Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1546/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1546/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 5726/120/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA nr.1546
Ședința publică din data de 30 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. E.
GREFIER: R. M.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.6, reprezentat legal de T. G.,președinte, în numele și pentru salariații membri de sindicat din cadrul Primăriei comunei I., în contradictoriu cu pârâta UAT ., pentru a fi obligată la acordarea sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de ,, al 13 –lea salariu’’ reactualizat în funcție de indicele inflației la data plății efective, cauză declinată de la Secția I Civila.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița și pârâta .> Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că prezenta cauză fost repusă pe rol în vederea discutării din oficiu a perimării; în cauză a fost întocmit referatul asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea, prevăzut de art. 416) C.pr.civ;
Instanța rămâne în pronunțare asupra perimării.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, Secția a I a Civilă, sub nr._ 10.10.2013 reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, în numele și pentru membrii de sindicat indicați în tabelul anexat acțiunii, a solicitat în contradictoriu cu pârâta U.A.T. . acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de „al 13-lea salariu”, reactualizat în funcție de indicele inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că dreptul pretins a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv și că art. 25 din Legea nr. 330/2009 a prevăzut acordarea acestui drept.
A mai precizat că dispozițiile sus arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 și că prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Reclamantul a susținut însă că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
În legătură cu acest principiu, a menționat că prin art. 1 din Codul civil este consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă la art. 15 alin. (2) din Constituție, principiul neretroactivității legilor, potrivit căruia o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.
Norma neretroactivității, înscrisă în art. 1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.
De asemenea, a arătat că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui întrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
În ceea ce privește prevederile internaționale cu referire la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speță a susținut că potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociație cu alții. ; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa” și că lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea de acest bun, în sensul celei de-a doua faze a primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1.
Reclamantul a mai invocat și soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310/10 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de Curtea de Apel Bacău, Secția Civilă - România - în cauza aflată pe rolul acestei instanțe, privind interpretarea articolului art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO L180 din 19.7.200 cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului i 2000/78/CE (JO L 303 din 2.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței muncă.
În drept au fost invocate art. 25 din Legea nr. 330/2009, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin. 2, art. 20, 41, 44 din Constituția României, art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
A fost solicitată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie, tabel cu salariații membri de sindicat care susțin acțiunea și extras din Legea nr. 330/2009.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința nr. 2019/12 XII 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, Secția a I a Civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, Secția a II a Civilă.
La Tribunalul Dâmbovița, Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, dosarul s-a înregistrat sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 6 februarie 2014, instanța a suspendat cauza în baza disp. art.411 Cod procedură civilă, motivat de faptul că nicuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art.416 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni și cum în speța de față a trecut mai mult de 1 an de la data la care cauza a fost suspendată, tribunalul urmează a hotărî perimarea ei din oficiu, potrivit textului de lege mai sus citat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată perimată acțiunea formulată de reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.6, reprezentat legal de T. G.,președinte, în numele și pentru salariații membri de sindicat din cadrul Primăriei comunei I., în contradictoriu cu pârâta UAT ..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică din 30 octombrie 2014.
PREȘEDINTE Grefier
F. E. R. M.
Red. EF
Tehn RM
4 ex/12.11.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1625/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 614/2014.... → |
|---|
