Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 503/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 503/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 10129/120/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA NR. 503
Ședința publică din data de 18.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. L. B.
Grefier - D. D.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta . cu sediul în Târgoviște, ..E11, parter, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice cu sediul în Târgoviște,.. 166, J. Dâmbovița, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 496/03.07.2012.
Prezența și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 11.03.2014, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18.03.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr._ /21.12.2012, reclamanta . prin reprezentant legal T. S., în calitate de administrator, în baza prevederilor art. 218 alin l din OG nr. 92/2003 coroborat cu art. 11 alin l din Legea nr. 554/2004, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 496/03.07.2012 emisa de Direcția Generala a Finanțelor Publice Dambovita, solicitând desființarea în totalitate a acesteia ca nelegala si netemeinica, iar pe cale de consecința exonerarea de la plata sumei de 14.299 lei, compusă din 11.653 lei TVA suplimentar, 1480 lei majorări de întârziere aferente TVA suplimentar, 1166 lei penalități de întârziere aferente TVA suplimentar, stabilite nelegal de organele de inspecție fiscale prin Raportul de inspecție fiscala din data de 26.04.2012.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat următoarele:
Prin decizia de impunere au fost stabilite în sarcina sa anumite sume, însă organele de control au omis faptul ca societatea are ca obiect principal de activitate " farmacie - comerț cu amănuntul al produselor farmaceutice „ si nu închirierea de spații comerciale.
Lipsa disponibilităților bănești si așteptarea unor avize de la Ministerul Sănătății a împiedicat societatea sa-si desfășoare obiectul principal de activitate ( farmacie ), iar cu acest spațiu s-a procedat la închiriere pentru a preîntâmpina deteriorarea acestuia si totodată pentru a putea plăti cheltuielile ocazionate de întreținere.
Organul fiscal a încălcat prevederile art. 7 din OG nr. 92/2003, în baza rolului activ, acesta având obligatia de a examina în mod obiectiv starea de fapt si de a utiliza toate informațiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situației fiscale a contribuabilului.
In cazul în care spațiul nu se închiria, acesta nu producea niciun venit, deci nu se plătea impozit pe profit, considerând pe deplin justificat deducerea TVA la materialele achiziționate pentru amenajarea spațiului si cheltuielile cu utilitățile.
Legislația privind TVA conține prevederi conform cărora, o persoană impozabila poate deduce TVA aferenta cheltuielilor realizate anterior înregistrării, în scopuri de TVA, daca demonstrează ca acestea au fost efectuate cu intenția de a desfășura activități economice în viitor. Deducerea este posibila prin înscrierea sumei în cauza, în deconturile de TVA ce vor fi depuse dupa data înregistrării..
Față de cele menționate, coroborate cu actele existente în cauza, reclamanta consideră ca organul fiscal a procedat, în mod eronat la stabilirea în sarcina sa a sumei de 14.299 lei reprezentând TVA suplimentar, majorări si penalități, deducerea TVA la materialele achizitionate pentru amenajarea spațiului, fiind in strânsa legătura cu obiectul principal de activitate al societății.
Deducerea TVA este legala în cazul ce face
obiectul prezentei contestații atâta timp cat asa cum a statuat si
practica Curții Europene de Justiție, în sensul că este posibila deducerea TVA de către persoana impozabila chiar si în cazul în care nu s-au obținut venituri.
In drept, au fost invocate prevederile OG nr. 92/2003, Legea nr 554/2004, practica C.J.U.E.
Au fost depuse, în copie, dovada plății taxei de timbru, adresa nr._/03 iulie 2012, decizia nr. 496/03 iulie 2012 privind soluționarea contestatiei înregistrată la DGFP Dâmbovița sub nr._/14 iunie 2012 formulată de . Târgoviște ( filele 10 – 15 ).
La data de 11 martie 2013, DGFP Dâmbovița a comunicat instanței documentele care au stat la baza emiterii deciziei nr. nr. 496/03 iulie 2012 ( filele 25 – 63 ), depunând totodată și întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost verificată de organele de inspecție fiscală pentru perioada 1.01.2009 – 31.12.2011, în ceea ce privește decontul TVA. În urma controlului nu a fost acceptată la deducere TVA aferentă achizițiilor de bunuri, reținându-se în raportul de inspecție fiscală că societatea în perioada respectivă, supusă controlului nu a colectat TVA.
În urma verificărilor s-a constatat că reclamanta a desfășurat în perioada supusă controlului activitate de închiriere spațiu comercial care era încadrată în categoria operațiunilor scutite de TVA și fără drept de deducere în baza prevederilor art. 141 alin. 2 lit. e din Legea nr. 571/2003.Societatea nu a prezentat nici un document din care să rezulte că se încadrează în categoria excepțiilor prevăzute de art. 141 Cod fiscal.
Totodată, pârâta arată că nu poate fi reținută ca relevantă afirmația reclamantei, în sensul că „ nu acceptă să nu deducă TVA adăugată la materialele achiziționate pentru amenajarea spațiului și pentru cheltuielile cu utilitățile”, întrucât societatea a obținut venituri din închirierea de bunuri imobile, iar activitatea de închiriere este potrivit art. 141 alin. 2 lit. e din Legea nr. 571/2003 o operațiune scutită de TVA.
Pentru veniturile obținute din închiriere, societatea nu a colectat TVA, aceasta neavând nici dreptul de deducere a taxei pe TVA aferentă achizițiilor efectuate în vederea obținerii acestor venituri.
Pe cale de consecință, societatea reclamantă nu trebuia să deducă TVA din facturile de achiziții diverse, deoarece aceasta la rândul ei nu a colectat TVA.
În ședința publică din data de 21 mai 2013, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și o expertiză contabilă, pentru reclamantă, având ca obiective: să se stabilească dacă debitul datorat bugetului de stat a fost corect determinat și dacă societatea a dedus în mod legal suma de 11.653 lei, reprezentând TVA.
În cauză a fost desemnat expert N. M., care a efectuat raportul de expertiză, ale cărui concluzii se află atașate la dosarul cauzei.
Împotriva acestui raport de expertiză, intimata a formulat obiecțiuni, care au fost admise de instanță și comunicate expertului pentru a completa raportul de expertiză, în sensul obiecțiunilor formulate, iar completarea a fost depusă la data de 03.02.2014.
Potrivit raportului de expertiză și completării acestuia, rezultă că expertul și-a menținut în ambele punctele de vedere, inserate în concluzii.
Astfel, se arată în concluziile raportului de expertiză, în răspunsul la obiectivul nr. 1 că suma de 11.653 lei ( fără majorări și penalități ) este compusă din: 7773 lei – reprezentând TVA dedus în perioada 1.04.2009 – 30.09.2010, raportat prin deconturile trimestriale întocmite și solicitate organului fiscal pentru a fi rambursat (încasat), prin decontul din 30.09.2010.
Organul fiscal a aprobat rambursarea sumei ( încasate efectiv până la 31.12.2010), urmând a se face controlul ulterior cu privire la legalitatea determinării acestei sume.
Suma de 3880 lei reprezintă TVA deductibil existent în fișa rol a contribuabilului la 31.12.2011. O parte din această sumă ( 2437 lei) reprezintă TVA dedus de reclamantă, evidențiat în contabilitate și declarat prin deconturile trimestriale în perioada de după data de 30.09.2010 până la 31.12.2011. Despre diferența în sumă de 1443 lei, organul de control menționează că a fost declarată eronat de contribuabil în perioada anterioară controlului.
Pentru a clarifica dacă debitul de 11.653 lei este corect calculat, expertul a avut în vedere să verifice cele două sume: respectiv suma de 7773 lei solicitată a fi rambursată prin decontul din 30.09.2010 și achitată reclamantei de organul fiscal înainte de 31.12.2010 și suma de 3880 lei.
La controlul fiscal ulterior, prin raportul de inspecție fiscală din 26.04.2012, organul fiscal nu a acordat dreptul de deductibilitate și drept urmare a fost considerată obligație fiscale. La aceasta au fost calculate majorări și penalități de la data rambursării sumei până la data controlului 1.01.2011 – 20.04.2012, în sumă de 2646 lei.
Organul fiscal a considerat că reclamanta a efectuat operațiuni scutite de taxă, fără drept de deducere, întrucât a efectuat încasări din operațiuni scutite ( închiriere spațiu ).
Expertul arată, în legătură cu această sumă că, achizițiile în cauză au fost făcute de societate, atât pentru funcționarea și întreținerea sediului, cât și a imobilului închiriat.
În acest sens, se exemplifică facturile de utilități ( telefon, gunoi, energie electrică, gaze și altele ) care reprezintă cheltuieli efectuate atât pentru întreținerea imobilului închiriat, cât și pentru funcționarea societății.
Organul de control nu a diferențiat aceste grupe de cheltuieli, pe care le-a considerat deductibile la calculul impozitului pe profit, considerând că toate cheltuielile facturate cu TVA au fost făcute numai pentru imobilul închiriat, deși, spre exemplu cheltuiala cu telefonul nu poate fi considerată strict cheltuială pentru realizarea de venituri din închiriere imobil.
În acest sens, dispozițiile art. 21 ( 1) din Legea nr. 571/2003, prevăd „ pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare”.
Având în vedere prevederile textului de lege mai sus arătat, cât și mențiunea expertului, în sensul că reclamanta nu a evidențiat separat cheltuielile efectuate cu întreținerea și funcționarea spațiului închiriat, instanța apreciază că în mod nelegal organul de control a apreciat că suma de 7773 lei nu se justifică a fi rambursată pentru motivul că societatea a dedus TVA pentru operațiuni scutite, fără drept de deducere.
În legătură cu cea de a doua sumă, respectiv 3880 lei, expertul a arătat că este eronat stabilită ca obligație fiscală, întrucât suma s-a regăsit în fișa rol a contribuabilului la data de 31.12.2011. În conținutul raportului de inspecție fiscală se arată că această sumă se regăsește în fișa rol, astfel: 2437 lei TVA de rambursat declarat de contribuabil în perioada 1.10.2010 – 31.12.2011, și 1443 lei TVA de rambursat declarat eronat de contribuabil într-o perioadă anterioară perioadei controlate.
Despre suma de 2437 lei, organul de control consemnează în raport următoarele: „ organul de inspecție fiscală a determinat TVA nedeductibilă în sumă de 2437 lei ; nu au fost calculate accesorii de întârziere, deoarece suma respectivă nu a fost solicitată la rambursare”. În același raport de inspecție fiscală, se consemnează la pag. 4 următoarele: „ în perioada 1.10.2010 – 31.12.2011 societatea înregistrează TVA de recuperat în sumă de 2437 lei . . . . Organele de inspecție fiscală au diminuat TVA de recuperat cu suma de 2437 lei ” .
„ În urma analizei fișei rol s-a constatat că societatea figurează la 20.04.2012 cu TVA de recuperat în sumă de 3880 lei, care include și decontul trim. IV/2011. În balanța de verificare la 31.12.2011, societatea figurează cu TVA de recuperat în sumă de 2437 lei. . . Față de acest aspect, organul de inspecție fiscală va emite decizie de impunere pentru suma de 1443 lei TVA de recuperat necuvenit societății, declarat eronat de aceasta în perioada anterioară perioadei supuse controlului”.
Din mențiunile redate mai sus, din conținutul raportului de inspecție fiscală, rezultă mai multe contradicții între conținutul raportului și decizia de impunere și anume: despre suma de 2437 lei se afirmă că organul de control a diminuat TVA de recuperat ( 3880 lei ) cu suma de 2437 lei, rezultând de aici că suma rămasă cu titlu de TVA de recuperat este de 1443 lei. Rezultă că suma de 3880 lei considerată în decizia de impunere ca obligație fiscală, nu este reală, întrucât a fost diminuată. Despre suma de 1143 lei, se afirmă că a fost declarată „eronat” de societate și organul de control va emite decizie de impunere pentru suma de 1443 lei.
Contradicția rezultă și din faptul că în decizia de impunere nu se regăsește această sumă de 1443 lei, ci suma de 3880 lei. Din alt punct de vedere, organul de control consideră declarată ca „ eronată” numai suma de 1443 lei, deși întreaga sumă de 3880 lei a ajuns în fișa rol în același mod, respectiv prin deconturile depuse trimestrial de societate.
În raport de aceste precizări, instanța reține, așa cum a arătat și expertul prin explicațiile mai sus oferite că, în mod eronat suma de 3880 lei a fost transformată în debit și considerată mai departe de organul fiscal ca obligație fiscală pentru societate.
O înregistrare contabilă care ulterior a fost considerată eronată, putea fi anulată prin operațiunea de stornare. Astfel, întreaga sumă de 3880 lei declarată de societate ca fiind TVA de recuperat, trebuia anulată ( stornată ) din fișa rol de către organele de control, însă acesta dimpotrivă a dispus emiterea unei decizii de impunere pentru întreaga sumă de 3880 lei, în care a anulat TVA de încasat ce figura eronat în fișa rol a societății.
În raport de aceste considerente, instanța apreciază că suma de 11.653 lei ( compusă din 7773 lei și 3880 lei ), nu este datorată de societate, așa cum s-a stabilit prin decizia de impunere și totodată sumele calculate ca accesorii, respectiv 1480 lei majorări de întârziere și 1166 lei penalități de întârziere la această sumă au fost greșit stabilite, câtă vreme suma principală nu este datorată, motiv pentru care instanța va admite contestația și va anula decizia nr. 496/03.07.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta . cu sediul în Târgoviște, ..E11, parter, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice cu sediul în Târgoviște,.. 166, J. Dâmbovița.
Anulează decizia contestată, nr. 496/3.07.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.03.2014.
Președinte Grefier
A. L. B. D. D.
Red. ALB
Tehnored. SEM
4ex/22.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 393/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1624/2014. Tribunalul... → |
|---|
