Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 447/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 447/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 6833/315/2013
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA a II-a CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR 447
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte: - G. A. M.
Judecător: - A. L. B.
Grefier: - J. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-intimata DIRECȚIA S. DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., nr 68, județ Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul-petent P. M. cu domiciliul în comuna Ludești, ., județ Dâmbovița împotriva sentinței nr. 742/21.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-petent, personal, lipsă fiind apelanta-intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, învederând că este primul termen de judecată acordat în cauză, după care:
În temeiul art. 131 N. C.pr civ, instanța, văzând că obiectul prezentului apel vizează o hotărâre pronunțată de Judecătoria Târgoviște constată că Tribunalul Dâmbovița este competent să soluționeze prezenta cerere.
În temeiul dispozițiilor art 478 N .C.pr.civ cauza va fi soluționată pe baza probelor administrate în fața instanței de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel formulate.
Intimatul-petent, personal, având cuvântul solicită respingerea cererii de apel, arătând că nu a intrat pe fondul forestier și nu a furat lemne, ci s-a aflat pe proprietate sa. Lemnele găsite au fost tăiate cu mult înainte de a fi găsite de acesta, iar în timp ce le transporta acasă s-a întâlnit cu organele silvice. Nu a mers cu intenția de a fura, iar la momentul controlului i-au fost confiscate căruța și hamul. Solicită menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Târgoviște.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr 742/21.02.2014 Judecătoria Târgoviște a admis în parte plângerea formulată de P. M. și a modificat procesul verbal de contravenție nr 5CTI/3153/2013, în sensul înlocuirii amenzii cu sancțiunea avertismentului, dispunând totodată înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii căruței și a hamului și restituirea acestora.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 17.06.2013, prin procesul-verbal de contravenție nr. 5CTI/3153/2013, în temeiul art. 19 lit. 1 din Legea nr. 171/2010, petentul P. M. a fost sancționat întrucât la data de 14.06.2013, în jurul orei 13:00, a fost surprins în punctul Valea Crucii în timp ce transporta material lemnos fără documente de proveniență și transport, aplicându-se petentului sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 de lei și reținerea unui metru cub de lemn foc stejar, a unei căruțe și a unui ham.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal invocat, instanța a reținut că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește fapta contravențională reținută în sarcina petentului, instanța a constatat că încadrarea juridică dată faptelor prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunile aplicate se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
Cu privire la procesul-verbal încheiat de către agentul constatator la data de 17.06.2013 și contestat de petent, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcției, respectiv de un pădurar pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că organul constatator a răsturnat sarcina probei, astfel încât petentul trebuia să facă dovada contrarie situației de fapt reținute în procesul-verbal.
Examinând probele administrate în cauză, instanța considerat că petentul nu a reușit să probeze o altă situație de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește proporționalitatea dintre gravitatea faptei comise și sancțiunea aplicată, respectiv cea de nerespectare a normelor contravenționale și cea de sancționare cu amendă contravențională, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii și care permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată persoanei contraveniente, în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Având în vedere textele de lege invocate, sancțiunea amenzii contravenționale aplicată în cauză, în cuantum de 2.000 lei, este disproporționată atât în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către petent, constând în transportul cu un mijloc de tractare hipo a unui metru cub material lemnos pentru foc, fără a deține documente de proveniență și transport, cât și raportat la persoana contravenientului care dat dovadă de o atitudine procesuală responsabilă, prezentându-se la termenele de judecată acordate în cauză. De asemenea, luând în considerare circumstanțele personale ale petentului, instanța a constatat că amenda în cuantum de 2000 de lei ar avea un impact negativ în existența zilnică a acestuia. Astfel, petentul este încadrat într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială, fiind diagnosticat cu epilepsie cu crize frecvente, astfel cum reiese din certificatul nr. 3869/14.03.2002, depus la dosar la fila 7. Totodată, potrivit adresei nr. 6512/09.10.2013, emisă de Primăria comunei Ludești, petentul nu este încadrat în muncă, fiind pensionat din motive medicale. Prin urmare, amenda în cuantum de 2000 de lei aplicată contravenientului este de natură a diminua considerabil veniturile obținute de către acesta, fiind pusă în pericol satisfacerea necesităților de bază ale vieții zilnice, atât ale sale cât și ale copiilor pe care îi are în creștere și îngrijire. Față de aceste considerente, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este în măsură a asigura responsabilizarea pe viitor a petentului.
De asemenea, instanța a examinat proporționalitatea dintre gravitatea faptei comise și sancțiunea complementară aplicată, respectiv cea de transport de material lemnos fără a deține documente de proveniență și transport și cea de reținere a unui metru cub lemn foc stejar, a unei căruțe și a unui ham, în analizarea căreia instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale petentului.
Din analizarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, reiese că 25 alin. 1 din Legea nr. 171/2010, impune în mod imperativ confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravențiile silvice.
Totuși sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei, în temeiul art. 5 alin. 6 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia sancțiunea (principală sau complementară – conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus) se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În ceea ce privește reținerea căruței și a hamului, instanța a apreciat că, dată fiind natura acestor bunurilor, sancțiunea are un impact negativ asupra vieții zilnice a petentului și a familiei sale în condițiile în care acesta, fiind încadrat într-o categorie de handicap, este pensionat din motive medicale, iar bunurile confiscate îi servesc la completarea veniturilor obținute din pensie sau la diferite activități în propria gospodărie. Totodată sancțiunile contravenționale au un caracter represiv dar și unul preventiv, iar una dintre funcțiile acestora este cea de reeducare, astfel încât acestea trebuie aplicate pentru ca în viitor subiectul activ să se abțină de la comiterea faptelor antisociale și nu să fie un mijloc de răzbunare a societății care să ducă în final la înrăutățirea calității vieții petentului și a familiei sale.
Față de considerentele expuse anterior, instanța a dispus înlăturarea sancțiunii complementare a confiscării căruței și a hamului.
Motivele anterior expuse nu justifică și înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii materialului lemnos, care este întemeiată, dat fiind faptul că bunul confiscat este un produs al săvârșirii contravenției.
Pentru aceste motive, în temeiul articolului 21 alin. 3, raportat la art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a admite în parte plângerea formulată de petentul P. M. împotriva procesului-verbal nr. 5 CTI/3153/2013 din data de 17.06.2013, a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 lei cu sancțiunea avertismentului, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale și a dispus înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii căruței și a hamului și restituirea acestora către petent.
Împotriva sentinței nr 742/21.02.2014 a fost declarat apel de către apelanta-intimată Direcția S. Dâmbovița, considerând că sentința instanței de fond nu este întemeiată întrucât petentul a fost sancționat contravențional pentru fapte contravenționale săvârșite în mod cert.
Analizând procesul verbal sub aspectul legalității, instanța de fond a apreciat că acesta este legal întocmit, însă sub aspectul temeiniciei s-a apreciat prin raportare la jursprudența CEDO că acuzația adusă petentului este una penală, acesta beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Este adevărat că, prin raportare la jurisprudența CEDO, fapta pentru care a fost sancționat petentul trebuie asimilată unei acuzații în materie penală, el beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea însă a principiului egalității armelor.
Instanța de fond a reținut că petentul nu a reușit să probeze o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, și din oficiu, a analizat proporționalitatea dintre gravitatea faptei comise și sancțiunea aplicată în temeiul dispozițiilor art 5 alin 6 raportat la art 21 alin 3 din OG 2/2001.
În mod nejustificat instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și a dispus înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii căruței și hamului.
A mai arătat că soluția instanței de fond se întemeiază pe o presupunere și reprezintă un mod de sancționare nelegală a reprezentanților statului pentru faptul că deși l-au prins pe făptuitor singura lor posibilitate de a-l sancționa este întocmirea procesului verbal de contravenție.
Astfel nu există temei legal pentru anularea în parte a procesului verbal de contravenție, iar instanța de fond nu a analizat în profunzime cele susține de petent.
În drept nu au fost invocate dispoziții legale.
Intimatul-petent a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
A considerat că sentința instanței de fond este temeinică și legală întrucât a fost analizată în mod corect proporționalitatea dintre gravitatea faptei comise și sancțiunea aplicată.
Fapta săvârșită nu reprezintă pericol social, intimatul aflându-se într-un caz fortuit, nefăcând altceva decât să transporte la domiciliul său lemne depozitate pe terenul său de persoane necunoscute.
De asemenea instanța de fond a reținut că atât sancțiunea principală cât și cea complementară are un impact negativ asupra vieții zilnice a familiei sale, fiind încadrat în grad de handicap și pensionar pe caz de boală.
În drept a invocat prevederile art 205 și următoarele C.pr.civ, art 268 alin 1 lit c din Legea 53/2003.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar de către apelanta-intimată s-a arătat că soluția instanței de fond este neîntemeiată deoarece petentul a fost sancționat contravențional pentru fapte contravenționale săvârșite în mod cert iar încadrarea juridică a fost determinată de fapte.
Instanța de fond a considerat că prezumția de legalitate și de adevăr a procesului verbal de contravenție este o prezumție lipsită de rezonabilitate. O asemenea atitudine de a acorda prezumția de nevinovăție în orice împrejurare și fară nici o limitare conduce la consecința ca anumite fapte, deși prezintă pericol social să nu mai poată fi sancționate, în condițiile în care de cele mai multe ori agentul constatator nu are posibilitatea de a înregistra video sau de a filma respectiva încălcare, ci o constată direct.
Ori dacă aceste fapte nu ar mai fi sancționate s-ar ajunge la suprimarea scopului pentru care acestea au fost prevăzute în textul de lege.
În fața instanței de apel nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarea situație de fapt:
Deși cererea de apel dezvoltă pe larg argumente privitoare la temeinicia faptelor reținute în sarcina intimatului-petent, se reține că instanța de fond a apreciat la rândul său că petentul nu a reușit să probeze o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Ca urmare, unicul motiv de apel rezidă în critica adusă modului de apreciere al primei instanțe cu privire la aprecierea proporționalității sancțiune aplicate, considerând apelanta faptul că modul de reindividualizare a sancțiunilor aplicate prin procesul verbal contravențional a fost eronat și s-a bazat pe o simplă și nedovedită susținere a petentului că „în esență, materialul lemnos a fost tăiat de persoane necunoscute și lăsat în gospodăria sa”.
În legătură cu acest aspect, se reține, pe de o parte, faptul că intimatul petent a fost sancționat contravențional pentru transportul de material lemnos fără documente de proveniență și transport, așa încât aspectul tăierii acestui material lemnos nu poate fi pus în sarcina intimatului petent, fiind așadar temeinică afirmația în sensul că „materialul lemnos a fost tăiat de persoane necunoscute”
Pe de altă parte, tribunalul apreciază că prima instanță a făcut o adecvată analiză a modului de aplicare a sancțiunilor contravenționale, apreciind corect că față de art. 5 al.5, art. 7 OG 2/2001, față de fapta descrisă în cuprinsul procesului verbal (transportul fără documente de proveniență și transport a unui metru cub de lemn foc de stejar), față de circumstanțele personale ale contravenientului – diagnosticat cu epilepsie cu crize frecvente, care are copii în creștere și îngrijire -, față de jurisprudența CEDO citată în considerentele sentinței, concluzia primei instanțe în sensul că sancțiunea contravențională, fie principală, fie complementară, trebuie să fie aplicată fără a pune în pericol însăși subzistența persoanei sancționate, este apreciată ca fiind justă.
În consecință, soluția adoptată de prima instanță va fi menținută, prin respingerea apelului ca neîntemeiat, în baza art. 480 al.1 NCpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimata DIRECȚIA S. DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., nr 68, județ Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul-petent P. M. cu domiciliul în comuna Ludești, ., județ Dâmbovița împotriva sentinței nr. 742/21.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. A. M. A. L. B.
Grefier
J. C.
Judecător fond: F. R. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr_
Red G.A.M/tehnored J.C
05.11.2014/4ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1029/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 73/2014. Tribunalul... → |
|---|
