Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1252/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1252/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 6635/120/2013
DOSAR NR._ restituire taxa emisii poluante
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
SENTINȚA NR. 1252
Ședința din publică din data de 22 septembrie 2014
Instanța constituită din:
P. – C. E. M.
Grefier – Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamantul C. V., domiciliat în P., . județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G. din Târgoviște, ., ., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6 și S. F. Orășenesc P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, prin care se solicită obligarea pârâților la restituirea sumei de 922 lei, achitată cu titlu taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda legală fiscală aferentă.
Cererea timbrată cu suma de 92 lei conform chitanței nr._/05.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen, care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții, după care, în baza art. 244 alin. 1 și 3 din Noul Cod de Procedură Civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi. Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, având în vedere că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal sub nr._ /6.12.2013, reclamantul C. V., domiciliat în P., . județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G. din Târgoviște, ., ., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6 și S. F. Orășenesc P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 922 lei, achitată cu titlu taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda legală fiscală aferentă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat din Germania un autovehicul marca Skoda și pentru a-l înmatricula în țară a fost obligat la plata sumei de 922 lei, taxă percepută în baza legii nr. 9/2012.
Reclamantul a considerat că taxa ce i-a fost percepută este nelegală și intră în contradicție flagrantă cu dispozițiile comunitare în materie, respectiv cu art.110 din TFUE, așa cum a stabilit ÎCCJ prin decizia nr. 24/2011, care a stabilit că taxa pe poluare este nelegală pentru că încalcă dispozițiile arrt.90 al Tratatului de instituire CE, devenit art.110 al TFUE,precum și faptul că acțiunea de restituire a taxei pe poluare este admisibilă și că pentru intentarea acesteia nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Reclamantul a redat conținutul art.4 al Legii nr. 9/2012 și a susținut că din analiza acestui text de lege, rezultă că taxa pentru emisii poluante/ timbru de mediu nu se plătește cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare, sau taxa pe emisii poluante, potrivit reglementărilor în vigoare la data înmatriculării, în condițiile în care taxa respectivă nu a fost restituită în temeiul unor hotărâri judecătorești.
În sprijinul susținerilor sale a invocat jurisprudența CJUE pronunțată în cauza C-263/10 privitoare la aplicarea taxei pe poluare .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 117 lit.d, art.124 coroborat cu art.120 alin.7 din OG 92/2003 Cod procedură fiscală, art. 25,28,90 din Tratatul CE, 148 alin. 2 din Constituția României, art. 1645 Noul Cod Civil.
S-au atașat cererii, în copie, cerere de restituire formulată de reclamant,, decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante, chitanța de plată a taxei, adresa nr. P24662/06.11.2013 emisă de Instituția Prefectului județului Dâmbovița – S.P.C.R.P.C.I.V.,cartea de identitate ale autovehiculului.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, susținând că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat în vigoare la 13.01.2012, prin Legea nr. 9/2012, la data intrării ei în vigoare abrogându-se OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum și Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.Se susține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 9/2012, „(1) prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxe; (2) taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea refinanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.”
În conformitate cu art. 9 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule „(1) suma reprezentând taxa poate fi contestată atunci când persoana care urmează să înmatriculeze sau să transcrie dreptul de proprietate asupra unui autovehicul rulat poate face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila prevăzută în anexa nr. 4” articolul 10 din același act normativ precizează că: „stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Astfel, se arată că, reclamanta, în contestația formulată, nu face referire la o eventuală diferență de depreciere față de anexa 4 din lege și nici nu contestă modul de calcul al taxei și/sau modalitatea de aplicare de către organele fiscale a legislației în materie, ci solicită anularea deciziei de calcul pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, raportat la nelegalitatea legii nr. 9/2012, care în opinia acesteia încalcă prevederile art. 110 din TFUE, având caracter discriminatoriu.
Pârâta susține că prin . Legii nr. 9/2012, nu se mai poate face referire la încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât obligația de plată a taxei revine poluatorului indiferent de unde și când și-a cumpărat autovehiculul.
Totodată, se solicită respingerea capătului de cerere privind calculul dobânzii legale și plata cheltuielilor de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a reiterat, în esență, susținerile din acțiune .
Analizând cererea reclamantului în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că aceasta este ne întemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat cu chitanța . nr._/28.02.2013 suma de 922 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, pentru autovehiculul marca Skoda, an fabricație 2010, data primei înmatriculări 9.12.2005, procurat dintr-un stat membru UE, procedură în urma căreia s-a finalizat operațiunea de înmatriculare în România a acestui autoturism.
Taxa pentru emisiile poluante i-a fost percepută reclamantului invocându-se dispozițiile Legii nr. 9/2012 fiind emisă decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule .
Apreciind că taxa pentru emisiile poluante i-a fost încasată cu încălcarea legislației comunitare, reclamantul a solicitat organului fiscal emitent restituirea sumei plătite și a primit răspuns de la organul fiscal în sensul că suma respectivă a fost încasată în baza Legii nr. 9/2012 și nu poate fi restituită.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamantul a solicitat înmatricularea autoturismul: ”(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8; c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Tribunalul constată că taxa pentru emisii poluante a cărei restituire se solicită, a fost achitată la data de 28.02.2013, moment în care erau aplicabile și dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, dispoziții a căror aplicare a fost anterior suspendată, pentru perioada 31.01._13, prin O.U.G. nr. 1/2012.
Or, prin această reglementare, după îndelungi căutări de compatibilizare cu dreptul comunitar, a diferitelor taxe plătibile la prima înmatriculare a diferitelor tipuri de autovehicule în România, (taxe reglementate de-a lungul timpului de Codul fiscal sau de OUG nr. 50/2008 cu toate modificările aduse prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009), legiuitorul a introdus, prin Legea nr. 9/2012, obligația plății taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, și pentru autovehiculele de ocazie achiziționate de pe piața internă, care sunt deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate anterior de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România.
Așadar, potrivit Legii nr. 9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule trebuia achitată, începând cu data de 01.01.2013, atât pentru autovehiculele de ocazie importate dintr-un alt stat membru, ce urmau a fi înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru cele achiziționate de pe piața internă, deja înmatriculate, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în țară, dacă pentru acestea nu se achitase anterior taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule ori taxa pe poluare.
Tribunalul reține că într-adevăr, urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i, art. 4 al. 2 și art. 5 al. 1 din Legea nr. 9/2012, prin dispozițiile art. 1 din OUG 1/2012, sesizate cu cereri de restituire a taxei pentru emisii poluante achitată în cursul anului 2012, instanțele de judecată, într-o jurisprudență constantă, au apreciat că efectul indirect interzis de dispozițiile art. 110 din TFUE, produs prin reglementările Codului fiscal și OUG 50/2008 care obligau la plata taxei doar pentru autovehiculele de ocazie provenite din alte state membre, s-a menținut și în cazul acestui act normativ, tocmai ca urmare a faptului că taxa continua să fie datorată doar pentru autovehiculele din categoria amintită anterior (cele importate din statele membre UE, cu ocazia primei înmatriculări în România).
De altfel în același sens s-a pronunțat recent C.J.U.E. prin Ordonanța pronunțată la data de 03.02.2014 în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, C. și C. c. României stabilindu-se că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Totuși, la data când s-a achitat taxa solicitată a fi restituită în prezenta cauză, ca urmare a încetării suspendării aplicării dispozițiilor menționate, taxa se datora pentru toate categoriile de autovehicule menționate în prevederile art. 4 din Legea nr. 9/2012, discriminarea vizând tratamentul preferențial acordat autoturismelor de ocazie dobândite de pe piața internă în raport cu cele importate din alt stat membru, fiind astfel înlăturată.
Tribunalul reține că în realitate, discriminarea la care face referire reclamantul și implicit încălcarea dispozițiilor art. 110 din TFUE este inexistentă, întrucât toate taxele (de prima înmatriculare, de poluare și pentru emisiile poluante) au ca fapt juridic generator fie prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, (o aplicare anterioară nefiind admisibilă ca urmare a aplicării principiului constituțional al neretroactivității legii civile), fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele existente anterior.
Se constată că în cazul ambelor categorii de autovehicule de ocazie analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, pentru care obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
Așadar, este posibil ca un autoturism indigen, aflat în parcul național, să nu fie înstrăinat, astfel că, deși acesta circulă pe drumurile publice, totuși pentru el nu se plătește taxa pentru emisiile poluante, însă aceasta nu constituie vreo discriminare, ci împrejurarea este generată de simplul fapt că, pentru acest autoturism, nu s-a produs faptul juridic generator, respectiv prima transcriere a dreptului de proprietate, după . Legii nr. 9/2012, precum și că, așa cum s-a arătat anterior, este dreptul Statului R. de a stabili momentul și condițiile de impunere a diferitelor taxe sau impozite, evident acest drept nefiind unul absolut ci limitat inclusiv de obligația de respectare a dreptului comunitar incident.
În această privință, trebuie amintit și faptul că, astfel cum C.J.C.E. a arătat la punctul 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente.
Totodată în hotărârea dată în cauza C-402/09 I. T. c. României, C.J.C.E., la pct. 51 a reținut că, “În plus și cu siguranță, atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior. Astfel cum a constatat Curtea la punctul 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh menționată, pe care guvernul român a invocat‑o, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme”.
În plus, Tribunalul constată că, în cauza dedusă judecății, reclamantul nu a făcut nici dovada că suma achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante ar depăși valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate deja în România, sau că Legea nr. 9/2012 ar impune un mod de calcul diferit al taxei pentru autovehiculele de import, față de cele indigene, cu rezultatul aplicării unor impozite sporite pentru autovehiculele din prima categorie, care să determine o eventuală descurajare a punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja, în aceiași măsură, cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În consecință, Tribunalul constată că nu poate fi reținută vreo încălcare, în ceea ce privește regimul de taxare instituit de Legea nr. 9/2012, aplicabil după data de 01.01.2013, a dispozițiilor art. 110 din TFUE, așa cum în mod neîntemeiat a susținut reclamantul, astfel că, nedovedindu-se caracterul pretins nelegal al taxei pentru emisii poluante achitată de reclamant, cererea de restituire a acestei taxe va fi respinsă, efectul de respingere producându-se și cu privire la cererile accesorii cererii principale (cereri vizând plată dobândă și cheltuieli de judecată).
Văzând și disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantulCIOROBA V., domiciliat în P., . județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G. din Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6 și S. F. Orășenesc P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică azi 22 septembrie 2014.
Președinte, Grefier,
C. E. M. Antuaneta B.
Red. C.E.M.
Tehnored AB
7ex/20.10.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 371/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 683/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
