Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 937/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 937/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 594/120/2014
DOSAR NR._ restituire timbru de mediu
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 937
Ședința din publică din data de 2 iunie 2014
Instanța constituită din:
P. – C. E. M.
Grefier – Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamanta S. V., domiciliată în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G. din Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6, prin care se solicită obligarea pârâților la restituirea sumei de 2885 lei, achitată cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, cu dobânda legală fiscală aferentă.
Cererea timbrată cu suma de 289 lei conform chitanței nr._/7.02.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de Ministerul Finanțelor Publice - DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița, după care:
Instanța, din oficiu, după verificare, în conformitate cu prevederile art.131 alin.1 Noul Cod procedura Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Tribunalul, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen, care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții, după care, în baza art. 244 alin. 1 și 3 din Noul Cod de Procedură Civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi. Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, având în vedere că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanta S. V., domiciliată în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G. din Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6, a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 2885 lei, achitată cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, cu dobânda legală fiscală aferentă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat din Germania un autovehicul marca Audi tip A4 și pentru a-l înmatricula în țară a fost obligat la plata sumei de 2885 lei, taxă percepută în baza OUG nr. 9/2013.
Reclamantul a considerat că taxa ce i-a fost percepută este nelegală și intră în contradicție flagrantă cu dispozițiile comunitare în materie, respectiv cu art.110 din Tratatul CE, deoarece au ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre ale UE.
În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat jurisprudența CJUE pronunțată în cauza C402/2009 privitoare la aplicarea taxei pe poluare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 117 lit.d, art.124 corob cu art.120 alin.7 din OG 92/2003 Cod procedură fiscală, art. 25,28,90 din Tratatul CE, 148 alin. 2 din Constituția României, art. 1645 Cod civil.
S-au atașat cererii, în copie, cerere de restituire formulată de reclamant, decizia de calcul al taxei, chitanța de plată a taxei, adresa nr._/06.11.2013 emisă de Instituția Prefectului județului Dâmbovița – S.P.C.R.P.C.I.V, cartea de identitate a autovehiculului.
Prin întâmpinarea formulată în temeiul art.205 Cod procedură civilă, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGRFP Ploiești –AJFP Dâmbovița, a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică întrucât prin adoptarea OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene, cuprinse în comunicarea din 14.12.2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, cum ar fi emisiile de CO2, astfel că în elaborarea actului normativ menționat s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile.
În opinia sa, reclamanta nu face referire o eventuală diferență/depreciere față de anexa 3 din ordonanță și nici nu contestă modul de calcul al timbrului de mediu sau modalitatea de aplicare de către organele fiscale a legislației în materie, ci solicită anularea deciziei de stabilire a taxei, însă organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art.13 din OG 92/2003, motiv pentru care solicită respingerea contestației reclamantei ca neîntemeiată.
Pârâta solicită și respingerea capătului de cerere privind calculul dobânzii legale, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, astfel că solicitarea de acordare a dobânzii pe calea prezentei acțiuni este inadmisibilă.
Totodată, solicită și respingerea capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.451-453 Cod procedură civilă.
Analizând cererea prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la jurisprudența națională privind restituirea taxei de primă înmatriculare, taxei pe poluare sau pentru emisii poluante, astfel cum acestea au fost reglementate succesiv de Codul fiscal, OUG nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 9/2012 și la hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. vs. S. R. (7 aprilie 2011) și N. vs. S. R. ( 7 iulie 2011), tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a achitat cu chitanța . nr._/23.07.2013 suma de 2885 lei, cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, sumă care i-a fost percepută reclamantului invocându-se dispozițiile OUG nr.9/2013, fiind emisă decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule.
La data plății timbrului de mediu de către reclamantă – 23.07.2013, erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 9/2013, astfel că prezentul litigiu privește pretinsa conformitate sau neconformitate a dispozițiilor a O.U.G. nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu normele legale comunitare în materie (art. 110 din Tratatul Uniunii Europene) și implicit de legala ori nelegala percepere a timbrului de mediu pentru autovehicule, instituită prin OUG nr. 9/2013.
În hotărârile C.J.U.E. (T. vs. S. R. și N. vs. S. R.), Curtea a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a concluzionat că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european.
Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Având în vedere argumentele de mai sus, instanțele naționale au dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, pe poluare sau pentru emisii poluante, percepute de organele fiscale, în vederea înmatriculării autovehiculelor în România.
Prin noul act normativ ce reglementează timbrul de mediu pentru autovehicule – OUG nr. 9/2013, act normativ avut în vedere la impunerea timbrului de mediu în vederea înmatriculării autovehiculului de către reclamant, legiuitorul român a ținut seama de normele de drept comunitar aplicabil atât în domeniul protecției mediului și îmbunătățirea calității aerului cât și de cele ale Tratatului Uniunii Europene privind înlăturarea discriminării în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și la atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Din conținutul acestei norme, rezultă că timbrul de mediu se percepe pentru toate tipurile de autovehicule înscrise în circulație pentru prima dată în România, sintagma „înscrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România” acoperind toate situațiile, fie că este vorba de autovehicule noi sau rulate, fie că este vorba de autovehicule provenite din țară, dintr-un stat membru al UE sau din afara UE.
Prin urmare, nu se mai poate vorbi de o reglementare națională care să aibă ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre al UE care să contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E.
Dispărând regimul discriminatoriu în privința autovehiculelor supuse timbrului de mediu, prin aceea că indiferent de țara de proveniență și indiferent de starea vehiculului ( nou sau rulat), timbrul de mediu se percepe cu ocazia primei înscrieri a dreptului de proprietate de către primul proprietar din România, nu se poate reține că reglementarea națională încalcă dreptul comunitar.
În consecință, apreciind că încasarea sumei reprezentând timbrul de mediu de la reclamantă s-a realizat conform dispoziției legale în vigoare la data cererii de înscriere a autovehiculului în circulație, iar reclamanta nu a invocat alte încălcări ale OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule ori încadrarea în vreuna din situațiile de scutire la plată prev. de art. 8 din Ordonanță, tribunalul va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S. V., domiciliată în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G. din Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședința publică azi 2 iunie 2014.
Președinte Grefier
C. E. M. Antuaneta B.
Red. CEM
Tehnored.AB
7ex/18.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 642/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 393/2014.... → |
|---|
