mod greșit, faptul că subscrisa a fost sancționată contravențional în temeiul art. 260 lit e din Codul Muncii, potrivit căruia constituie contravenție primirea
la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Legea sancționează astfel primirea la muncă fără încheierea contractelor individuale de muncă. "
Astfel, învederează instanței de control judiciar faptul că, atâta timp cât întreprinderile individuale funcționează în scopul exercitării activității pentru care a fost autorizată în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 44/2008, singurele dispoziții aplicabile raportat la datele speței, apreciază că instanța de fond în mod greșit a interpretat și a considerat aplicabile dispozițiile Codului muncii, având în vedere că o întreprinderea familială nu poate avea calitate de angajator.
Ca atare, cum ar putea cineva să fie sancționat că a primit la lucru o persoană fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă, când potrivit legii, respectiv art. 28 alin. 4 din O.U.G nr. 44/2008, întreprinderea familială nu poate avea calitatea de angajator. Prin urmare nu poate angaja persoane fizice cu contract individual de muncă, aceasta putând încheia doar contracte de colaborare.
În subsidiar, în măsura în care se va considera că nu sunt argumente suficiente privind constatarea nulității procesului-verbal, solicită ca în baza dispozițiilor art.5 alin.2 lit.a și alin.5, art.6 alin.1, art.7 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, să se dispună aplicarea sancțiunii avertismentului, aceasta întrucât sancțiunile disciplinare trebuie aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ținând seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
De asemenea, art.6 alin.1 din OG nr.2/2001 prevede că, sancțiunea avertismentului poate fi aplicată oricărui contravenient persoană fizică sau persoană juridică, iar potrivit art.7 alin.3, această sancțiune se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare nu o prevede.
Mai mult, la soluția ce se va pronunța, se solicită a se avea în vedere faptul că pe parcursul judecății cauzei în fond IF T. I. L. a fost radiată.
Pentru considerentele expuse, solicită, în principal, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința anulării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.03.2012 de către I. T. de Muncă Dâmbovița, exonerarea petentei de la plata amenzii în cuantum de 40.000 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, art.16, art.28(4) din OUG nr.44/2008.
Intimata nu a depus intimpinare.
Analizind sentinta, in raport de criticile formulate, de probele administrate si textele de l ege incidente, tribunalul apreciaza ca recursul este nefundat si il va respinge, motivat de aceea ca, in mod corect instanta de fond a apreciat că, urmare a controlului efectuat la laboratorul de simigerie situat în comuna Cobia, . identificate 4 persoane ce desfășurau activitate specifică simigeriei fără a avea încheiate contracte individuale de muncă.
Petenta, nu a contestat situația de fapt reținută în procesul verbal de control care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, iar în declarația dată la 16.03.2012 în prezența inspectorului de muncă, T. I. L. a recunoscut că cele 4 persoane găsite în incinta simigeriei erau plătite de către aceasta si au fost chemate să muncească pentru fabricarea covrigilor, la data controlului, acestea neavind încheiate contracte de muncă și nici nu exista altă formă de colaborare.
A motivat corect solutia instanta de fond, apreciind faptul că legislația în baza căreia funcționează intreprinderile familiale nu permite ca acestea să angajeze personal si ca acest fapt decurge din însăși forma de organizare și funcționare a unei astfel de entități, petenta recurenta neputindu-se prevala de o dispoziție legală care îi impune o restricție pentru a acționa tocmai împotriva normei respective.
Instanța a apreciat că nu este deloc relevant dacă recurenta petenta putea ori nu să aibă calitatea de angajator, având în vedere a fost sancționată contravențional în temeiul art.260 lit.e din Codul muncii, potrivit căruia, constituie contravenție, primirea la muncă a până la 5 persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.(1) și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În consecință, instanța a apreciat corect că petenta a recunoscut fapta de a fi primit la muncă 4 persoane în scopul de a desfășura activitate de simigerie, fără a încheia însă contracte de muncă sau alte modalitati de colaborare, astfel că fapta contravențională a fost corect reținută în procesul verbal de contravenție, iar sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - petentă I.F. T. I. L., cu sediul în comuna Cobia, ., împotriva sentinței civile nr.140/29.01.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul, I. T. de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., parter, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2014.
Președinte, Judecători,
C. M. A.-L. B. C. D.
Grefier,
V. M.
Judecator de fond: C. C.
Judecatoria Gaesti
Dosar nr._
Red.DC
2 ex/11.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 392/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 796/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
