Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 614/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 614/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 2026/283/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 614
Ședința publică din: 12.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-petent R. M., domiciliat în P., . 2, ., împotriva sentinței nr. 621/24.06.2014, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent Inspectoratul de Politie al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 64, J. Dâmbovița, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013, după care:
Tribunalul, având în vedere lipsa părților, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Tribunalul, nemaifiind formulate alte cereri și nici alte incidente de soluționat, având în vedere solicitarea intimatului-petent privind judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 482 coroborat cu art. 394 NCPC, rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 621/24.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, instanța de fond, Judecătoria P., a respins plângerea formulată de petentulR. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.12.2013, intimat în cauză fiind Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus menținerea procesului-verbal atacat ca fiind legal si temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 03.12.2013, încheiat de agent constatator V. A. din cadrul Poliției orașului P., petiționarul R. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei, deoarece la data de 03.12.2013, orele 16:04, pe DN 71, km 60+550, a condus auto marca VW Passat, cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 75 km/h, în localitatea Priboiu, abatere filmată cu cinemometrul tip radar Autovision BEE III, . 390 pe hard disk nr. 2 instalat pe auto MAI nr._, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, rap. la art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicat.
La pronunțarea sentineți, instanța de fond a avut în vedere, procesul-verbal de contravenție, raportul agenților constatatori A. V., V. A., fișe registru radar, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar, plansa fotografică, fise istoric abateri, adresa nr. 4283/16.10.2013 emisă de INML, precum și suportul magnetic.
In temeiul art. 33 si art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a citat partile si a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând-o pertinenta, concludenta si utila, dar totodată și suficientă pentru soluționarea cauzei, putând duce la dezlegarea in fond a pricinii (în raport de înscrisurile depuse la dosar, constatând că nu s-a indicat nici teza probatorie, instanța nu a apreciat necesară administrarea în cauză a probei testimoniale).
Din examinarea legalității procesului verbal de contravenție contestat s-a reținut, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, faptul că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, petentul nefăcând dovada vreunei vătămări în urma neregulilor pretinse care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
De asemenea, instanța a înlăturat critica invocată de petent care vizează utilizarea de către agentul constatator a unui mijloc tehnic neomologat și neverificat metrologic, având în vedere că susținerea petentului este contrazisă de documentele doveditoare depuse de intimat la dosar (buletinul de verificare metrologică nr._/21.02.2013 aflat la fila 15, atestă conformitatea legală a aparatului cinemometru cu nr. ROM 390 utilizat de către agenții de poliție).
Totodată, nu s-a ținut cont de critica vizând aspectul ilizibilității procesului-verbal, instanța constatând că acesta este corespunzător completat, cuprinde toate mențiunile prevăzute de legiuitor, iar scrisul agentului, accesibil înțelegerii. În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea dreptului de a formula obiecțiuni, instanța constată că aceasta pretinsă vătămare se acoperă prin posibilitatea legală conferită petentului de a contesta procesul-verbal prin acțiune în instanță, posibilitate de care acesta a uzat prin prezenta plângere.
Instanța de fond a constatat că prezentul proces-verbal conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, iar simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde adevărului, nu este suficientă, atât timp cât, nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Din analiza materialului probator administrat, în special plansa fotografică pusă la dispoziția instanței de catre intimat- fila 29 - care indică viteza înregistrată pentru autoturismul condus de petent ca fiind de 75 km/h, s-a reținut, pe de-o parte că viteza reținută în procesul-verbal de contravenție corespunde cu viteza înregistrată de aparatul radar, constatându-se totodată și faptul că petentul se afla, în interiorul localității, în imediata apropiere a unei treceri de pietoni (unde viteza legală stabilită prin dispozițiile OUG nr. 195/2002 este de 50 km/h – inferioară deci celei cu care a circulat petentul).
Instanța a apreciat că rapoartele agenților constatatori (filele 24-25) sunt concludente și suficiente pentru a forma convingerea că petentul a săvârșit cele imputate, mai ales că aspectele reținute de agenții constatatori nu au fost combătute prin nicio altă probă veridică de către petent (acesta neputand invoca aprecieri subiective ale unui martor neindicat în cuprinsul procesului-verbal în contra aspectelor rezultate din masuratorile unui aparat omologat de masurare a vitezei de deplasare – sens în care instanta nu a admis administrarea probei testimoniale, ale carei unice consecinte ar fi fost tergiversarea solutionarii cauzei).
Ca urmare a probatoriului administrat, instanța a apreciat ca procesul-verbal de contravenție este deopotrivă legal si temeinic, deoarece din analiza acestuia în cauza nu s-a răsturnat prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal contravențional ca act administrativ, prezumție acceptata de doctrina de specialitate si de practica instanțelor judecătorești și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Analiza individualizării sancțiunii contravenționale aplicate petentului
In temeiul art. 5 alin. 5, art. 21 alin. 3 si art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța poate aprecia inclusiv asupra individualizării sancțiunii aplicate, chiar daca prezumția relativa de valabilitate a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnata. Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
In cauza dedusa prezentei judecați, sancțiunea a fost corect individualizata, ținând cont de gradul de pericol social al faptei savarsite (față de care petentul nu a dat nicio dovadă de conștientizare sau de regret), care îi putea pune în pericol propria siguranța rutieră, de împrejurările în care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, precum si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 05.08.2014, petiționarul R. M. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelantul petiționar învederează faptul că, instanța a pronunțat o soluție netemeinica, deoarece nu a admis probele solicitate pentru aflarea adevărului, chiar daca nu a fost prezent în instanța pentru a se pronunța o soluție corecta bazata pe convingerea judecătorului ar fi trebuit sa dispună vizionarea înregistrării aflata pe portul magnetic din care ar fi rezultat daca a săvârșit sau nu contravenția menționata în procesul-verbal.
Instanța în mod aberant îi aduce o critica nejustificata de tergiversare a cauzei, deoarece a solicitat în apărarea sa audierea martorei D. E. L. si a înregistrării video.
Instanța nu a dovedit rol activ si imparțialitate în soluționarea cauzei, limitându-se la a acorda credibilitate celor menționate de intimata în procesul verbal de contravenție, fără a face o verificare a probelor depuse de intimata.
De asemenea, jurisprudența CEDO în materie contravențională prin cauza Neata vs. Romania, plângerea nr._/03 Decizia CEDO, Camera a treia, 18.XI.2008, în motivarea căreia Curtea apreciază ca judecătorii nu ar trebui sa plece de la ideea preconceputa ca acuzatul în speța - contravenientul a comis fapta imputată, considerând ca sarcina probei incuba acuzării în cauza dedusa judecății intimatei.
Instanța nu își motivează respingerea probei cu martori, respectiv audierea martorei D. E. L. a cărei depoziție ar fi rezultat daca a refuzat sau nu semnarea procesului verbal de contravenție spre a formula obiecțiuni motiv de nulitate al acestuia).
Instanța în motivarea hotărârii s-a limitat în a prelua fraze întregi din alte motivări, invocând si jurisprudența CEDO care nu are nici o legătura cu cauza .
Totodată, instanța motivează faptul ca nu a fost audiat martorul D. E. L., deoarece nu era menționat în procesul verbal de contravenție, dar audierea martorului se impunea nu pe situația de fapt, ci pentru a dovedi ca polițistul s-a conformat prevederilor legale care dau dreptul contravenientului sa formuleze obiecțiuni.
Instanța nu s-a pronunțat pe excepția invocata, motiv pentru se solicită admiterea apelului în conformitate cu art. 480 alin 2 Cod procedură civilă, schimbarea soluției, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.
În temeiul prevederilor art. 205 Cod procedură civilă, la data de 19.09.2014, intimata Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Cât privește pretinsa nerespectare a dreptului petiționarului de a face mențiuni în procesul-verbal de contravenție, învederează faptul că potrivit Deciziei nr. 22 din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, iar petiționarul trebuie să facă dovada în concret că i s-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului sancționator. Or, petiționarul nu face o astfel de dovadă.
Totodată, neconsemnarea obiecțiunilor nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal, întrucât vătămarea suferită de către petiționar poate fi înlăturată prin formularea obiecțiunilor și apărărilor împotriva procesului-verbal în fața instanței de judecată, ceea ce acesta a și făcut pe calea prezentei plângeri, iar obiecțiunile au putut fi valorificate prin prezenta plângere.
Conform art. 109, alin 3 din OUG nr. 195/2002 rep., în cazul constatărilor efectuate cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic nu este necesară confirmarea faptelor de către martori așa că în acest sens, solicitând respingerea probei cu martori de care înțelege să se folosească petiționarul..
Instanța de fond a respins în mod corect audierea martorului propus de petiționar, deoarece a considerat că depoziția acestuia nu este utilă cauzei, apreciind că nu este necesară administrarea în cauză a probei testimoniale ; petiționarul nu poate invoca în apărarea sa aprecieri subiective ale unui martor în contra aspectelor rezultate din măsurătorile unui aparat omologat de măsurare a vitezei. De asemenea, nu cred că există o persoană care să spună cu exactitate viteza cu care circulă un vehicul. Instanța nu a admis administrarea probei testimoniale, deoarece singura consecință ar fi fost tergiversarea soluționării cauzei.
Tot ca o evidentă încercare de tergiversare a cauzei a fost apreciată de instanța de fond solicitarea petiționarului de a i se comunica „ copie de pe înregistrarea video pentru vizionare », contrar normelor procesuale care statuează în sarcina acestuia diligenta procesuală și posibilitatea de a se prezenta în instanță pentru o eventuală vizionare publică a înregistrării, în cazul în care a fi adus argumente pertinente împotriva probei constând în planșele foto depuse la dosar.
Instanța de fond a considerat că din planșele fotografice rezultă cu certitudine vinovația petiționarului, fără a mai fi nevoie de vizionarea înregistrării video.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea apelului, menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic.
Au fost invocate dispozițiile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
La data de 20.10.2014, apelantul petiționar a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând a se avea în vedere faptul că instanța de fond a dat o soluție netemeinica plecând de la ideea preconceputa ca procesul-verbal beneficiază de o prezumție de legalitate si veridicitate ceea ce contravin practicii si deciziei CEDO .
În continuare, apelantul citează din cuprinsul hotărârii instanței de fond punctual 6) examinarea temeiniciei procesului verbal de contravenție constat: Instanța constata ca procesul-verbal de contravenție conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu. Simpla negare a petentului, în sensul ca fapta reținuta în sarcina sa nu corespundea adevărului, nu este suficienta, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invoca împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simpla de fapt născuta împotriva sa.
In cauza A. c. României din 4.10.2007, Curtea Europeana a Drepturilor Omului constată încălcarea de către România a art. 6 din Convenție ce vizează dreptul la un proces echitabil prin încălcarea prezumției de nevinovăție în cazul materiei contravenționale se arata ca a prezuma ca procesul-verbal contravențional beneficiază de o prezumție de legalitate si veridicitate, sarcina probei contrare revenind contravenientului ce trebuie astfel sa-si dovedească nevinovăția, este contrar dreptului la un proces echitabil, materia contravenționala, prin sarcinile aplicabile intrând în sfera penalului, conform art. 6 CEDO ce implica prezumția de nevinovăție a persoanei căreia i se aduce o acuzație.
Ca atare, simplul proces-verbal de contravenție în sine nu poate demonstra vinovăția contravenientului, ci probele ce au stat la baza emiteri sale, în cazul de față probele esențiale fiind o constatare tehnica, respectiv măsurarea vitezei cu un mijloc tehnic omologat si certificat conform normelor metodologice legale specifice.
Din verificările instanței nu se remarca ca exista dovada ca mijlocul tehnic folosit la măsurarea vitezei a fost verificat metrologic în termen de valabilitate, marcate si sigilate în conformitate cu noile norme însoțite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate .
Instanța nu face dovada vizionării si a existentei casetei video cu reperele afișate pe monitor si dovada ca filmarea nu s-a făcut în perioada de testare a aparatului.
Planșa foto nu s-a confirmat ca nu a fost făcuta în perioada de testare a aparatului, o simpla poza fără reperele de pe monitorul aparatului care sa confirme viteza, consideră ca nu constituie o proba de viteza a unui autovehicul.
De asemenea, instanța a pronunțat o soluție netemeinica, deoarece nu a administrat probele solicitate și nu a manifestat rolul activ pentru aflarea adevărului, astfel chiar daca nu a fost prezent în instanța pentru a se pronunța o soluție corecta bazata pe convingerea judecătorului ar fi trebuit sa dispună vizionarea înregistrării aflata pe suport magnetic din care ar fi rezultat daca a săvârșit s-au nu contravenția ceea ce duce la convingerea ca aceasta proba nu exista.
Judecătorul fondului aduce o critica nejustificata de tergiversare a cauzei prin faptul ca a solicitat audierea martorului D. L. si a vizionării video, încălcându-i-se dreptul la apărare si motivează ca martora nu era menționata în procesul-verbal, dar audierea martorului se impune nu pe situația de fapt, ci pentru a dovedi ca polițistul s-a conformat s-au nu prevederilor legale care dau dreptul contravenientului sa formuleze obiecțiuni
Totodată, judecătorul fondului s-a limitat în a prelua fraze întregi din alte motivări, invocând jurisprudența CEDO care nu are nici o legătura cu cauza, hotărârea fiind motivata haotic si nu la obiect
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, a dispozițiilor legale incidente, având în vedere limitele prev. de disp. art. 479, alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel tribunalul constată că fapta contravențională reținută în sarcina apelantului-petent, aceea a conducerii unui autoturism cu o viteză de 75 km./h în condițiile în care limita maximă de viteză pentru respectivul sector de drum era de doar 50 km./h (drumul fiind în interiorul localității Priboiu), a fost corect încadrată de agentul constatator în dispozițiile art. 100, alin. 2 din OUG nr. 195/2002 prin raportare la prevederile art. 108, alin. 1, lit. b, pct. 2 din OUG nr. 195/2002, iar sancțiunile aplicate apelantului-petent, 4 puncte amendă și 3 puncte penalizare, se încadrează în limitele prevăzute de aceste dispoziții legale.
Sub acest aspect tribunalul amintește că, potrivit disp. art. 100, alin. 2 din OUG nr. 195/2002 „Amenda contravențională prevazută la alin. 1 (clasa a II-a de sancțiuni, respectiv 4-5 puncte amendă), se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b)”, iar potrivit disp. art. 108, alin. 1, lit. b, pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 „săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 2. depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Or, contrar susținerilor apelantului-petent, tribunalul constată că, așa cum corect a reținut prima instanță, comiterea acestei contravenții a fost dovedită de către intimat prin probatoriul depus la dosar și încuviințat de instanța de fond, probatoriu adus la cunoștiința apelantului-petent prin comunicarea întâmpinării, acesta putând lua cunoștință inclusiv de înregistrarea video, în măsura în care s-ar fi prezentat la termenul la care a fost soluționată cauza.
Totodată trebuie subliniat că fapta contravențională a fost constatată de agentul constatator, în conformitate cu prevederile art. 109, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 192, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, respectiv prin folosirea unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, înregistrările depuse la dosar respectând dispozițiile art. 3.5.1 din norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005, aprobată prin Ordinul 303/2005 emis de Biroul Român de Metrologie.
Astfel tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că, prezumția relativă de conformitate recunoscută unui astfel proces verbal de contravenție, subzistă cât timp nu a fost răsturnată prin vreo probă contrară administrată de către apelant, sub acest aspect reținându-se că în mod corect instanța de fond a respins ca nefiind utilă proba cu martori solicitată de petent, o astfel de soluție fiind în concordanță cu disp. art. 255, alin. 1 din C.pr.civilă, în sensul că respectiva probă apărea în mod evident ca nefiind utilă soluționării cauzei, dată fiind modalitatea exclusiv tehnică de constatare a contravenției.
Cât privește susținerile apelantului legate de pretinsa încălcare de către agentul constatator a disp. art. 16, alin. 7 din C.pr.civ., tribunalul amintește că sancțiunea aplicabilă într-o astfel de situație este nulitatea relativă, condiționată de invocarea și dovedirea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată în alt mod, situație nedovedită de către apelant.
În final tribunalul amintește că prin jurisprudența recentă a C.E.D.O., s-a nuanțat interpretarea aplicării prevederilor art. 6.2 din Convenție în materia contravențiilor reglementate în domeniul circulației rutiere, statuându-se potrivit Deciziei dată în cererea 7034/07 M. H. c. României, că, art. 6&2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999].
Totodată prin paragraful 13 din decizia amintită, Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, ., nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001). Curții îi revine, astfel, obligația de a verifica dacă în cazurile de față, prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție contestate de reclamanți se încadrează în limitele rezonabile sau dacă aceste limite au fost încălcate în detrimentul persoanelor în cauză, subliniind, în primul rând, că prezumția de răspundere a contravenienților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.
Or, și din această perspectivă, soluția dată de instanța de fond apare ca fiind una corectă, judecătorul fondului realizând o analiză temeinică și în ceea ce privește sancțiunile aplicate, prin raportare la prevederile art. 5, alin. 5 și art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 481, alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul-petent R. M. împotriva sentinței nr. 621/24.06.2014, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-petent R. M., domiciliat în orașul P., . 2, ., împotriva sentinței nr. 621/24.06.2014, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent Inspectoratul de Politie al Județului Dâmbovița cu sediul în mun. Târgoviște, .. 64, Județul Dâmbovița
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, E. N. B. G.
GREFIER,
N. L.
Judecător fond M. O. O.
Judecătoria P.
Dosar nr._
Red.- EN / NGL
4 ex. / 02.12.2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 371/2014.... → |
|---|
